Referat Biblioteconomia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Biblioteconomia si de asemenea puteti face Download Referat Biblioteconomia

Citeste fragmente din Referat Biblioteconomia

Biblioteconomia   În sensul larg al cuvântului, biblioteconomia reprezintă ştiinţa bibliotecii. Ea înglobează totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice necesare organizării bibliotecii, a clasificării cărţilor şi a conducerii ei. Biblioteconomia include în preocupările ei tot ceea ce priveşte evoluţia istorică a bibliotecilor, alcătuirea fişelor, întocmirea diferitelor cataloage, alegerea, achiziţionarea şi păstrarea cărţilor, contactul cu publicul în sala de lectură, diferitele probleme de ordin administrativ, precum şi construcţia şi amenajarea clădirii destinate unei biblioteci. Una dintre secţiunile cele mai importante ale unei biblioteci este serviciul catalogări. Aici se identifică cărţile incomplete, anonime, aici se preţuiesc cărţile rare sau vechi; tot aici se alcătuiesc listele pentru preocuparea de cărţi valoroase şi inexistente în fondul bibliotecii respective. Există două sisteme de catalogare: în registru şi pe fişe mobile. Catalogul trebuie să individualizeze fiecare carte printr-o descriere proprie. Este ceea ce se numeşte fişa de carte (planşa 5). Dacă se alcătuieşte pe fişe mobile, acestea se scriu în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor cititorului şi bibliografului. Fişa de carte care cuprinde datele bibliografice se alcătuieşte după anumite reguli de catalogare şi sunt înscrise pe fişe de carton de dimensiuni standard internaţional, orânduite după anumite reguli în sertare speciale numite fişiere. Fişa de carte trebuie să cuprindă: a) autorul (în vedetă sau rubrică), întâi numele şi apoi prenumele. Când o carte are mai mult de trei autori se consideră anonimă şi în acest caz se pun două-trei cuvinte din titlul cărţii, care să servească la clasare; b) titlul lucrării, subtitlul, dacă există, reproducându-se exact după foaia de titlu şi nu după copertă; c) ediţia, volumul, localitatea, editura, anul de tipărire, numărul de pagini, volumele în întregime ale publicaţiei, formatul tipografic, planşe, hărţi, figuri în afara textului, dacă sunt; d) instituţia sau organizaţia sub egida căreia a apărut lucrarea, colecţia din care face parte, cu numărul de ordine pe care-l deţine; e) cota volumului - care arată locul cărţii respective în depozit - se înscrie în stânga fişei, sus, însoţită şi de indicele de clasificare după sistemul zecimal. După modul de aşezare a fişelor în catalog, există cataloage alfabetice sau nominale, cataloage pe subiecte sau metodice, cataloage sistematice sau analitice, pe ramuri de cunoştinţe după conţinutul lor. Alte tipuri de cataloage ar fi: catalogul general sistematic, catalogul general alfabetic, ambele destinate publicului cititor, cataloage colective, cataloage tematice, cataloage speciale. În prezent la biblioteci există şi sistemul de catalogare automatizată (Cataloage on-line). Într-o bibliotecă trebuie să existe un minim de cataloage; catalog alfabetic, pe autori şi titluri, catalog pe materii şi catalog topografic (alcătuit după un plan prestabilit, cuprinzând descrierea cărţilor în ordinea locului pe care-l ocupă în rafturi). Cel mai complet catalog al unei biblioteci este catalogul alfabetic de serviciu care este oglinda cărţilor existente într-o bibliotecă. Necesitatea găsirii şi regăsirii rapide a informaţiilor a determinat importante schimburi în problematica catalogului de bibliotecă Formele tradiţionale de cataloage pe fişe de carton sunt cele mai frecvent înlocuite în marile biblioteci, cu cataloagele pe microformate sau minicalculator. În general, în aceste biblioteci coexistă cataloagele tradiţionale - mai accesibile publicului - cu cataloagele automatizate total sau parţial. Se discută, chiar la scară internaţională, realizarea unui catalog computerizat care să înglobeze cataloagele vechi, oferind un rapid acces la informaţii. Bibliotecile şi-au diversificat colecţiile, având la ora actuală, alături de fondurile de carte şi periodice, o serie de alţi purtători de informaţii de natură audio-vizuală: diafilme, diapozitive, discuri şi benzi magnetice (bibliotecile din Capitală şi câteva din ţară posedă un număr important de discuri). Mai mult chiar, în ultimii ani, bibliotecile au început să introducă în fondurile lor şi informaţii bazate pe electronică. Au fost automatizate în special operaţiile bazate pe catalogare şi împrumut, bibliotecile universitare constituind principalele centre de experimentare a noilor tehnologii. Încercările de catalogare automată au debutat în anul 1952 la Biblioteca Publică din Los Angeles (cataloagele obţinute prezentând unele neajunsuri), iar cea dintâi bibliografie naţională curentă a fost întocmită cu ajutorul calculatorului în 1966. După aceea, timp de câteva decenii, calculatorul s-a introdus treptat, bibliotecarii dobândind o anume experienţă în mânuirea lui. În deceniile şapte şi opt numărul bibliotecilor care au preluat calculatorul a crescut simţitor, la ora actuală aproximativ toate ţările din lume îl folosesc. (România îl foloseşte din 1976, la Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti, iar Biblioteca Naţională din Bucureşti, din anul 1979). Prin folosirea calculatorului, se obţin automat: evidenţa fondurilor, prelucrarea automată a solicitărilor, întocmirea situaţiilor de care are nevoie biblioteca respectivă, urmărirea circulaţiei cărţii, situaţia achiziţiilor, a multiplicărilor, a casărilor, tipăriri de bibliografii etc. trarea tuturor fondurilor sale, precum şi a localului şi a mobilierului. Aceste sarcini revin bibliotecarului-conservator care trebuie să anihileze factorii şi cauzele care duc la deteriorarea cărţilor şi să le ,,însănătoşească…. Deteriorările şi îmbătrânirea colecţiilor de publicaţii se pot grupa în trei categorii, în funcţie de cauzele care le pot determina: 1. Deteriorări mecanice - datorate unei depozitări necorespunzătoare, neglijenţei personalului de bibliotecă, precum şi cititorilor care mânuiesc neglijent cărţile etc. 2. Procese fizico-chimice de deteriorare cauzate de influenţa luminii solare, a temperaturii (prea ridicate sau prea scăzute), a umidităţii, a impurităţilor din atmosferă (praf mai ales). Materialul suport (hârtie, pergament, piele etc.), va ,,îmbătrâni… în urma acţiunii acestor agenţi fizico-chimici, soldându-se cu decolorări, dezagregări, pulverizare. 3. Deteriorări datorate factorilor biologici - mucegaiuri, insecte, animale. De cele mai multe ori aceşti factori acţionează concomitent, rezultatul fiind dezastruos pentru cărţi. Trebuie să se creeze un microclimat special de temperatură, luminozitate, umiditate, care să asigure păstrarea publicaţiilor din colecţiile bibliotecilor.Bibliotecarul - contemporan cu revoluţia informaţională, nu mai poate fi doar un erudit şi un custode, ci el trebuie să fie un element activ în difuzare, a informaţiei şi ,,implantarea… ei în rândurile diferitelor categorii de cititori: cercetători, tehnicieni, cadre didactice, studenţi etc.. Cele 1200 de discipline ştiinţifice existente la ora actuală după datele UNESCO şi care, la rândul lor, se amplifică şi se diversifică, nu mai pot fi ,,stăpânite… prin mijloace clasice, respectiv puse la îndemâna cititorilor. În prezent calculatorul a devenit o necesitate în practicarea meseriei de bibliotecar. Într-o serie de probleme, cum ar fi prelucrarea textelor în arabă, greacă, ebraică, latină etc., prelucrarea deosebit de utilă în secţiile de manuscrise ale bibliotecilor, calculatorul aduce reale servicii. Astăzi se apelează frecvent la calculator, nu numai pentru domeniul matematicii, ci şi pentru chestiuni de istorie, geografie, economie, lingvistică, arheologie, demografie, biblioteconomie etc. Societatea actuală necesită mai mult ca oricând instrumente de informare şi documentare care să difuzeze cunoştinţele cât mai rapid şi cât mai accesibil. De aici necesitatea introducerii în bibliotecă a sistemelor moderne de înmagazinare, prelucrare şi regăsire a informaţiilor. Având în vedere multitudinea şi complexitatea categoriilor de informaţii, a apărut necesitatea creării unor evidenţe centralizate privind fondurile documentare şi apoi asigurându-se transferul informaţional. Spre exemplu, înregistrarea textului pe videodisc va atinge către sfârşitul secolului valori impresionante. Astfel, întregul fond de carte al cunoscutei ,,Library of Congress… din Washington va putea fi transpus, pagină cu pagină, pe aproximativ 100 de videodiscuri, ceea ce ar rezolva problemele spaţiului de depozitare, a conservării dubletelor, deoarece uzura discurilor cu lectură laser este neglijabilă. Teletextul şi videotextul sunt alte două procedee informatice care se folosesc la ora actuală mai ales pentru periodice şi pentru documentele fundamentale în informarea ştinţifică de specialitate. Telecopia poate prezenta cercetătorilor nu numai conţinutul semantic al unui document, ci chiar imaginea exactă a documentului respectiv, prin convertirea acestei imagini în date numerice. Această nouă tehnică nu exclude prezenţa în colecţiile bibliotecile a discurilor şi benzilor magnetice, a cărţilor, revistelor şi a manuscriselor. În prezent statele care deţin cea mai avansată tehnică informatică au şi cea mai mare producţie de carte şi de publicaţii periodice: Anglia, Japonia, au peste 80.000 de exemplare pe an. Cu cele 7.000 de titluri pe an (în 1987) România se situa, raportat la numărul de locuitori, la nivelul ţărilor cu civilizaţie industrială avansată. Biblioteca, mai mult decât oricare altă instituţie a unei societăţi, traversează timpurile. ,,Biblioteca, această cetate a ideii, mereu prădată şi niciodată cucerită, este în spatele piramidelor şi al Coloseum-ului, sub cercurile lui Arhimede, dincolo de revoluţia lui Copernic şi în simplitatea formulelor lui Newton, în semnalele primului satelit şi în mândria şi frica primilor paşi pe lună, rezultat şi măsură. Nu o bibliotecă anume, ci toate la un loc, pentru că ele reprezintă împreună omenirea gândului înfrigurat şi scormonitor, fiind totodată oglinzile unei lumi aşezată deplin în liniştea comunităţii şi a duratei. Bibliotecile au făcut sensibilă în societate legea fundamentală a conservării materiei. Odată cu ele nimic nu se poate pierde, lumea adună şi cerne mereu, construindu-se destinul…. Bibliotecile au fost şi continuă să fie în epoca contemporană, izvoare de cultură. De la apariţia televiziunii şi a calculatorului numărul cărţilor în lume nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut de aproape patru ori. Aşadar, în viitor cartea va fi principalul mijloc de învăţare, de educaţie, de creaţie, de cercetare. Accesul universal la publicaţii, sistemul internaţional de informare bazat pe sistemele naţionale de informare, unde sunt incluse şi bibliotecile, schimburile interbibliotecare, sunt doar câteva dintre problemele actuale ale bibliologiei, care se pun la diverse consfătuiri internaţionale, desfăşurate în continuare sub egida UNESCO. 쥁@