Referat Nichita Stanescu - Emotie De Toamna -comentariu1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Nichita Stanescu - Emotie De Toamna -comentariu1 si de asemenea puteti face Download Referat Nichita Stanescu - Emotie de toamna -comentariu1

Citeste fragmente din Referat Nichita Stanescu - Emotie De Toamna -comentariu1

Emoţie de toamnă De Nichita Stănescu A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi-o răsar şi-o prefac într-o dragoste mare. Comentariu X Z p r tuturor sentimentelor din inima sa, îşi descătuşează cu totul frica de a nu suferi, de durerea cumplită, mult prea intensă pentru a putea-o suporta ce ar cauza-o golul lăsat de plecarea ei, astfel cum sugerează metafora "că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori". "Ochiul străin" pune în lumină izolarea ei, plecarea ei pentru totdeauna, fără ca el să o mai poată vedea vreodată. Ea s-ar putea închide în sine, uita de lume şi de iubire, uita de el, s-ar putea înstrăina cu totul, lăsându-se cuprinsă de veninul de gheaţă tomnatic, iar flacăra dragostei din sufletul ei ar putea fi stinsă cu totul de vânt, acesta închizându-i-se poetului pentru totdeauna cu o "frunză" amară şi dureroasă "de pelin". Teama ce-l cuprinde pe Stănescu este atât de mare, încât el însuşi ajunge să se izoleze, departe de căldura ei, lângă pietrele pururea reci şi dure, propriul său suflet devenind nesimţitor şi împietrit în faţa pericolului ce îl îngrozeşte. Tăcerea şi liniştea pun stăpânire pe inima sa, el sugerând acest fenomen de închidere într-o cochilie proprie, de piatră prin cuvântul "tac" şi metafora "iau cuvintele şi le-nec în mare". Luna, simbolul îndrăgostiţilor, devine unica alinare a poetului interiorizat, el preschimbând-o după cum îi dictează singurele sentimente umane neuscate de durere rămase în sufletul lui: cele de profundă iubire, dragostea ce i-o închină ei, neuitatei ei, cea care, deşi s-a îndepărtat de el, a rămas aceeaşi pentru el – femeia visurilor sale… Nichita Stănescu a creat un limbaj poetic total ieşit din comun până atunci, supunând lumea exterioară şi cea interioară unei noi viziuni, mai abstracte, mai metaforice, limbaj la care apelează şi în "Emoţie de toamnă". El îşi expune sentimentele într-un mod foarte sugestiv şi mişcător, sensibilizând profund pe orice cititor al operei sale. PAGE 1 PAGE 1 쥁@