Referat Mihai Eminescu - Dorinta

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Eminescu - Dorinta si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Eminescu - Dorinta

Citeste fragmente din Referat Mihai Eminescu - Dorinta

Mihai Eminescu: Dorinta Poezia a aparut în Convorbiri literare la 1 septembrie, 1876. Prin atmosfera, tonalitate, sentimente, poezia apartine primei perioade de creatie, primei etape a liricii erotice. Poezia respecta momentele semnificative, specifice poeziilor erotice de tinerete. Sentimentul dominant este dorinta, materializata numai pe planul posibilului, al ipoteticului. Verbele la viitor sedea-vei, or sa-ti cada sugereaza faptul ca iubirea nu este o realitate ci o aspiratie spre împlinire. Prima strofa fixeaza cadrul natural si cuprinde chemarea iubitei în mijlocul naturii: Vin-o-n codru la izvorul, Care tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Verbul la imperativ vin-o exprima intensitatea chemarii, a dorintei. Cadrul naural se constituie numai din trei elemente, dar sugestive: izvorul care tremura pe prund (personificare), prispa cea de brazde (metafora), crengi plecate (metonimie). În urmatoarele trei strofe poetul exprima asteptarea înfrigurata a iubitei, întâlnirea si jocul erotic: Fruntea alba cu parul galben Pe-al meu brat încet s-o culci, Lasând prada gurii mele Ale tale buze dulci… Începând cu strofa a doua se remarca o succesiune de verbe la viitor si la conjunctiv prin care jocul erotic este proiectat în planul posibilului, al aspiratiei. Tot prin aceste verbe se reconstituie un ritual al intimitatii. Strofa urmatoare prezinta cufundarea într-o stare de reverie, de vis: Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt. Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. Se remarca în aceasta strofa legatura strânsa dintre sentimentul iubirii si sentimentul naturii. Eminescu foloseste epitete putine, dar sugestive: blânda batere de vânt, vis ferice, singuratice izvoare (epitete tipic eminesciene). Ultima strofa cuprinde desprinderea de realitate, când eul poetic traieste sentimentul împlinirii prin iubire. SI în aceasta strofa este prezenta consonanta (acordul) dintre starea sufleteasca a poetului si natura: Adormind de armonia Codrului batut de gânduri, Flori de tei deasupra noastra Or sa cada rânduri-rânduri. Interferenta planului uman cu cel natural se realizeaza printr-o personificare cu valoare de metafora: adormind de armonia / codrului batut de gânduri. Codrul batut de gânduri introduce o nota meditativa, reflexiva, astfel codrul pare o fiinta, care mediteaza asupra povestii de iubire. Ultima strofa sugereaza vesnicia naturii si dorinta omului de a gasi o cale de acces în eternitate, prin contemplatie, prin trairea sentimentului de iubire, în strânsa legatura cu sentimentul naturii. Lexicul poetic este alcatuit din cuvinte si expresii obisnuite. Exprimarea poetica se caracterizeaza prin naturalete si simplitate. Ritmul este trohaic, iar masura de 7-8 silabe. 쥁`