Referat Basmul Normal

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Basmul Normal si de asemenea puteti face Download Referat Basmul normal

Citeste fragmente din Referat Basmul Normal

Opera epică în proză sau în versuri în care se povestesc întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje sau forţe supranaturale în luptă cu forţele răului, pe care le înving, se numeşte basm. Basmele au următoarele particularităţi artistice: - elementele reale se împletesc cu cele fantastice; - folosirea formulelor tradiţionale fără de care opera nu ar fi încadrată în specia respectivă; - prezenţa numărului 3 care îşi poate găsi explicaţia în Sfânta Treime: eroul trebuie să treacă trei probe, feciorii de împărat sau fetele sunt în număr de 3, există 3 zmei, 3 palate; - de regulă , basmul are ca intrigă încălcarea interdicţiei sau a sfatului părintesc. Eroul nu ascultă sfatul celor mai bătrâni, de aceea trece prin probele care îl formează ca om (specia poate fi considerată ca fiind asemănătoare altei specii literare: bildungs-roman); - confruntarea dintre bine şi rău are ca deznodământ victoria binelui asupra răului care trădează concepţia populară optimistă conform căreia “adevărul iese întotdeauna la suprafaţă ” şi, oricât de mult ar suferi cineva care apără dreptatea şi adevărul, până la urmă va ieşi învingător. Deznodământul fericit este caracteristic basmelor . În literatura noastră populară există un singur basm al cărui deznodământ este, în aparenţă , nefericit, deoarece eroul moare: ”Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Pentru omul din popor nemurirea este un concept negativ care poate scoate eroul de sub incidenţa normalului. Prin moartea lui Făt - Frumos, se revine la normal. Opera literară” Aleodor Împărat” este o creaţie epică deoarece sentimentele autorului anonim sunt prezentate prin intermediul acţiunii şi al personajelor. ACŢIUNEA. MOMENTELE SUBIECTULUI Expoziţiunea. Acţiunea are în prim-plan pe Aleodor , un fiu mult dorit şi aşteptat de tatăl său. Intriga. În ceasul morţii, împăratul îl sfătuieşte să nu calce pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. Fiind dus pe gânduri, Aleodor uită de sfatul părintesc şi ajunge pe tărâmul interzis. Desfăşurarea acţiunii. Aleodor a fost surprins de Pocitania pământului care i-a cerut să i-o aducă pe fata împăratului Verdeş, dacă vrea să fie iertat pentru că a călcat pe moşia lui. Simţindu-se vinovat mai mult pentru că a încălcat sfatul părintesc, Aleodor a pornit către palatul lui Verdeş împărat. Pe drum a întâlnit o ştiucă pe care ar fi vrut să o mănânce pentru a-şi alina foamea, dar , la rugăminţile acesteia de a-i cruţa viaţa, a aruncat-o în apă.Ştiuca i-a dat un solzişor cu ajutorul căruia să o cheme dacă va avea nevoie de ea. Mergând mai departe a întâlnit un corb pe care se pregătea să-l vâneze. Corbul a fost cruţat, iar Aleodor a primit “o peniţă”. A mai întâlnit un tăun pe care era gata să-l strivească , dar la rugămintea acestuia îi cruţă viaţa . A primit pufuleţ din aripioara tăunului. Ajuns la Verdeş împărat ,a stat trei zile fără să-l întrebe cineva ce aşteaptă . După ce împăratul şi-a certat slugile, Aleodor a fost poftit înăuntru. Împăratul i-a spus că fata îi va fi dată numai dacă va reuşi să treacă trei probe. Dacă nu va reuşi să se ascundă şi va fi găsit de fată, capul o să-i stea alături da celelalte 99 care au eşuat în această grea încercare. În prima zi, Aleodor a chemat în ajutor ştiuca. Aceasta l-a făcut un cosăcel* şi l-a ascuns pe fundul mării, dar fata l-a găsit cu ajutorul unui ochean fermecat. Următoarea încercare a fost sortită eşecului, deşi Aleodor fusese transformat în pui de corb şi ascuns printre alţi corbi. Fata l-a văzut şi de această dată. După această încercare fata l-a rugat pe tatăl ei să-l cruţe pe acest tânăr care i se pare deosebit, chiar de-ar fi să eşueze şi în a treia încercare. Cu ajutorul tăunelui, Aleodor s-a ascuns în părul fetei şi aceasta nu l-a mai găsit. Recunoscîndu-se înfrântă, a trebuit să plece cu Aleodor. Punctul culminant. Auzind refuzul fetei, Pocitania a pleznit de necaz. Deznodământul. Aleodor s-a întors victorios la împărăţia sa ;şi-a lărgit cuprinsul şi peste moşia Pocitaniei. S-a căsătorit cu fata împăratului Verdeş şi-au trăit până s-au istovit. *cosac, cosăcel = peşte de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici negri-albăstrui pe spinare şi argintii pe laturi. PERSONAJELE A. PRINCIPALE: Aleodor SECUNDARE: tatăl lui Aleodor, Pocitania pământului, Verdeş împărat , fata lui Verdeş împărat 3. EPISODICE: ştiuca, corbul tăunele, slugile lui Verdeş împărat, gloatele care îl întâmpină cu bucurie. B. POZITIVE: Aleodor, tatăl lui, “ajutoarele” lui Aleodor : ştiuca, corbul, tăunele; NEGATIVE: Pocitania pământului; 3 . O poziţie intermediară este ocupată de Verdeş împărat şi de fata lui . Deoarece sunt personaje în evoluţie, nu le putem clasifica drept personaje pozitive . Abia spre sfârşit ei pot fi consideraţi ca forţe aflate în slujba binelui pentru că şi-au recunoscut înfrângerea , au acceptat-o şi s-au aliat personajului principal pozitiv. În opera literară “Aleodor Împărat” personajele reprezentând binele se înfruntă cu alte personaje ce reprezintă răul şi le înving; putem stabili formule iniţiale : “A fost odată ca niciodată”; formule mediane sub forma unor adresări directe sau consideraţii ale autorului care transpun sentimentele de aprobare sau ataşament faţă de Aleodor: “...când , iată, măre, că ştiuca şi venise...”;formule de încheiere (finale): “Iară eu încălecai p-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa”.Cele trei ajutoare contribuie la victoria lui Aleodor, punându-se în evidenţă şi calităţile acestuia, deoarece a ştiut să-i ajute pe cei aflaţi în suferinţă. Intriga acestei opere literare este dată de încălcarea sfatului părintesc, dar din neatenţie, fiind dus “ pe gânduri” .Elementele reale sunt prezente alături de cele fantastice. Aleodor îmbină trăsăturile reale ale unui viteaz cu cele supranaturale specifice basmelor: se poate transforma, înţelege graiul diferitelor vieţuitoare. Îndeplinind toate aceste condiţii, opera literară “Aleodor Împărat”este un basm. CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL - ALEODOR 1.Caracterizarea directă Deşi autorul anonim nu realizează portretul fizic al lui Aleodor, putem înţelege că el este un tânăr a cărui frumuseţe psihică este în concordanţă cu cea fizică deoarece în concepţia populară aceste două caracteristici se întrepătrund şi se condiţionează reciproc. Pe întregul parcurs al basmului se simte ataşamentul şi preţuirea pe care autorul anonim le are faţă de personajul său. Autorul anonim subliniază calităţile personajului, fără de care nu ar fi reuşit să iasă victorios din încercările la care este supus. Se realizează şi o prezentare directă a calităţilor :”Aleodor îl ascultă, căci era băiat viteaz şi de treabă, şi îi legă aripa”. 2.Caracterizarea indirectă a. caracterizarea prin fapte Aleodor este modelul tânărului care se află în formare şi care dovedeşte, de fiecare dată, însuşiri demne de a fi urmate. Este un tânăr care iubeşte adevărul, dar această calitate este interpretată de către adversarul său ca dovadă de slăbiciune. Pocitania pământului îi spune că nu se aştepta ca el să fie atât de laş încât a ajuns să-şi ceară “iertăciune” de la el. Aleodor îi răspunde că nu se teme de luptă , dar i-a spus curatul adevăr când a mărturisit că a ajuns pe moşia lui din nebăgare de seamă. Aleodor acceptă să pornească în călătorie mai mult pentru că se simţea vinovat faţă de tatăl său, a cărui poruncă n-o respectase. Pe lângă vitejie , mai este înzestrat şi cu alte însuşiri deosebite, între care predominante rămân: bunătatea sufletească, înţelegerea celor aflaţi în suferinţă şi salvarea lor. Astfel, o ajută pe ştiucă, aruncând-o în apă, leagă aripa ruptă a corbului şi lasă pe tăune în viaţă. Ajuns la porţile lui Verdeş Împărat dovedeşte bună-cuviinţă, aşteptând să vină cineva să-l întrebe ce doreşte. Dă dovadă de curaj când acceptă condiţiile puse de împărat, exprimându-şi , în acelaşi timp încrederea în forţele proprii, dar şi în ajutorul lui Dumnezeu: “Am nădejde la Dumnezeu, mărite împărate, că nu mă va lăsa să piei.” Are şi simţul umorului, spunându-i împăratului că parul poate primi şi altceva, “nu tot cap de om.” Calităţile pe care le dovedeşte pe parcursul încercărilor o determină pe fată să-l roage pe tatăl ei să nu îndeplinească cele prevăzute în “legătură “şi să-l ierte ,“...că nu e prost ca ceilalţi”. Îşi respectă cuvântul dat, chiar dacă acest lucru dăunează intereselor sale. Când fata de împărat îl sărută, în drum spre Pocitania pământului, Aleodor i-a tras o palmă “...de auzi câinii în Giurgiu”. Prin această expresie a oralităţii cu caracter de hiperbolă, autorul anonim vrea să sublinieze atât puterea lui Aleodor, cât şi nedreptatea cu care el răspunde gestului de dragoste pe care îl face fata. De fapt, reacţia lui Aleodor este atât de violentă pentru că vrea cu tot dinadinsul s-o îndepărteze pe fată, chiar să fie urât de ea ca el să reuşească să-şi ţină promisiunea de a o duce Pocitaniei. b. caracterizarea prin limbaj Limbajul folosit de Aleodor este asemănător cu cel al unui tânăr de la ţară care dovedeşte mai multă pricepere în acţiune decât în folosirea cuvintelor. Tatăl său i se adresează ca un ţăran sfătos şi fiul va urma tatălui:”Eu văz că tu ai să ajungi om mare.” Pentru a menţine legătura cu realul şi a da o notă de verosimil întâmplărilor din basm, autorul anonim transcrie gândurile personajului , care îl apropie şi mai mult de situaţia unui tânăr obişnuit aflat într-o încercare neobişnuită :”Flăcăul plecă mai înainte şi se tot mira de o astfel de întâmplare.” Când îi răspunde Pocitaniei pământului foloseşte cuvintele pe care orice tânăr obişnuit le spune pentru a deveni mai convingător: ”Ba să mă ferească Dumnezeu!Eu ţi-am spus curatul adevăr,şi dacă vrei luptă, alege-ţi: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim , ori în luptă să ne luptăm.” c. caracterizarea ce reiese din părerea altor personaje Tatăl lui Aleodor este încântat de priceperea fiului său şi , pe patul de moarte îşi exprimă încrederea că acesta nu îl va face de ruşine şi va cârmui cu înţelepciune împărăţia:”Asupra cârmuirei împărăţiei n-am nimic să-ţi zic, fiindcă tu, cu iscusinţa ta, ştiu că ai s-o duci bine”. Însuşi adversarul său, Pocitania pământului,recunoaşte meritele lui Aleodor :”...ştia că, deoarece Aleodor i-a făgăduit, apoi are să-şi şie cuvântul, ca unul ce era om de omenie...”. Fata împăratului ajunge să fie cucerită de calităţile lui Aleodor şi începe să se îngrijoreze pentru soarta lui. Se îndrăgosteşte de Aleodor şi iartă prea uşor palma pe care acesta i-a dat-o, ştiind probabil că el are de îndeplinit o poruncă şi nu va putea să treacă peste cuvântul dat . Gloatele, ca şi autorul anonim, se bucură pentru reuşita lui Aleodor, care a dovedit că prin voinţă, tenacitate şi curaj, omul poate să treacă peste orice obstacol. d. caracterizarea prin nume Numele personajului poate fi format după modelul altui nume din literatura populară:Toma Alimoş. Astfel , numele Alimoş , provenit,se pare, din Toma al lui Moş(conform obiceiului păstrat şi astăzi de a numi pe cineva făcând referire la părinţi),prin renunţarea la unele sunete .Aleodor poate fi interpretat ca provenind din “al lui Dor”( Copilul Dorului), exprimând, astfel, dorinţa tatălui de a dobândi un copil. În componenţa numelui intră două substantive, dovedind simţul muzical al omului din popor care a cret acest nume, imaginaţia şi priceperea poporului de a găsi nume cât mai sugestive :”odor” (aici: fiinţă iubită, preţuită; copil),dar şi cuvântul “dor”, specific românesc, intraductibil şi necunoscut în alte limbi . Autorul anonim şi-a arătat ataşamentul, preţuirea faţă de personaj pe întregul parcurs al basmului, dar şi prin numele cu o rezonanţă atât de plăcută ,în intenţia de a realiza un personaj reprezentativ - tipul tânărului hotărât de a dovedi demnitate, curaj, bărbăţie, în orice situaţie dificilă ar fi pus, consecvent credinţei în Dumnezeu şi convins că binele învinge răul. 쥁