Referat Romanul Romanesc In Perioada Interbelica

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Romanul Romanesc In Perioada Interbelica si de asemenea puteti face Download Referat Romanul romanesc in perioada interbelica

Citeste fragmente din Referat Romanul Romanesc In Perioada Interbelica

Romanul romanesc in perioada interbelica Anii interbelici se caracterizează în literatura română printr-o remarcabilă dezvoltare a romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul românesc îşi lărgeşte tematica, el cuprinzând medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi mai complexe. Un an de referinţă pentru romanul românesc este 1920, când apare “Ion” a lui Liviu Rebreanu. Până la apariţia acestui roman au apărut şi alte romane cum sunt “Ciocoii vechi şi noi” a lui Nicolae Filimon, “Romanul comăneştilor” a lui Duliu Zamfirescu, “Mara“ de Ion Slavici şi “Neamul şoimăreştilor” de Mihail Sadoveanu. “Ion” este însă primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia copleşitoare de viaţa pe care o degajă. În romanul interbelic se continuă inspiraţia rurală prin operele lui Sadoveanu, şi Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare şi cu modalităţi specifice. Acum apar romanele citadine în care cadrul de desfăşurare al acţiunii este oraşul modern. Aşa avem creaţiile lui Camil Petrescu, Călinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvoltă şi problema intelectualului strălucit ilustrată de romanele lui Camil Petrescu. În perioada interbelică se intensifică dezbaterile cu caracter teoretic în legătură cu romanul. Astfel Garabet Ibrăileanu în studiul “Creaţie şi analiză” constată existenta a două principale tipuri de roman: romanul de creaţii, care prezintă personajele în deosebi prin comportamentul lor si romanul de analiză care este interesat de viaţa interioară de psihic. În perioada interbelică romancierii experimentează tehnici multiple ale romanului modern. Astfel avem tendinţa de revenire la modelele tradiţionale precum cel balzacian pe care George Călinescu îl foloseşte în “Enigma Otiliei”. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului românesc pe linia studiului caracterului. Ca reprezentant de seamă a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului „Ion” ,data publicarii fiind considerata o data istorica „in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”(Eugen Lovinecsu). Prin „Ion” Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac. Romanul „Ion” este o monografie a satului roman din Transilvania de la inceputul secolului al XX-lea in centrul caruia sta imaginea tarnului roman care lupta pentru pamant.Din punct de vedere compozitional, romanul a fost impartit in doua volume „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii” ,titlul acestora sintetizand esenta continutului. Conflictul romanului este generat de lupta apriga pentru pamant.Intr-o lume in care conditia omului este stabilita in functie de pamantul pe care-l poseda, este firesc faptul ca mandria lui Ion sa-l duca spre patima devoratoare pentru pamant.Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Florica se va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura ,fiica invatatorului Herdelea il va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre. Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri care uneori merg paralel, alteori se intersecteaza, constituind de fapt imagini ale aceleiasi lumi.Cele doua planuri, cel al taranilor avandu-l pe Ion in centru si cel al intelectualitatii rurale avand in centru familia invatatorului Herdelea, sunt adunate la un loc de catre autor in prima secventa care infatiseaza viata satului si anume hora, in care personajele sunt asezate dupa pozitia sociala fiind surprise in atitudini semnificative. Pentru ca in sat domina mentalitatea ca oamenii sunt respectati daca au oarecare agoniseala relatiile sociale sunt tensionate intre “sarantoci” si “bocotani” iar destinele oamenilor sunt determinate de aceasta mentalitate, de faptul ca familiile nu se intemeiaza pe sentimente, ci pe interese economice. “In societatea taranesca, femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii.Odata criza erotica trecuta, ea inceteza de a mai insemna ceva pentru feminitate.Sorta Anei e mai rea, dar deosebita cu mult de a orcarei femei,nu.”(G. Calinescu).Batuta de tata si de sot,Ana, ramasa fara sprijin moral, dezorientata si respinsa de toti, se spanzura.Florica, parasita de Ion, se casatoreste cu George si se bucura de norocul pe care-l are, desi il iubea pe Ion. Desi asezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui patimase, nu se poate multumi cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica.Sfarsitul lui Ion este naprasnic, este omorat de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui. Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viata urmaridu-si cursul. Calinescu afirma ca “in planul creatiei Ion e o bruta.A batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si-a ramas in cele din urma cu pamantul”.Insusindu-si pamantul pe cai necinstite, tulburand linistea unui camin (cel al lui George Bulbuc) in numele glasului iubirii, Ion nu putea supravietui iar sfarsitul sau nu putea fi altul, fiind perfect motivat din punct de vedere moral si estetic. Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihei sociale dar si al celei psihologice reprezentata de “Padurea spanzuratilor”, primul roman de analiza psihologica,obiectiv si realist din literatura romana. Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propiului neam.”Padurea spanzuratilor” este “monografia incertitudinii chinuitoare”(G. Calinescu). Structural, romanul este alcatuit din patru carti, fiecare cate 18 capitole, cu exceptia ultimului, care are doar 8 capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literara prin aceea ca viata tanarului Bologa s-a sfarsit prea curand si intra-un mod nefiresc.Romanul are doua planuri distincte, care evolueaza paralel, dar se interconditioneaza, unul al tragediei razboiului, altul al dramei psihologice a personajului. Atmosfera dezolanta a peisajului de toamna mohorata, cu cer rece, in care campia este neagra, arborii sunt desfrunziti, iar ploaia, vantul, intunericul, cimitirul, precum si sarma ghimpata constituie manifestari ale naturii aflate in concordanta cu starile sufletesti ale personajelor. Apostol Bologa, protagonistul romanului, ca membru al Curtii Martiale, a fcaut parte din completul de judecata care a condamnat la moarte prin spazuratoare pe sublocotenentul ceh Svoboda, pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic.Convins ca si-a facut datoria fata de stat, Apostol Bologa supravegheaza cu severitate executia ,care i se pare un act de dreapta justitie.Momentul crucial care va avea puternice influente in constiinta eroului si care va declansa conflictul psihologic al personajului este privirea obsedanta a ochilor lui Svoboda, “simiti limpede flacara din ochii condamnatului i se prelingea in inima ca o imputare dureroasa…ochii omului osandit parca il fascineaza cu privirea lor dispretuitoare de moarte si infrumusetata de o dragoste uriasa”.Este acum o prima manifestare a crizei de constiinta, care, treptat, va domina mintea si sufetul lui Apostol. Intreaga sa fiinta este dominata de aspiratia spre libertate si constiinta apartenentei etnice.De aceea,cand afla ca regimentul sau trece in Ardeal , incearca sa obtina aprobarea de a nu participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc, insa nici dupa ce va distruge reflectorul rusesc, generalul sau nu va accepta.Incercand sa dezrteze, este ranit si se intorce la Parva in covalescenta.Va rupe logodna cu Marta pentru ca, revenit pe front sa se indragostesca de Ilona, fiica groparului Vidor,de care era gazduit. Dupa ce este pus in situatia de a condamna la moarte 12 romani, Bologa dezerteza din nou fiind prins de cel mai vigilent dusmnan al sau, locotenentul ungur Varga;refuza cu incapatanare sa fie aparat si este condamnat la moarte prin spanzuratoare. Apostol Bologa moare ca un erou,intruchipand puterea de scrificiu pentru cauza nobila a neamului sau, pentru libertate si iubire de adevar, “cu ochii insetati de lumina rasaritului”, cu privirile indreptate “spre stralucirea cereasca”. Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, “Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala. Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul “Fratii Jderi”,care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea. Tema prezinta istoria Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare, construita ca o ampla cronica a vietii sociale din perioada de maturitate a domniei, epoca de inflorire a tarii, de progres si libertate nationala.Actiunea are doua planuri: unul istoric care ilustreaza evenimentele politice si militare ale epocii si unul social, avand in centru familia Jderilor si devotamentul “oamenilor Mariei Sale”. Romanul se compune din trei volume, fiecare purtand un titlu semnificativ pentru esenta subiectului: ”Ucenicia lui Ionut”(1935)-prezinta formarea lui Ionut Jder, fiul cel mai mic al lui Manole Par-Negru,ucenicia in slujba lui Alexandrel-Voda, dorind sa-si implinesca visul de a ajunge la Curtea domneasca la Suceava.Cei doi tineri sunt crescuti aspru, in spiritul barbatiei si al demnitatii, devin frati de cruce,isi impartasesc grijile si necazurile,impreuna ies din situatii grele datorita inteligentei,curajului si priceperii manuirii armelor. Ionut Jder afla de un complot impotriva domitorului si salveaza vitejeste pe Alexandrel si, in aceeasi noapte Manole Par-Negru impiedica furtul armasarului Catalan,care fusese pus la cale de boierul Mihu, un roman pribeag in Polonia. Nasta,iubita lui Ionut, este rapita de tatari si dusa intr-o tabara turceasca pe malul Dunarii.Ionut pleca in cautarea ei,trece prin multe peripetii riscandu-si viata dar este salvat de fratii si tatal sau, dupa care afla ca Nasta s-a sinucis.Episodul se incheie cu uciderea hanului tatar de Gheorghe Botezatu, slujitorul credincios al lui Ionut,iar el revine la Curtea domneasca devenind ostean adevarat. “Izvorul Alb” este un poem al iubirii.Simion Jder se indragosteste de Marusca, fiica lui Iatco Hudici,care este rapita si dusa in Tara Leseasca.Jder merge in Polonia si isi aduce iubita inapoi,apoi are loc primirea viitoarei doamne a voievodului,Maria de Mangop si nunta lor. “Oamenii Mariei Sale” prezinta evenimentele istorice petrecute intre 1471-1475.O pagina impresionanata o constituie lupta de la Vaslui dar turcii pregatesc un nou atac asupra Moldovei. Ionut este trimis de Voda sa aduca vesti din Grecia si de la muntele Athos.Este insotit de Gheorghe Botezatu, iar drumul este un prilej de a prezenta, in contrast, imaginea Moldovei si Imparartia Otomana. Romanul se incheie cu lupta de la Vaslui, unde Stefan a obtinut o victorie stralucita impotriva puhoiului tucesc condus de sultanul Mehmed El Fatih.Stefan ii plange pe eroii care au pierit in lupta ,intre care se numara si batranul comis Manole Par-Negru, Simion Jder, Caliman si fiul sau,Samoila. Timpul in care se petrec intamplarile, faptele din intreaga proza sadoveniana, este un timp mitic, un timp al credintelor stramoseseti, intr-o lume arhaica, primitiva, foarte puternic legata de natura inconjuratoare,un timp care se masoara dupa semnele vremii, dupa superstitii, dupa legi stramosesti nescrise, dar pastrate cu sfintenie de generatii si transmise cu credinta urmasilor, “Baltagul” fiind un adevarat “poem al naturii si al sufletului omului simplu, o “Miorita” in dimensiuni mari”.Scris in numai 17 zile este considerat suprema sinteza sadoveniana. Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si al specificului national,cu un mod propiu de a gandi, a simti, si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii. Romanul este structurat evidentiindu-se doua componenete: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman.Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor Lipan o povestea la nunti si botezuri, in care e evidentiata viata aspra a locuitorilor de la munte care isi castigau painea cu toporul, foarte priceputi in im mestesugul oieritului.Structurat in 16 capitole, romanu evidentiaza trei idei esentiale. Primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominata de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului. Vitoria devine ingrijorata pentru ca Nechifor plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se intorsese cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo stire.Nelinistita, Vitoria cere sfatul preotului, dar merge si la baba Maranda, vrajitoarea, hotarandu-se de a porni in cautarea lui Nechifor, intru-cat o multime de semne prevestitoare o indeamna la drum: il viseaza pe Nechifor intors cu spatele trecand o apa neagra, tine post negru, cocosul canta cu ciocul spre poarta, “semn de plecare”. Capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor, in care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii precum si descrierea locurilor abrupte ale muntilor. Impreuna cu Gheoghita, fiul ei, pleaca in cautarea sotului ei.Intreaba peste tot de “barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat” si afla ca la Vatra Dornei a cumparat 300 de oi.Impreuna cu el se mai gaseau inca doi munteni care il rugasera sa la vanda 100 de capete.Vitoria urmaeza drumul spre Paltinis, Brosteni apoi Borca, loc in care turma a parasit apa Bistritei, ajungand la Sabasa.Trece puntile Stanisoarei, poposind la Suha unde constata cu uimire ca ajusesera numai doi ciobani si I se pare limpede ca intre aceste localitati s-a petrecut omorul.Se intorce la Sabasa si gaseste in ograda unui gospodar cainele barbatului ei,Lupu. Ultima parte (cap 14-16) evidentiaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor, infaptuirea actului justitiar. Calauzita de Lupu, Vitoria gaseste osemintele lui Lipan in prapastie,cu o luciditate si stapanire de sine extraordinare, implineste datinile necesare pentru mort, cheama autoritatile sa constate crima, iar gandul ei se indreapta spre infaptuirea dreptatii, demascarea si pedepsira ucigasilor. La inmormantare,pe fondul unei puternice stari de tensiune pe care o creeaza, ea pune intrebari viclene si iscusite, apoi afirma ca stie cum s-au petrecut lucrurile, relatand cu uimitoare pecizie crima celor doi.Dupa ce Bogza se repede la Gheorghita,dar cade palit de baltagul flacaului,faptasii marturisesc crima si sunt luati de autoritati. Vitoria Lipan se poate intoarce la ale sale, se gandeste ca are o fata de maritat si-si planifica implinirea in ti灭愠挠汥牯挠癵湥瑩⁥数瑮畲洠浥牯慩氠極丠捥楨潦