Referat Genul Liric

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Genul Liric si de asemenea puteti face Download Referat Genul liric

Citeste fragmente din Referat Genul Liric

Genul Liric Doina Prin genul literal se intelege totalitatea operelor literare asemanatoare prin structurarea continutului prin procedule estetice comune si prin modalitatea de exprimare. Operele care apartin unui gen se aseamana si prin atitudinea autorului adoptata si manifestata prin elementele de continut si forma Genul Liric cuprinde operele literale in care autorul isi expima direct,ne- mijlocit,gandurile,ideile si sentimentele. Se intalneste atat in literatura populara cat si in cea culta. Lirica populara cunoaste mai multe specii:doinele,cantecele,boacele si strgaturile. Aceste specii au ca trasaturi comune dar si specifice care le diferentiaza.Genul liric a carui denumire provine de la cuvantul lira(instrument muzical)cu care se acompania recitarea unor creatii literare in care autorul isi exprima direct propriile ganduri,idei si emotii fiind prezent si eul liric. In aceste opere,prezenta autorului este directa,nemijlocita,iar obiectul lor sunt sentimentele intime.Sunt prezente:confesiunea,autoexprimarea,subiectivita- tea interioara,dar sentimentele proprii capataind continutul general uman in care cititorul se recunoaste. Liricitatea populara cunoaste mai multespecii care au trasaturi comune dar care se si diferentiaza prin unele trasaturi specifice. Trasaturile lor comune sunt:subiectivitatea,exprimarea directa,nemijlocita a sentimentelor,forma versificata,dar modalitatile de evidentiere si scopurile acestora sunt diferite. Doina este una din creatile literare reprezentative ale poporului,roman,o creatie specific romaneasca alcatuita in versuri in care sentimentele sunt exprimate in mod direct,creand o anumita atmosfera si exprimand o anumita stare de spirit.Doinele exprima direct,ca orice opera lirica,o diversitate de ganduri,idei,sentimente,emotii,atitudini,impresi,convingeri si aspiratii.Ele se inspira din atitudinile omului fata de natura si timp,fata de viata si maorte,exprima stari afective personale si sentimente intime comunicand direct si reflexile creatorului.In Doina sunt exprimate se caracterizeaza prin diversitate si in functie de acestea ele se clasifica in:doine de dor,doine de jale,doine de instrainare,doine de calanie,doine de haiducie si doine pastoresti.Sentimentele exprimate se caracterizeaza si printr-o mare profunzime,printr-o intensitate deosebita. Doina are si trasaturile caracteristice ale oricarei creatii populare cu caracter anonim,oral,colectiv,sincretic,popular,national,expresiv. Doina este o opera populara lirica in versuri specifica folclorului romanesc,in care se exprima o diversitate de sentimente deosebit de puternice si care se interpreteaza pe o melodie tipica “Codrule Codrutule” Aceasta creatiea fost culeasa de Lucian Blaga care s-a apropiat cu interes si delicatete de folclorul romanesctransmisa din generatie in generatie prin viu graisi slefuita in acest proces de alti fauritori de frumos,a dobanditcaracter colectiv,intrunind astfel trasaturile,oricarei creatiipopulare,caracter anonim,oral,colectiv si expresiv. Textul folcloricse constituie intr-o confesiune sfasietoare a celui care ravasit sufleteste si impartaseste codrului propriile sentimente exprimate direct si tulburator. Starile lui sufletesti care devin trairi general umane,se dezvaluie treptat,osciland intre durere si deznadejde intre speranta si incertitudine.Sentimentele profunde,exprimarea lor directa potetica si prezenta eului liric,ce-si dezvaluie,adancimile sufletestisunt dovezi concludente ale apartenentei acestei operela genul liric. Ca specie a genului liric,ea este o doina,pentru ca es caracterizeaza printr-o diversitate de sentimente deosebit de puternice intre care dominant estedorul,caruia I se asociaza jalea si durerea.De aceea productia literara in discutie,prin sentimentul predominant,este o doina de dor,conceputa ca o adresare directa catre codru,implorat sa-l ajute pe cel aflat intr-un moment sufletesc delicat. Codrul ii este frate nu numai haiducului ci si indragaostitului al carui suflet ravasit isi gaseste alinarea in mijlocul naturii.O serie de patru vocative existente in primele doua versuri,dintre care doua sunt diminutive(“codrutule”,”dragutule”)sugereaza tocmai legatura stransa,intima dntre tanarul indragostit si codru. Invocatii patetice isi urmeaza motivarea acesteia caci des-partirea de fiinta iubita determina”supararile”,”dorul mandrei arzator”,pe care ar vrea sa le ascunda si sa le piarda pe cararile codrului(“Ia desfati carerileSa-mi duc supararile”).Starea de nelinistesi de ruta sufleteasca a eului liric este marturisita cu aceeasi sinceritate(“ca ma face calator”)si este cel mai bine conturatade adjectivul arzator,folosit ca valoare stilistica de epitet.Intensitatea acestui sentiment creste insa,el devine mai puternic pe masura ce schimbarile din natura sugereaza implinirea rodnica dobandita prin acumulari succesive din revarsarea binefacatoare a ploii:”ploua,ploua,iarba cresteDorul mandrei ma topeste,ploua,ploua,iarba-n spicaDorul mandrei rau ma strica,Inima mi se despica”. Evidentierea sentimentului se realizeaza nu numai prin paralelismul furtuna ci si prin repetitiile “ploua,ploua,iarba”,”dorul mandrei”si prin folosirea verbelor”topeste”,”strica”,”despica” cu sena figurat si a adverbului rau antepus verbului “ma strica”. Intensitatea deosebita a sentimentelor si gradarea acestora constituie una din trasaturile caraacteristice ale textului literar,la care se adauga,simplitatea formei care ii da valoare incontestabila si il face original.Proceedeele expresive folosite sunt mai ales de sintaxa politica(repetitii,enumeratii,paralelisme )sau de natura morfologica(vocative,diminutive).Acestora li se alatura personificarea codrului si epitetul asezator care evidentiaza profunzimea sentimentelor de dor.Aceste procede pun in evidenta si cateva motive folclorice:motivul codrului ,al dorului,al legaturii omului cu natura,care se imbina cu imbina armonios cu sentimentele exprimate.In ceea ce priveste vocabularul textului este un model de limba curat romaneasca deoarece lipsesc arhaismele,regionalismele,neologismele,majoritatea cuvintelor apartinind vocabularului fundamental.Acest lucru se explica prin circularea intensa a doinei prin timp si spatiu.Masura poeziei este cuprinsa intre 7-8 silabe,rima este imperecheata,iar in ultimele versuri este monorima.Aceste imbinate cu ritmul Trohaic sporesv armonia textului. 쥁