Referat Campulung

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Campulung si de asemenea puteti face Download Referat Campulung

Citeste fragmente din Referat Campulung

Câmpulungul - prima capitala a Tarii Romanesti             Ca toate celelalte orase, Câmpulungul a trecut în evolutia sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV sa devina oras. Aceasta evolutie a fost determinata de sporirea numarului de locuitori, de cresterea continua si intensa a productiei mestesugaresti si a schimbului de marfuri. În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep sa patrunda si sa se stabileasca meseriasi si negustori sasi. Comunitatea saseasca care se formeaza aici era condusa de un greav    ( comes ), ultimul dintre ei fiind Laurentiu de Longo Campo, piatra lui funerara se afla astazi în biserica Baratiei si constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Tara Româneasca si în acelasi timp prima mentiune scrisa a orasului. Inscriptia este datata în anul 1300 si are urmatorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC." ( "Aici este înmormântat comitele Laurentiu din Câmpulung, spre pioasa amintire, în anul Domnului 1300." ).             Din cauza "cumplitelor vremi" nu aflam documente sigure care sa fixeze cu exactitate în timp întemeierea orasului Câmpulung. Sunt istorici care sustin ca orasul Câmpulung a fost înfiintat de cavalerii teutoni în prima jumatate a sec. XIII, iar alti cercetatori, bazati pe traditie si mitologie, sustin localizarea orasului catre sfârsitul sec. XIII, în relatie cu descalecatul lui Negru Voda ( Radu Negru ).             Pânza orasului Câmpulung, cel mai însemnat si mai peremtoriu izvor privitor la obstea Câmpulungului, care contine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, mentioneaza ca cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orasului îl daduse lui Matei Basarab, "prea luminatul, blagocestivul si de Hristos iubitorul, raposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 ( 1292 )." Din anul 1330, dupa victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung îsi stabileste resedinta de scaun Basarab I ( cca. 1310-1352 ), primul domnitor al statului independent Tara Româneasca. Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic si administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu ( 1364-1377 ), urmasul la tron al lui Nicolae Alexandru ( 1352-1364 ), fiul marelui Basarab, muta capitala tarii la Curtea de Arges.             Asezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura din Evul Mediu între Tara Româneasca si Transilvania, orasul devine punct vamal, pomenit pentru prima data din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabileste obligatia negustorilor brasoveni ce trec cu carele de marfuri prin Pasul Bran sa plateasca la Câmpulung, ca taxa vamala, o "treizecime".             Dupa mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Arges, Câmpulungul continus sa aiba calitatea de resedinta domneasca temporara. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localitati din tara, în care îsi stabilea resedinte temporare.             Atât Basarab I, cât si fiul si urmasul sau la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântati la Câmpulung. Piatra tombala a acestuia din urma se pastreaza si astazi în biserica din Complexul voivodal Negru Voda: "În luna noiembrie 16 zile a raposat marele si singur stapânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 ( 1364 ), indictionul 3, vesnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavona, cunoscut pâna acum în Tara Româneasca.               Sapaturile arheologice efectuate în incinta manastirii au descoperit urmele curtii domnesti din sec. XIV, cu pivnita locuintei voivodale, peste care Matei Basarab, în anul 1636, a ridicat casa domneasca existenta azi. Lasând la o parte urmele sporadice anterioare epocii feudale, cele mai vechi materiale arheologice medievale descoperite sunt legate de urme de locuinte sesizate la V de cladirile ansamblului, urme modeste cu putine fragmente ceramice care pot fi datate la sfârsitul sec. XIII. Aceasta locuire îsi încetase existenta înaintea momentului în care aveau sa fie ridicate primele constructii de zid.             Sapaturile au aratat modul în care a fost transformata ctitoria lui Basarab I si Nicolae Alexandru, din care o parte a elevatiei a fost pastrata la refacerile succesive din sec. XVII si XIX, materialul de constructie fiind de fiecare data refolosit. Planul zidurilor exterioare ale primei biserici este asadar în cea mai mare parte acelasi cu cel din etapele ulterioare, cu exceptia partii de V, marita în lungime în sec. XVII. Proportiile si caracterul impunator al acestei ctitorii, ridicata în întregime din blocuri de piatra fatuita - reprezentând la acea data un unicat în arhitectura Tarii Românesti - reflecta prestigiul domniei în statul care de curând îsi afirmase independenta. Edificiul era înconjurat de un zid de bolovani ale carui urme au fost descoperite pe laturile de S-V si N.             Calitatile deosebite ale lacasului ctitorit de primii voivozi ai Tarii Românesti, elementele de fortificatie ale întregului ansamblu, indica si existenta unei resedinte de proportii corespunzatoare. Urmele acesteia nu au fost înca descoperite. Sapaturile arheologice au scos la lumina si marturii din perioada când Câmpulungul nu mai constituia un loc de resedinta domneasc. Lucrarile de constructie din sec. XV se reduc la amenajari modeste, precum si la umplerea albiei care apara ansamblul în partea de V. Numeroase sunt informatiile obtinute  asupra transformarilor deosebit de ample din timpul lui Matei Basarab. Acestea au avut loc dupa ce cutremurul din 1628 ruinase vechile constructii. Lucrarile din timpul lui Matei Basarab au reprezentat o reconstruire si o transformare a vechiului ansamblu. Cercetarile au dovedit ca sec. XVIII trebuie sa-i fie atribuita casa din partea de SV ansamblului, ale carei beciuri au fost construite probabil în 1635-1636, nivelul superior fiind ridicat dupa un scurt interval, pe la 1647-1648. Din aceeasi etapa dateaza si impunatorul turn clopotnita.             Resturi ale unei constructii de mari proportii, probabil pe doua niveluri, având ziduri grose tencuite si zugravite si encadramente de piatra la usi si la ferestre, au fost descoperite prin sapaturi si pot fi atribuite pravaliilor si hanului manastirii, ridicate tot în timpul lui Matei Basarab si distruse în 1737.               Sapaturile arheologice au adus precizari si asupra transformarilor ansamblului în sec. XVIII, când a fost marita casa egumeneasca din SV-ul incintei, a fost înaltata casa de la N de turn, a fost ridicat în 1712 zidul de incinta care înconjura întregul ansamblu monastic precum si pravaliile si hanul, au fost reconstruite unele cladiri si ridicate si alte constructii. Existenta unui mare numar de mestesugari ( olari, subari, blanari, cojocari, tabacari, pietrari, lemnari, morari, macelari ) organizati în bresle si grupati în cartiere distincte, si situarea orasului pe drumul de legatura cu Transilvania, au facut ca acesta sa joace un rol important în comertul intern si extern al Tarii Românesti. Astfel, Sebastian Munster, în lucrarea "Cosmografia ", tiparita în 1544, mentioneaza: "Între Târgoviste si Brasov este târgul Câmpulung, locuit de crestini, si acolo este locul de desfacere a marfurilor pe care le transporta de la Târgoviste în Transilvania."             Tot în domeniul comertului mentionam faptul ca înca din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit si astazi în regiune. Amploarea si pitorescul bâlciului i-au atras atentia florentinului Antonio Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemneaza: "La distanta de o zi de drumul de Târgoviste, catre granitele Transilvaniei, se gaseste Câmpulungul, oras renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie si la care iau parte negustori din toate partile."             Câmpulungul a fost singurul oras din tara care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic si juridic. În fruntea ora?ului se afla judetul, care era ajutat de 12 pârgari, alesi de masele orasenesti în fiecare an. Cel mai vechi judet cunoscut al orasului este Neacsu Lupu. El emite la 1521, din cancelaria orasului, o scrisoare redactata în limba româna catre Hans Brukner, judetul Brasovului, informându-l asupra miscarilor ostirilor otomane din zona Dunarii. Este prima scriere cunoscuta în limba româna din Tara Româneasca.             Pe lânga însemnatatea economica si politica pe care a avut-o în istoria Tarii, Câmpulungul a avut un rol important si în cultura româna. Existenta cancelariei domnesti, cu un numar mare de slujitori, a contribuit la raspândirea scrisului si a stiintei de carte în oras si în împrejurimi. Domnitorul Matei Basarab ( 1632-1654 ) înfiinteaza aici a doua tipografie din Tara Româneasca, menita a tipari carti nu numai pentru tarile române, ci li pentru cititorii din alte tari. Tipografia a fost instalata în 1635, pe lânga manastire si a functionat, cu unele întreruperi, pâna în 1650. Tot Matei Basarab, în 1643, înfiinteaza la Câmpulung prima fabrica de hârtie din tara.             Forma cea mai eficienta de raspândire a culturii au constituit-o scolile. La Câmpulung a functionat una dintre cele mai vechi scoli din Tara Româneasca, înfiintata în 1552 de doamna Chiajna, sotia domnitorului Mircea Ciobanu. Tot aici, Antonie Voda ( 1669-1672 ) a înfiintat prima scoala obsteasca cu învatatura în limba româna din Tara Româneasca: "facui domnia mea casa de învatatura, adeca scoala, în orasul domniei mele Câmpulung."             În acest mediu cultural si-au desfasurat activitatea mai multi copisti, dintre care amintim: Vasile eromonahul, Nicola gramaticul, Panu gramaticul, Constantin logofatul, Ianache preotul.               În 1657, aici a vazut lumina zilei Pârvu Pârvescu, zis Pârvu Mutu, unul dintre cei mai de seama zugravi ai sec. XVII-XVIII. A început zugravirea de icoane la manastirea Negru Voda, continuându-si pregatirea la manastirile din Moldova. Dezvoltarea economica si culturala a orasului a fost încetinita uneori de calamitati naturale, de interventii din afara tarii si de epidemii. În acest sens putem aminti: incursiunea lui Gabriel Batory în Tara Româneasca în anul 1610, ocuparea de catre trupele austriece conduse de printul Ludovic de Boden sau de printul Eugeniu de Savoia, incendierea orasului de catre turci în 1737. În timpul razboiului austro-turc din 1787-1792, orasul are din nou de suferit, numeroase locuinte si biserici fiind arse. Dar aceste perioade de criza au trecut, Câmpulungul cunoscând noi perioade de dezvoltare economica, demografica si culturala. 쥁@