Referat Mircea Cartarescu - Ruletistul.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mircea Cartarescu - Ruletistul.rtf si de asemenea puteti face Download Referat Mircea Cartarescu - Ruletistul.rtf

Citeste fragmente din Referat Mircea Cartarescu - Ruletistul.rtf

19 RULETISTUL de Mircea Cartarescu Dãruieste, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani si nici un viitor pe pãmînt. Notez aici (pentru ce?) aceste versuri din Eliot. In orice caz nu ca posibil motto pentru vreuna din cãrþile mele, pentru cã n-am sã mai scriu niciodatã nimic. Iar dacã totuºi scriu rîndurile astea, nu le consider nici pe departe literaturã. Am scris destulã literaturã, vreme de vreo ºaizeci de ani nu am fãcut decît asta, dar sã-mi îngãdui acum, la sfîrºitul sfîrºitului, un moment de luciditate: tot ce am scris dupã vîrsta de treizeci de ani nu a fost decît o penibilã impostura. Sînt sãtul sã mai scriu fãrã speranþa cã mã voi putea vreodatã depãºi, cã voi putea sã-mi sar peste umbrã. E drept, pînã la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adicã am vrut sã spun despre mine totul, absolut totul. Dar cu atît mai amarã a fost iluzia, cãci literatura nu e mijlocul potrivit prin care poþi spune ceva cît de cît real despre tine. De la primele rînduri pe care le aºterni pe pagina, în mîna care þine stiloul intrã, ca într-o mãnuºã, o mînã strãinã, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate pãrþile ca argintul viu, aºa încît din bobitele lui deformante se încheagã Pãianjenul sau Viermele sau Famenul sau Unicornul sau Zeul, cînd de fapt tu ai vrut sã vorbeºti pur ºi simplu despre tine. Literatura e teratologie. De cîtiva ani buni dorm agitat ºi visez un bãtrîn care înnebuneºte de singurãtate. Doar visul mã mai reflectã realist. Mã trezesc plîngînd de singurãtate, chiar ºi cînd ziua mã simt bine printre prietenii care îmi mai trãiesc. Nu-mi mai pot suporta viaþa, iar faptul cã azi sau mîine voi intra în moartea fãrã sfîrºit mã face sã încerc sã gîndesc. De asta, pentru cã trebuie sã gîndesc, aºa cum cel aruncat în labirint trebuie sã caute o ieºire printre pereþii mînjiþi cu baligã, chiar ºi prin gaura ºobolanului, numai din acest motiv mai scriu rândurile astea. Nu propriu-zis ca sã (îmi) demonstrez cã exista Dumnezeu. Din pãcate nu am fost niciodatã, cu toate eforturile mele, credincios, nu am avut crize de îndoialã sau tãgadã. Poate cã ar fi fost mai bine sã fiu, pentru cã scrisul cere dramã ºi drama se naºte din lupta chinuitoare între speranþã ºi deznãdejde, unde credinþa are un rol, îmi închipui, esenþial. ÃŽn tinereþea mea, jumãtate din scriitori se converteau, iar jumãtate îºi pierdeau credinþa, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleaºi efecte. Cît îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl aþîþau sub cãldãrile în care huzureau ca artiºti! ªi iatã-mã acum în ungherul meu, un ghem de zdrenþe ºi zgîrciuri, pe a cãrui minte sau inimã sau credinþã nu ar paria nimeni, pentru cã mie nu are ce sã mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gîndul cã afarã nu mai existã nimic, decît o noapte solidã ca un infinit sloi de smoalã, o ceaþã neagrã care a mîncat încet, pe mãsurã ce am înaintat în vîrstã, oraºe, case, strãzi, feþe. Singurul soare din univers pare sã fi rãmas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o faþã smochinitã de moºneag. Dupã ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua sã pluteascã în ceaþa neagrã ºi solidã, ducînd niciunde foile astea ca sã le citeascã nimeni. Dar în ele e, în sfîrºit, totul. Am scris cîteva mii de pagini de literaturã - praf ºi pulbere. Intrigi conduse magistral, fantoºe cu surîsuri galvanice, dar cum sã spui ceva, cît de puþin, în aceastã imensã convenþie a artei? Ai vrea sã întorci pe dos inima cititorului, iar el ce face? La ora trei terminã cartea ta, ºi la patru se apucã de alta, oricît de bunã ar fi cartea pe care i-ai pus-o în braþe. Dar aceste zece-cincisprezece foi sînt altceva, alt joc. Cititorul meu este acum nimeni altcineva decît moartea, îi ºi vãd ochii negri, umezi, atenþi ca ochii fetiþelor, citind pe mãsurã ce umplu rînd dupã rînd. Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire. Zic - proiect, deºi totul, ºi ãsta e triumful meu ºi speranþa mea, este adevãrat. Ce straniu: cele mai multe personaje care populeazã cãrþile mele sînt inventate, dar ele au pãrut tuturor copii ale realitãþii. Abia acum am curajul sã scriu despre un om real, care a trãit mult timp lîngã mine, dar care în convenþia mea ar fi pãrut cu totul neverosimil. Nici un cititor nu ar fi acceptat cã în lumea lui ar putea trãi, înghesuindu-se în aceleaºi tramvaie, respirînd acelaºi aer, un om a cãrui viaþã este o demonstraþie practic matematicã a unei ordini în care astãzi nu mai crede nimeni, sau crede pentru cã este absurd. Dar, vai! - Ruletistul nu este un vis, nici o halucinaþie a unui creier sclerozat, nici un alibi. Acum, gîndindu-mã la el, sînt convins cã am cunoscut ºi eu acel cerºetor de la capãtul podului, despre care scria Rilke, în jurul cãruia se rotesc lumile. Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. ªi ruleta a existat. Nu ai auzit nimic despre ea, dar spune-mi, ce ai auzit despre Agartha? Eu am trãit vremurile neverosimile ale ruletei, am vãzut prãbuºirea averilor ºi acumularea averilor în lumina de fiarã a prafului de puºcã. Am urlat si eu în sãlile scunde, subpãmîntene ºi am plîns de fericire cînd era scos afarã un om cu creierii împrãºtiaþi. Am cunoscut marii magnaþi ai ruletei, industriaºii, proprietarii de pãmînturi, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pîinea ºi circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o ºoaptã despre aºa ceva de patruzeci de ani încoace? Gîndeºte-te, cîte mii de ani au trecut de la misterele greceºti? ªtie cineva oare azi ce se petrecea cu adevãrat în acele caverne? Unde e vorba de sînge, se tace. Toþi au tãcut, sau poate cã fiecare ºtiutor a lãsat dupã moartea sa niºte foi inutile ca acestea, pe care le va urmãri, cu degetul scheletic, doar moartea. Moartea individualã a fiecãruia, geamãnul negru nãscut o datã cu el. Omul despre care scriu aici avea un nume oarecare, uitat de toata lumea, cãci foarte curînd i s-a spus Ruletistul. Spunînd „Ruletistul", nu puteai vorbi decît despre el, deºi ruletiºti erau destui. Mi-l amintesc fãrã greutate, o figurã posomorîtã, o faþã triunghiularã pe un gît lung, gãlbui ºi slab, o piele uscatã ºi pãrul aproape stacojiu. Ochi de maimuþã amãrîtã, asimetrici, mi se pare cã inegali ca mãrime. Fãcea cumva o impresie de îngãlare, de necurãþenie. Aºa arãta ºi în þoalele lui de la fermã, ºi în smokingurile lui de mai tîrziu. Doamne, ce tentat sînt sã fac aici ºi puþinã hagiografie, sã-i arunc o luminã transfinitã pe obraz ºi sã-i pun o vãpaie în ochi! Dar sã strîng din fãlci ºi sã-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea faþa întunecatã, de þãran ceva mai înstãrit, cu dinþii jumãtate fier, jumãtate cãrbune. De cînd îl ºtiu ºi pînã a murit (de revolver, dar nu de glonþ) a arãtat la fel. ªi totuºi el a fost singurul om cãruia i-a fost dat sã întrezãreascã infinitul Dumnezeu matematic ºi sã se ia la trîntã cu el. N-am nici un merit cã-l cunosc, cã pot sã scriu despre el. Aº putea sã înalþ, numai cu figura lui înaintea ochilor, o schelãrie ramificatã enorm, un Babel de hîrtie, un Bildungsroman de o mie de pagini, în care eu, umil Serenus Zeitblom, aº urmãri cu sufletul la gurã demonizarea progresivã a noului Adrian. Dar apoi? Chiar dacã, prin absurd, aº da ce n-am dat în ºaizeci de ani de lucru, o capodoperã, mã întreb la ce bun... Pentru scopul meu final, pentru marea mizã a mea (pe lîngã care toate capodoperele lumii sînt þãrîna din clepsidrã ºi puful pãpãdiei), ajunge sã înºir în trei rînduri etapele vieþii larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu faþa întunecatã, care taie în bucãþi insecte ºi omoarã cu pietre pãsãrile cîntãtoare, pasionat de jocul cu bile de sticlã ºi de aruncarea potcoavei la þãruº (mi-l amintesc pierzînd, pierzînd mereu bani, bile, nasturi ºi apoi încãierîndu-se cu disperare); adolescentul cu momente de furie epilepticã ºi apetit erotic exacerbat; puºcãriaºul condamnat pentru viol ºi tîlhãrie. Cred cã singurul „apropiat” în toatã aceastã întortocheatã etapã a vieþii lui am fost eu, poate fiindcã fuseserãm cumva împreunã de mici, pãrinþii noºtri fiind vecini. Oricum, nu m-a lovit niciodatã ºi mã privea mai puþin bãnuitor decît pe ceilalþi, oricine ar fi fost ei. De cîteva ori l-am vizitat, þin minte, ºi la închisoare, unde, în frigul verde al vorbitorului, mi se plîngea tot timpul, înjurînd oribil, de ghinionul pe care-l avea la poker - ºi îmi cerea bani. Aproape plîngea de umilinþa de a se curãþa mereu, de a nu fi în stare nici la o singurã mînã din miile pe care le juca sã ia banii celorlalþi. Stãtea acolo, pe scîndura verde, o mînã de om cu ochii înroºiþi de conjunctivitã. Nu, mi-e imposibil sã vorbesc despre el la modul realist. Cum sã înfãþiºezi realist o parabolã vie? Orice tertip, orice întorsãturã sau automatism stilistic care aduce cît de cît a prozã mã deprimã, mã îngreþoºeazã. Sã mai spun cã, dupã ce a ieºit din închisoare, s-a apucat de bãut si în cel mult un an a decãzut îngrozitor. Nu avea slujbã, iar singurele locuri pe unde îl puteai gãsi în mod sigur erau cîteva cîrcîumi de duzinã, unde de altfel cred cã ºi dormea, îl vedeai umblînd de la o masã la alta, îmbrãcat în acel mod inconfundabil al beþivilor (haina pe pielea goalã, turul pantalonilor tîrîndu-se pe trotuar) ºi cerînd cîte o halbã cu bere. Am vãzut de multe ori farsa sinistrã, dureroasã pentru mine, dar în acelaºi timp amuzantã, pe care i-o fãceau din cînd în cînd clienþii obiºnuiþi ai cîrciumei: îl chemau la masã ºi îi spuneau cã va cãpãta berea dacã va trage bãþul lung din douã beþe de chibrit þinute în pumn. Si se tãvãleau de rîs cînd el trãgea întotdeauna bãþul scurt. Niciodatã, sînt sigur de asta, nu ºi-a „cîºtigat" berea în acest fel. Cam pe atunci mi-au apãrut mie primele povestiri în reviste ºi, dupã un timp, primul volum de povestiri, pe care îl consider ºi azi cel mai bun lucru fãcut vreodatã de mine. Eram pe atunci fericit pentru fiecare rînd pe care îl scriam, mã simþeam în concurenþã nu cu cei din generaþia mea, ci cu marii scriitori ai lumii. Am intrat, cu încetul, în conºtiinþa publicului ºi în lumea literarã, am fost adulat ºi negat violent în proporþii egale. M-am cãsãtorit prima datã ºi, în fine, am simþit cã trãiesc. Asta mi-a fost de altfel fatal, cãci scrisul nu prea se împacã, de obicei, cu belºugul ºi fericirea. Uitasem, fireºte, de amicul meu, cînd l-am reîntîlnit dupã cîþiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsã, halucinatã, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene. Vorbeam liniºtit cu nevastã-mea ºi îmi plimbam privirile prin salã, cînd brusc mi-a atras atenþia un grup de afaceriºti care ocupaserã o masã încãrcatã ostentativ, în mijlocul lor ºi în centrul atenþiei se afla el, cu figura lui lungã ºi slabã, înþolit sclipitor, dar arãtînd tot a golan cu gãvanele ochilor stinse. Zãcea blazat pe scaun, pe cînd ceilalþi trãncãneau cu o anume veselie cam mitocãneascã. Am simþit totdeauna repulsie faþã de obrajii aceia lucioºi ºi hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înþeleg sã se remarce. Dar, desigur, eram în primul rînd contrariat de schimbarea nesperatã în bine a situaþiei materiale a amicului meu. Am mers pînã la masa lor ºi i-am întins mîna. Nu ºtiu dacã s-a bucurat sã mã vadã, era impenetrabil, dar ne-a invitat sã ne alãturãm lor ºi, pe mãsurã ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalitãþi ºi stupiditãþi care s-au înºirat în conversaþie, au început sã rãzbatã cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriºtii ºi le pasau peste încãrcãtura barocã a mesei ºi la care nu ºtiam cum sã reacþionez. Timp de cîteva sãptãmîni dupã aceea am simþit din plin teroarea de a fi întrezãrit, chiar ºi subconºtient, niºte perspective care se pierdeau spre un alt spaþiu decît lumea burghezã, în definitiv, chiar dacã uºor coloratã de moftul artei, în care trãiam. Mai mult, aveam de multe ori, pe stradã ºi chiar în biroul meu, senzaþia cã sînt supravegheat, verificat de o instanþã nedefinitã, care doar plutea dizolvatã, ca un fum de amurg, în aer. Acum ºtiu sigur cã eram cu adevãrat supus unor verificãri amãnunþite, pentru cã fusesem propus sã-mi încep noviciatul în lumea subteranã a ruletei. Uneori sînt plin de fericirea gîndului cã poate nu existã Dumnezeu. Ceea ce în urmã cu cîþiva ani mi se pãrea un paradis sîngeros (viaþa mea de atunci îmi apare într-un raccourci verzui, asemenea Cristului lui Mantegna), acum mi se pare un iad eufemizat de uitare, dar nu mai puþin posibil, ºi deci terifiant. Ei spuneau, ca sã mã încurajeze, cînd am coborît prima datã în subteran, cã doar primul joc e mai greu de suportat ºi cã apoi latura „anatomicã" a ruletei nu numai cã nu te mai dezgustã, dar ajungi sã descoperi în ea adevãratul, dulcele farmec al acestui joc; cui îi intrã în sînge, continuau ei, îi devine necesar ca vinul ºi ca femeia, în prima noapte m-au legat la ochi ºi m-au purtat mai întîi din vehicul în vehicul pe strãzile oraºului, pînã n-aº mai fi fost în stare sã spun nici cine sînt, darmite unde mã aflu. Apoi m-au tîrît pe niºte coridoare sucite ºi rãsucite, am coborît trepte mirosind a piatrã udã ºi a hoit de pisicã. Pe deasupra, din cînd în cînd, se auzea huruitul cîte unui tramvai. Mi-au scos cîrpa de la ochi într-o pivniþã luminatã slab de cîteva luminãri, unde erau aºezate în chip de mese, sub bolta arcuitã, cîteva butoaie de sardele, iar ca scaune lãzi mai mici sau rondele groase tãiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramã aranjatã cu ostentaþie sã parã cît mai rusticã. Impresia aceasta era mãritã de cãnile de tablã ºi paharele de bere din care, aºezaþi în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mã ºi vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inºi foarte veseli, bine îmbrãcaþi. Pe podeaua de lut fojgãiau gîndaci mari de bucãtãrie. Unii, striviþi pe jumãtate de vreo loviturã de cãlcîi, mai agitau cîteva labe ºi-o antenã. M-am aºezat la masa unde stãtea ºi amicul meu roºcat. Pariurile deja se fãcuserã, erau înscrise cu cretã pe o micã tablã neagrã, aºa cã am dedus cã deocamdatã aveam sã fiu doar spectator. Sumele erau mari, mai mari decît tot ce vãzusem vreodatã mizîndu-se la un joc de noroc. La un moment dat, animaþia acþionarilor - cum aveam sã aflu cã se numeau cei care mizau în acest joc - scãzu, iar bãutura rãmase uitatã în cãni ºi pahare, umplînd încetul cu încetul aerul cafeniu cu un miros acru de spirt ºi bere trezitã. Privirile celor din pivniþã alunecau tot mai des spre uºa scundã a acesteia. Uºa se deschise dupã un timp, ºi în salã intrã un individ foarte asemãnãtor cu amicul meu din copilãrie, din perioada sa de maximã decãdere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legaþi cu sfoarã de împachetat. Despre faþa lui, care ieºea vãluritã de sub pãrul smuls în toate pãrþile, nu se poate spune decît cã era o faþã de beþiv. Insul era împins de la spate de un patron - era numele dat celui care angaja ruletiºtii - avînd aspectul unui barman, care ducea la subþioarã o cutie unsuroasã de lemn. Beþivanul se sui pe o ladã de brad pe care nu o observasem pînã atunci ºi rãmase acolo, cocîrjat, în atitudinea grotesc caricatã a unui cîºtigãtor olimpic. Acþionarii îl priveau ºi se agitau, arãtîndu-ºi mereu unul altuia cîte un amãnunt al înfãþiºãrii celui de pe ladã. Pe unul l-am surprins fãcîndu-ºi cruce cu discreþie. Altul îºi rodea furios pieliþele de pe lîngã unghii. Altul striga ceva patronului. Dar zgomotul încetã ca retezat.cînd patronul deschise lãdiþa. Toþi îºi lungirã gîturile, hipnotizaþi, spre micul obiect negru care scînteia ca bãtut în diamante. Era un revolver cu ºase gloanþe, bine uns. Patronul îl prezentã asistenþei cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care îºi aratã palmele goale cu care urmeazã sã sãvîrºeascã minuni, îºi trecu apoi palma peste butoiaºul revolverului, rotindu-l, iar acesta scoase un sunet subþire, zimþat, ca un rîs de gnom. Lãsã revolverul jos ºi, dintr-o cutiuþã de carton, scoase un cartuº lucios în cãmaºa sa de alamã, pe care îl întinse celui mai apropiat acþionar. Acesta îl controla atent ºi concentrat pe toate pãrþile, aprobã scurt din cap, parcã nemulþumit cã nu gãsise vreo neregulã, ºi îl trecu celui de lîngã el. Cartuºul fãcu înconjurul încãperii, lãsînd urme de grãsime pe toate degetele. L-am atins ºi eu o clipã. Mã aºteptam, nu ºtiu de ce, sã fie rece ca gheaþa sau sã frigã, dar era cãldicel. Cartuºul se întoarse la patron, care, cu gesturi largi, explicite, îl introduse într-unul din cele ºase orificii ale butoiaºului, îºi trecu din nou palma peste piesa mobilã de metal, care se învîrti cîteva secunde lungi cu acelaºi sunet ascuþit, scîrþîitor. ÃŽn cele din urmã înmînã, cu o ciudatã reverenþã, omului de pe ladã, arma scînteietoare. ÃŽntr-o liniºte care îþi pulveriza oasele ºi în care, îmi amintesc ºi acum, tot ce se auzea era fojgãitul gîndacilor uriaºi ºi sunetul slab scos de antenele lor cînd se atingeau una de alta, omul îºi duse revolverul la tîmplã. Din cauza îngrozitoarei concentrãri ºi a luminii slabe, ochii începurã sã-mi oboseascã, aºa încît, deodatã, silueta cerºetorului cu pistolul la tîmplã se descompuse în cîteva pete galbene ºi verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestãturã ºi fiecare bobiþã de var, îngroºate ca pielea de pe faþa unui bãtrîn, lãsînd urme albãstrui pe perete. Brusc, în pivniþã începu sã miroasã a mosc ºi transpiraþie. Omul de pe ladã, cu ochii strînºi ºi gura strîmbatã ca ºi cînd ar fi simþit un gust oribil, apãsã violent pe trãgaci. Zîmbi apoi naiv ºi nãucit. Micul declic al trãgaciului fusese singurul sunet care se auzise. Coborî de pe ladã ºi se aºezã, copleºit, pe ea. Patronul se repezi la el ºi aproape îl dãrîmã în îmbrãþiºare, în schimb, inºii din salã începurã sã urle ca scoºi din minþi, sã înjure cumplit. Cînd patronul ºi ruletistul sãu ieºirã pe uºa scundã, aceºtia îi însoþirã cu huiduieli sãlbatice, cum nu se pot auzi decît la un meci de box. ÃŽntâmplãtor, primul ruletist pe care îl vãzusem vreodatã scãpase cu viaþã. De atunci, vreme de ani în ºir, am asistat la sute de rulete ºi am vãzut de multe ori o imagine ce nu se poate descrie: creierul omenesc, singura substanþã cu adevãrat divinã, aurul alchimic unde se aflã totul, împrãºtiat pe pereþi ºi pe podea, amestecat cu schije de þeastã. Gîndeºte-te la coride sau la gladiatori ºi ai sã înþelegi de ce jocul ãsta mi-a intrat curînd în sînge ºi mi-a schimbat viaþa. Ruleta are în principiu simplitatea geometricã ºi forþa pînzei de pãianjen: un ruletist, un patron, niºte acþionari sînt personajele dramei, în roluri secundare sînt distribuiþi stãpînul pivniþei, poliþistul care îºi face rondul prin preajmã, hamalii nãimiþi sã scape de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le bãga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevãrate averi. Ruletistul este, fireºte, vedeta ruletei ºi raþiunea ei de a fi. De regulã, ruletiºtii se recrutau din rîndurile groase ale nenorociþilor mereu în cãutare de pîine, asemenea cîinilor vagabonzi, ale beþivilor, ale puºcãriaºilor abia eliberaþi. Oricine, numai sã fie viu ºi sã-ºi punã sufletul la bãtaie pentru mulþi, mulþi bani (dar ce înseamnã banii în condiþiile astea?), putea deveni ruletist. Era, de asemenea, preferabil sã nu aibã, pe cît posibil, nici un fel de relaþii sociale: familie, slujbã, prieteni apropiaþi. Ruletistul are cinci ºanse din ºase sã scape. El primeºte de obicei cam zece la sutã din cîºtigul patronului. Acesta trebuie sã dispunã de fonduri serioase, pentru cã, în caz cã ruletistul sãu moare, trebuie sã plãteascã mizele tuturor acþionarilor care au pariat contra lui. Acþionarii, la rîndul lor, au o ºansã din ºase de cîºtig, dar, dacã ruletistul moare, ei pot cere de zece ori miza, sau chiar de douãzeci de ori, dupã înþelegerea prealabilã cu patronul. Ruletistul nu avea însã cinci ºanse din ºase de scãpare decît la primul joc. Statistic vorbind, dacã îºi mai punea o datã pistolul la tîmplã, ºansele lui scãdeau. La a ºasea încercare, ºansele lui se reduceau la zero. De fapt, pînã cînd vechiul meu amic a intrat în lumea ruletei, devenind Ruletistul cu majusculã, nu se cunoºteau cazuri de supravieþuire nici dupã patru jocuri. Cei mai mulþi ruletiºti erau, fireºte, ocazionali, ºi nu ar fi repetat pentru nimic în lume teribila experienþã. Doar cîþiva erau atraºi de perspectiva de a face bani, ºi asta de obicei ca sã îºi poatã ei înºiºi angaja vreun ruletist, devenind patroni, ceea ce se putea întîmpla ºi dupã al doilea joc. Nu are nici un sens sã continuu aici cu descrierea jocului. El este stupid ºi atrãgãtor ca orice joc, aureolat, ce-i drept, cu mînjitura de sînge care place ticãloºiei noastre. Mã întorc la cel care a distrus jocul prin faptul cã l-a jucat la perfecþie. Din cîte spune legenda (pe care o puteai auzi pe atunci în toate tavernele oraºului), el nu a fost racolat de vreun patron, ci a aflat singur despre ruletã ºi s-a dus singur sã se vîndã. Bãnuiesc cã patronul care l-a angajat a fost foarte fericit sã facã rost aºa de simplu de un ruletist, fiindcã de obicei erau necesare demersuri lungi ºi iritante, tocmeli penibile cu cei care-ºi scoteau sufletul la mezat. La început, orice vagabond cerea luna de pe cer ºi îþi trebuia destulã abilitate sã-l convingi cã viaþa ºi sîngele lui nu preþuiesc cît tot universul, ci doar un anumit numãr de bancnote, care depindea de cererea de pe piaþã. Un ruletist cãruia nu era nevoie sã-i demonstrezi cã este de fapt un nimeni, pe care nu trebuia sã-l ameninþi cu poliþia, era un noroc nesperat, mai ales cînd primea fãrã discuþie prima sumã, propusã cu jumãtate de gurã ºi cu priviri oblice de patron. Despre cele dintîi rulete la care a participat amicul meu n-am putut afla mare lucru. Prima ºi a doua oarã cînd a scãpat, poate chiar si a treia oarã, îmi închipui cã abia dacã a fost remarcat de acþionari. Cel mult, a fost socotit un ruletist norocos. Dar dupã a patra ºi a cincea ruletã el deja devenise figura centralã a jocului, de fapt un adevãrat mit, care avea sã creascã exorbitant în urmãtorii ani. ÃŽn doi ani de zile, pînã la întâlnirea noastrã din restaurant, Ruletistul îºi dusese de opt ori revolverul la tîmplã prin diferite hrube din labirintul murdar de sub fundaþiile oraºului nostru. De fiecare datã, mi s-a povestit (iar mai tîrziu am putut sã mã conving ºi singur), pe faþa sa chinuitã, aproape fãrã frunte, se întipãrea o expresie de spaimã copleºitoare, o fricã animalicã, la care nu puteai suporta sã asiºti. Pãrea cã tocmai frica asta îndupleca întotdeauna soarta ºi-l ajuta sã scape. Tensiunea sa emoþionalã ajungea la culme cînd apãsa brusc, strîngînd ochii ºi rînjind, pe trãgaci. Se auzea micul declic, dupã care trupul sãu cu oasele grele se prãbuºea moale pe podea, leºinat dar neatins. Cîteva zile zãcea în pat, cu totul golit de vlagã, dar apoi se întrema repede ºi îºi relua viaþa împãrþitã între cabaret ºi bordel. Oricît s-ar fi strãduit, avînd totuºi o imaginaþie redusã nu putea cheltui cît cîºtiga, aºa cã devenea din ce în ce mai bogat. Se dispensase de mult de girul patronului, devenind el însuºi propriul sãu patron. De ce mai risca era o enigmã. Nu te puteai gîndi decît la o singurã explicaþie, dar Dumnezeu ºtie cît adevãr putea fi în ea, ºi anume cã o fãcea pentru un anumit soi de glorie, ca un sportiv care încearcã în orice cursã sã se autodepãºeascã. Dacã aºa stãteau lucrurile, ar fi fost ceva cu totul nou în privinþa ruletei, care se fãcuse întotdeauna exclusiv pentru bani. Cui i-ar fi trecut prin cap sã devinã un fel de campion mondial la supravieþuire? Fapt este cã Ruletistul deocamdatã reuºea sã menþinã acest tempo demenþial în cursa lui, la care mai alerga un singur concurent: moartea. ªi tocmai în momentul în care aceastã cavalcadã clandestinã pãrea cã se înfundã-n monotonie (cei care veneau sã asiste la ruletele amicului meu o mai fãceau doar din dorinþa de a-l vedea odatã curãþîndu-se, nu ca sã mizeze, cãci aveau sentimentul, din ce în ce mai resemnat, cã mizeazã contra diavolului), Ruletistul a fãcut primul gest de sfidare, care practic a desfiinþat ruleta, pulverizînd orice posibilitate de competiþie în afarã de cea dintre el ºi tot ce depãºeºte biata noastrã condiþie. ÃŽn iarna acelui an el a anunþat, prin sistemul de informaþii inefabil, sigur ºi rapid al lumii ruletei, cã va organiza în noaptea de Crãciun o ruletã specialã: revolverul va avea douã cartuºe în butoiaº în loc de unul singur. ªansele de scãpare erau acum doar de trei la una, fãrã sã mai socotim reducerea progresivã a ºanselor dupã mai multe jocuri. Mulþi cunoscãtori, chiar ºi dupã moartea Ruletistului, mai socoteau cã aceastã ruletã de Crãciun a fost de fapt lovitura sa de geniu, ºi cã tot ce a urmat, deºi mai spectaculos, n-a fost decît o consecinþã a acestui gest. Am fost de faþã la ruleta de Crãciun. Sala subteranã era a unei fabrici de coniac ºi pãstra mirosul de bãuturã chimicã, proastã. Deºi era mai mare decît oricare alta pe care o vãzusem, în noaptea aceea era plina pînã la refuz. Oriunde priveai, întîlneai figuri cunoscute, ofiþeri ºi pictori, cîriva preoþi bãrboºi, industriaºi ºi femei mondene, toþi surescitaþi de inovaþia neaºteptatã adusã ruletei. Tabla pe care doi tineri în cãmãºi scriau cotele pariurilor ocupa tot peretele din spatele lãdiþei pe care trebuia sã se urce Ruletistul. Acesta apãru dupã un timp, abia strãvãzîndu-se prin fumul albastru din hrubã. Urcã pe ladã ºi, dupã tot acel ceremonial al verificãrii amãnunþite a armei ºî cartuºelor, care diirã mai mult decît de obicei, cãci nimeni nu-ºi refuza plãcerea sã mîngîie aproape voluptuos þeava revolverului, luã pistolul, îl încarcã, vîrînd cele douã cartuºe la întâmplare în orificiile butoiaºului, pe care îl puse în rotaþie trecîndu-si palma peste el. Micul rîs zimþat se auzi din nou în liniºtea sãlii, dar, ca întotdeauna, liniºtea nu se tulburã cu nici o explozie ºi pe pereþii vãruiþi nu se întinse nici o floare de sînge. Ruletistul se prãbuºi de pe lãdiþã în braþele celor din primele rînduri, rãsturnînd pahare ºi rostogolind fiºicuri de monezi de pe mãsuþele improvizate. Am plîns atunci ca un copil, de emoþie ºi disperare, cãci pariasem o sumã care pentru mine era uriaºã ºi pierdusem, ca toþi cei care se înverºunau cu atît mai mult cu cît pãrea evident cã Ruletistul avea o ºansã monstruoasã. Am ieºit, ca întotdeauna, în grupuri mici din vizuina întortocheatã ºi, cu toatã noaptea de-afarã, cu toatã liniºtea cartierului periferic, ne-am simþit tot drumul vizaþi de-o privire parcã dizolvatã în tot ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zãpadã depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brãduþi ºi stele de hîrtie argintie, în rarii trecãtori încãrcaþi de pachete ºi copiii înfofoliþi, cu fularele peste nas ºi gurã. Cîte o femeie îmbujoratã de frigul umed, zgribulitã în haina de blanã, îºi trãgea prietenul sau soþul în faþa vitrinelor cu cizme si cu eºarfe, care puneau pe faþa lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casã trecea pe lîngã parcul copiilor, unde un popor de prichindei mînjiþi de acadele se opreau nãuci în faþa cãsuþelor unde se vindea limonada ºi turtã dulce. Un tatã gros îmbrãcat, care trãgea dupã el pe gheþuº sania cãlãritã de fetiþa lui, mi-a fãcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la altã ruletã. Brusc m-am simþit oribil. Fireºte cã îmi promiteam mereu sã mã rup de lumea ruletei. Dar în vremea aceea publicam ºi cîte douã sau trei cãrþi pe an, aveam acel gen de succes care precede o mare tãcere ºi apoi uitarea. Cu fiecare nouã carte, mã refãceam dupã pierderile de la ruletã ºi mã înfundam iarãºi acolo, sub pãmînt, unde se pare cã o presimþire a cãrnii ºi scheletului nostru ne atrage încã din timpul vieþii. Lucrul de care mã mir acum cel mai mult este conþinutul „idealist”, „gingaº” al acelor cãrþi, d annunzianismul greþos în care mã complãceam. Cugetãri nobile, gesturi princiare, horbote de mãtase, mots d esprit scînteietoare ºi un povestitor înþelept, atoateºtiutor, care fãcea cu substanþa fãrã substanþã a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odatã intrat din nou în conspiraþia ruletei, nu se putea sã nu mã izbeascã imediat, ca un val din ce în ce mai fierbinte, mai surescitat, ºtirile despre noile reguli ale jocului impuse tacit de personalitatea copleºitoare a Ruletistului. Dupã ce repetase de încã douã ori ruleta cu douã cartuºe, acesta se vãzu atît de bogat ºi atît de angrenat în zeci de branºe ale industriei þãrii, ale cãror acþiuni le poseda, încît ruleta ca afacere vulgarã, ca sursã de existenþã sau de avere devenise o idee absurdã. Pe de altã parte, cotele sale tindeau sã scadã, în ciuda fanaticilor care se ruinau încãpãþînîndu-se sã joace împotriva lui. La un singur semn al Ruletistului, tot sistemul pariurilor se prãbuºi. Devenise de prost gust sã mai organizezi rulete în care un biet vagabond îºi duce pistolul la tîmplã. Nu mai existau patroni ºi acþionari, ºi singurul care mai organiza rulete rãmãsese Ruletistul. Dar totul deveni un spectacol, cu bilete de intrare în loc de pariuri, spectacol cu un singur interpret care, din timp în timp, ca un gladiator în arenã, înfrunta destinul. Sãlile închiriate deveneau tot mai spaþioase. Se renunþase cu totul la tradiþia gãurii de ºobolan, la mirosul de sînge ºi bãligar, la prenumele rembrandtiene. La subsol se aduceau acum mãtãsuri grele, cu luciu unsuros, pocale de cristal pe mesele cufundate sub valuri de dantelã olandezã, mobilier cu intarsii florale ºi candelabre cu sute de prisme ºi þurþuri de cuarþ. ÃŽn locul berii ordinare se serveau acum bãuturi fine în sticle de forme ciudate. Femei în toalete de searã se lãsau conduse pînã la mese, de unde priveau apoi curioase scena, pe care deocamdatã cînta o orchestrã din care ieºeau în toate pãrþile pîlnii aurii de trompetã, gîturi curbe de saxofon, tije graþioase, în continuã miºcare, de trombon. Cred cã aºa arãta ºi sala în care Ruletistul s-a produs prima datã încãrcînd revolverul cu trei cartuºe. Avea acum exact atîtea ºanse de a supravieþui cîte posibilitãþi de a juca ultima oarã jocul acesta dement. Pentru cã noua ambianþa, luxul ostentativ care învelea ca o crisalidã insecta terificã a ruletei, nu fãcea decît sã sporeascã excitaþia spectatorilor la mirosul morþii. Totul era, mai departe, cît se poate de adevãrat. E drept cã Ruletistul avea acum pãrul dat cu briantinã ºi purta smokingul ºi pantalonii largi ai acelei epoci, dar revolverul era adevãrat ºi gloanþele cu totul reale, iar probabilitatea „accidentului" atît de aºteptat - mai mare ca oricînd. Arma a trecut din nou prin toate mîinile, lãsînd pe degete un miros fin de ulei. Nici cea mai delicatã doamnã din salã nu-ºi ascundea ochii, în scînteierea violetã a cãrora se citea dorinþa perversã de a vedea ceea ce, unele, doar auziserã despre ruletã: þeasta plesnind ca o coajã de ou ºi substanþa ambiguã, lichidã, a creierului stropindu-le poala rochiilor. De altfel, m-a cutremurat întotdeauna pofta de a fi lingã moarte a femeilor, fascinaþia lor pentru bãrbaþii care miros aproape metafizic a praf de puºcã. Succesul incredibil la femei al cimpanzeului stupid ºi scofîlcit, care din cînd în cînd se juca cu propria lui viaþã, trebuie sã fi venit de aici. Niciodatã cred cã nu s-ar fi iubit mai cu poftã acele femei decît dupã ce ar fi asistat la moartea lui, ajungînd acasã cu iubiþii lor ºi aruncîndu-ºi pe jos rochiile însîngerate, pãtate ca niºte pansamente de substanþã cenuºie ºi lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrãcatã în brocart roºu, îºi duse pistolul la tîmplã ºi, cu aceeaºi expresie de spaimã paroxisticã pe figurã, smuci de trãgaci. Apoi, în tãcerea care suspendã totul timp de cîteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului sãu pe podea. Dupã cîteva zile de delir la spital, Ruletistul îºi reluã viata obiºnuitã. Mi-e greu sã uit chipul sãu torturat zãcînd cu faþa în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lãzii. Altãdatã, ruletistii care scãpau erau huiduiþi, uneori ºi bãtuþi de acþionarii disperaþi; acum însã, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetã de cinema, corpul sãu cufundat în inconºtienþã era înconjurat cu veneraþie. Fete tinere se-nghesuiau spre el plîngînd isteric ºi erau fericite dacã îl puteau mãcar atinge. Ruleta cu trei cartuºe gresate în butoiaº se confundã în mintea mea cu cele care au urmat. Era ca ºi cînd trufia diabolicã a Ruletistului îl împingea tot mai mult sã ofenseze divinitãþile hazardului. Curînd, el anunþã o ruletã cu patru cartuºe înfipte în cele ºase alveole ale butoiaºului, iar apoi cu cinci cartuºe. Un singur orificiu gol din ºase, o singurã ºansã de supravieþuire din ºase! Jocul înceta sã mai fie joc ºi pîna ºi cel mai superficial dintre cei care ocupau acum fotoliile cu catifea simþea, nu cu creierul, nici cu inima, ci cu oasele, cu zgîrciurile ºi cu nervii, mãreþia teologicã pe care o cãpãtase ruleta. Dupã ce Ruletistul încarcã arma ºi puse în rotaþie butoiaºul, stîrnind iarãºi micul rîset sacadat de metal negru, bine uns, piesa hexagonalã, grea de cartuºe, se opri cu singurul loc gol în dreptul þevii. Declicul trãgaciului, care sunã în sec, ºi cãderea Ruletistului furã înconjurate de-o liniºte sacrã. Stau cu pãtura pe mine la masa de scris si totuºi mi-e oribil de frig. Cît timp am scris rîndurile astea, camera mea, cavoul meu, a cãlãtorit prin ceaþa neagrã de-afarã atît de repede, încît mi s-a fãcut rãu. M-am sucit ºi m-am rãsucit în pat toatã noaptea, sac neputincios de ciolane aburite de transpiraþie. Afara nu mai existã nimic, niciodatã. Oricît ai merge, în orice direcþie, pîna la infinit, e numai ceaþa asta neagrã si deasã, solidã ca smoala. Ruletistul e miza mea ºi-ar trebui sã fie bucãþica de aluat în jurul cãreia ar fi posibil sã creascã din nou pîinea pufoasã a lumii. Altfel totul, dacã existã un tot, este plat ca o lipie. Dar dacã el a existat, ºi a existat - iatã pariul meu - atunci lumea existã, ºi eu nu mai voi fi silit sã închid ochii ºi, cu pielea zbîrcitã pe oase, cu carnea pe dinafarã ca o blanã de sînge, sa înaintez aºa pentru cît þine veºnicia. Din povestea asta îmi fac un acvariu, cel mai mizerabil, cãci nu mã intereseazã un acvariu decorativ, în care eu si el, fiecare garanþie pentru realitatea celuilalt, sã încercãm sa supravieþuim, ca doi peºti semitransparenþi, cu inima vizibila în zvîcnirea ei ºi tîrînd dupã noi un firiºor subþire de excremente. Mi-e groazã de gîndul cã acvariul va rãmîne gãurit. Pentru Dumnezeu, sã fac un efort, deºi nu mai îmi simt ºira spinãrii... Ani de zile Ruletistul a þinut îngerul de hainã, luptîndu-se sã-l dea jos, smucindu-l în toate pãrþile. A venit însã ºi seara cînd l-a apucat de grumaji ºi, adunîndu-ºi puterile, l-a privit adînc în ochi. Iar Domnul, spre dimineaþã, l-a schilodit si i-a schimbat numele... ÃŽn acea ultimã searã a ruletei, practic toatã protipendada oraºului se adunase în uriaºa halã frigorificã din subteranele abatorului. Decorul sãlii putea pãrea cu totul ciudat celui care se obiºnuise cu luxul ostentativ, de parveniþi, al sãlilor dinainte. Nu ºtiu dacã o intuiþie a cuiva sau o reminiscenþã din  rebours condusese la acel hibrid nostalgic, la amestecul acela oarecum pervers de promiscuitate si rafinament, al cãrui efect era mult mai puternic decît al fastului de-acum doar cîteva luni. La prima vedere, cu excepþia dimensiunilor sãlii, aveai impresia cã te afli într-una din vechile hrube mizere din vremurile „preistorice" ale ruletei. Pereþii erau plini de mîzgãleli obscene ºi inscripþii zgîriate sau trasate grosolan cu cãrbune, dar un ochi cît de cît format nu putea sã nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent ºi emoþionant al unui mare artist, al cãrui nume, din motive evidente, prefer sã nu îl amintesc. Mãsuþele imitau, din esenþe preþioase de lemn ºi stucaturi aurite, butoiaºele de sardele în jurul cãrora stãteau acþionarii de altãdatã. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlã ieftinã, pînã la nuanþa lor verzuie ºi ciobiturile artificiale. Filtre mohorîte împrãºtiau o luminã morbidã, de faclã de seu, amestecatã cu valurile de fum albãstrui, ca al trabucurilor de altãdatã, dar acum parfumat cu mosc ºi trezind un sentiment delicat, nostalgic. Pe scena din faþa sãlii se afla o cutie adevãratã de portocale, adusã din port ºi plinã de inscripþiile unei firme arabe. In salã, atraºi de fantasticul mizei din acea searã, puteai recunoaºte, în burnusurile lor albe, diverºi magnaþi ai petrolului, vedete de cinema ºi cîntãreþi la modã, industriaºi cu plastroane scrobite ºi garoafã la butonierã. Fiecare acceptase, la intrare, sã fie legat la ochi cu o eºarfã de mãtase pe care nu ºi-o scosese decît în salã. Eu însumi eram, o spun cu atîta dezgust încît nu pot fi bãnuit de lipsã de modestie, un fel de vedetã care atrãgea privirile, chiar ºi ale lumii celei mai blazate, chiar ºi ale celor aflaþi lîngã mine în acea searã. Niciodatã nu se fãcuse mai multã publicitate cãrþilor mele, care deveneau tot mai groase ºi mai pe gustul lor: nobile, da, în primul rînd nobile. Generoase, în primul rînd generoase. Aºa suna motivaþia juriului cînd mi-au dat Premiul Naþional: „Pentru umanitatea nobilã ºi generoasã a cãrþilor sale, pentru deplina stãpînire a unei limbi expresive." Cînd Ruletistul apãru în salã, îmbrãcat în bizare fîºii de stofã care imitau, cu gust, zdrenþele, ºi cînd ºeful de salã, deghizat în patron, deschise cutia pe care-o adusese sub braþ ºi prezentã publicului un superb Winchester (acum într-o colecþie particularã) cu mîner de fildeº ºi þeava scânteietoare, ni se opri respiraþia. Nu puteam crede cã poate fi adevãrat ceea ce urma sã se producã. Pentru cã Ruletistul anunþase cu cîteva sãptãmîni înainte cã la urmãtoarea ruletã va încãrca revolverul cu toate cele sase gloanþe! ÃŽntre progresia de la un cartuº la cinci, oricît de neverosimilã ar fi fost ºi aceea, ºi nebunia de acum era prãpastia de la o singurã ºansã la nici una. Stropul de omenesc pe care Ruletistul îl mai pãstrase în tentativa sa se evapora acum sub milionul de sori al certitudinii. Verificarea cartuºelor si a revolverului a durat ore în ºir. Cînd s-au întors la el, Ruletistul, suit pe lada sa, le zornai o clipã în pumn ca pe niºte zaruri ºi apoi le introduse, cîte unul, în cele ºase locaºuri ale butoiaºului. Cu o miºcare violentã a palmei îl puse în miºcare. „Inutil”, þin minte cã a ºoptit cineva lîngã mine. ÃŽn liniºtea terifiantã, micul hohot dinþat al rotirii butoiaºului se auzea clar. Tremurînd, convulsionat la faþã, cu o spaimã în ochi cum poate doar la cei aflaþi în agonie poþi vedea, el duse pistolul la tîmplã. Lumea se ridicã din scaune. ÃŽl priveam cu atîta încordare, încît simþeam cum mi se umflã venele tîmplelor. Vedeam cocoºul revolverului cum se ridicã încet, parcã vibrînd. ªi brusc, ca ºi cum acea vibraþie s-ar fi propagat în salã, am simþit cum îmi fuge pãmîntul de sub picioare. L-am mai vãzut pe Ruletist prãbuºindu-se de pe ladã ºi revolverul descãrcîndu-se cu zgomot apocaliptic. Dar aerul era deja plin de un zgomot surd, spintecat de þipetele femeilor ºi de zornãitul sticlelor rãsturnate fãcute þãndãri. Cuprinºi de panica spaþiului închis, ne-am cãlcat în picioare ca sã nãvãlim mai repede afarã. Zgîlþîielile au durat cîteva minute bune, transformînd strãzi întregi în grãmezi de moloz ºi fiare strîmbe. Chiar la ieºire, un tramvai deraiat intrase într-un magazin de mobila, fãcînd vitrinele praf. Dupã o orã cutremurul a reînceput, ceva mai slab ca prima datã. Cine a mai avut curajul sã intre în casã în noaptea aceea? Am umblat pe strãzi pînã cînd ceaþa dimineþii albi orizontul ºi praful de la clãdirile dãrîmate se mai depuse pe caldarîm. Abia atunci mi-am adus aminte cã Ruletistul probabil cã fusese abandonat acolo, în hala subteranã, ºi m-am întors sã vãd dacã mai trãia. L-am gãsit întins pe podea, îngrijit de cîþiva inºi. Avea un picior luxat din ºold ºi gîfîia de durere. Lîngã el se mai afla încã revolverul, mirosind a praf de puºcã ºi avînd în butoiaº numai cinci cartuºe. Al ºaselea lãsase o gaurã negricioasã într-un perete al sãlii, aproape de tavan. Am oprit o maºinã de pe stradã ºi l-am dus pe amicul meu din copilãrie la spital. S-a întremat repede, dar a ºchiopãtat întregul an cît a mai trãit. Acea searã a îngropat ruleta, care s-a ºters din mintea tuturor, aºa cum îndeobºte uitãm orice lucru pe care l-am adus la perfecþiune. Generaþiile mai tinere, de dupã rãzboi, nu au mai dat de urma acestor Mistere. Eu doar mai depun mãrturie - dar pentru tine, nimeni, pentru tine, nimic. Din seara cutremurului, Ruletistul s-a înfundat în cartierele sale dubioase, lãsînd în urmã, ca de obicei, un ºir de scandaluri abia muºamalizate. Se pare cã niciodatã nu s-a mai gîndit la ruletã. Nu mai pot scrie nici o paginã pe zi. Dureri continue în picioare ºi în vertebre. Dureri în degete, în urechi, în pielea feþei. Ce va fi, ce va fi dupã moarte? Aº vrea sã cred, cum aº vrea! - cã se va deschide de acolo o nouã viaþã, cã starea noastrã de acum e una larvarã, în aºteptare. Cã eul, de vreme ce exista, trebuie sã fi gãsit un mijloc de a-ºi asigura permanenþa. Cã voi trece în altceva, infinit mai complex. Altfel este absurd, ºi nu vãd un loc pentru absurd în proiectul lumii. Miliardele de galaxii, cîmpurile imperceptibile, în fine, lumea asta care îmi înconjoarã craniul ca o aurã nu ar putea exista dacã n-ar trebui ca eu s-o cunosc în întregime, s-o posed, sã fiu ea. Azi-noapte, ghemuit sub plapumã, am avut un fel de viziune. Abia mã nãscusem dintr-o burtã prelungã, sîngerie, nespus de obscenã, care-mi dãduse o ciudatã miºcare rotitoare. Cu o vitezã infinitã, lãsînd în urmã dîre de lacrimi, limfã ºi sînge, mã înºurubam în noapte. ªi deodatã, de la marginea nopþii, îmi ieºi în faþã un uriaº Dumnezeu de luminã, atît de mare încît nu-mi încãpea în simþuri ºi în înþelegere. Mã îndreptam cãtre pieptul lui enorm, iar trãsãturile feþei lui severe fugeau în sus, turtindu-se la marginea cîmpului meu vizual. Curînd n-am mai vãzut decît marea luminã galbenã a pieptului sãu, pe care l-am strãpuns rostogolindu-mã, ºi, dupã o navigare nesfîrºitã prin carnea lui de foc, i-am ieºit prin spinare. Privind în urmã, pe cînd mã îndepãrtam în zbor, l-am vãzut pe colosalul Iehova prãbuºindu-se spre stînga cu faþa în jos. ÃŽncetul cu încetul se micºorã ºi dispãru, ºi eram iarãºi singur în noaptea fãrã limite. Dupã un timp cu neputinþã de estimat (dar pe care l-aº numi eternitate), la marginea vederii mele se ridicã un alt Dumnezeu enorm, aidoma cu primul. L-am strãpuns ºi pe-acesta ºi am þîºnit înainte în vid. Apoi, dupã o altã veºnicie, apãru altul. ªirul de Dumnezei, privind în urmã, se mãrea tot mai mult. Erau sute, apoi mii, prãbuºiþi cu faþa în jos cînd spre dreapta, cînd spre stînga, asemenea dinþilor unui fermoar gigantic de flacãrã. ªi descheind fermoarul în zborul meu, am dezvelit pieptul adevãratului Dumnezeu, raccourci mai grandios decît orice pe lume. Rotindu-mã, carbonizat de lumina sa, m-am ridicat la o înãlþime atît de mare deasupra lui, încît mi-a fost dat sã-l vãd în întregime. Cît de frumos era! Pieptul pãros, ca de taur, purta sîni de femeie. Faþa îi era tînãrã, încoronata de flacãra pletelor împletite în mii de cosiþe; ºoldurile, largi, adãpostind puternicul organ viril, în totul, din creºtet pînã-n tãlpi, era doar luminã. Ochii îi þinea întredeschiºi, zîmbea extatic si trist, iar în dreptul inimii, sub sîniºorul stîng, avea o ranã îngrozitoare, între degetele mîinii drepte þinea, cu un gest nespus de graþios, un trandafir roºu. Aºa plutea, culcat, în spaþiul care se strãduia sã-l cuprindã, dar care pãrea sorbit, cuprins de el... M-am trezit între mobilele reci ale odãii mele, plîngînd uscat, senil. Am vrut sã arunc paginile astea adunate aici atît de fÃ