Referat George Toparceanu

Mai jos puteti citi fragmente din Referat George Toparceanu si de asemenea puteti face Download Referat George toparceanu

Citeste fragmente din Referat George Toparceanu

TOPÎRCEANU, GEORGE (1886-1937) POET Dintre poeţii români marcanţi din secolul nostru, a căror personalitate lirică s-a conturat înainte de primul război mondial se numără şi George Topirceanu. Ardelean de obîrşie, George Topîrceanu s-a născut la 20 martie 1886, la Bucureşti. Ocupaţiile părinţilor scriitorului (tatăl — cojocar, mama — maestră ţesătoare) îi obligau pe aceştia să fie veşnic pe drumuri, în că-utarea de locuri pentru desfacerea produselor. Aceste neîntrerupte călătorii îl pun pe George Topîrceanu, din fragedă copilărie, în contact cu viaţa satelor, cu oamenii de la ţară, cu natura, contribuind la formarea personalităţii lui literare specifice. George Topîrceanu urmează studii primare întii la o şcoală de la marginea Bucureştilor, apoi într-un sat de pe Argeş, Şuiei, după care urmează la Liceul Matei Basarab şi la Sf. Sava din Bucureşti. Studiile superioare (litere, drept), urmate la Bucureşti, poetul n-a ajuns să le termine. Hărţuit de griji, şi-a consumat tinereţea în diferite slujbe mărunte: funcţionar la o casă de asigurări, copist la Casa Bisericii etc., ducînd astfel o viaţă nestatornică, de boem şi chiriaş grăbit. A debutat în publicistică devreme, în 1904, cînd era elev la liceu, cu versuri la revista Belgia Orientului, supliment literar al ziarului Adevărul. Publică apoi în Semănătorul, Neamul romanesc literar şi în alte reviste semănă-toriste. Adevăratul debut se produce în 1909, cu publicarea în Viaţa românească a confesiunii Răspunsul micilor funcţionari, replică la cronica veselă Elegie de A. Mirea. Remarcat de Garabet Ibrăileanu, şi cu sprijinul acestuia, George Topîrceanu devine secretarul de redacţie al revistei, în 1911. Părăsind Bucureştii, el devine moldovean, se identifică întru totul cu atmosfera şi climatul Iaşilor, împrejurările stabilirii la Iaşi au fost evocate in conferinţele Cum am devenit moldovean(1933, Bucureşti) şi Cum am devenit ieşean (Iaşi, 1935). La Viaţa românească, George Topîrceanu se împrieteneşte cu Alexandra Gavrilescu, tînără studentă pe atunci, care semna cu pseudonimul devenit nume de prestigiu: Otilia Cazimir. Prietenia dintre cei doi poeţi nu numai că a durat cit a trăit George Topirceanu, dar după cum o atestă pioasele pagini din cartea de aminiri Prietenii mei scriitori, nu s-a stins nici după moartea lui. Tihna vieţii ieşene a lui George Topîrceanu a fost curmată, brusc, în 1913, prin mobilizarea poetului şi trimiterea lui în campania din Bulgaria, înapoiat la Iaşi, poetul îşi reia activitatea şi in 1916 îşi adună poeziile scrise după venirea la Viaţa românească, in două volume: Balade vesele (devenite în ediţia a Il-a şi cele următoare Balade vesele şi triste) şi Parodii originale. Episoadele de pe frontul din Bulgaria, George Topirceanu le-a consemnat în Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918), Amintiri din Bulgaria (1920) şi în Pirin-Planina (1936). A mai publicat volumul de versuri Migdale amare (1928), un volum de proză Scrisori fără adresă (1930) şi fragmente dintr-un roman neterminat, Minunile Sf. Sisoe. După mutarea Vieţii romaneşti la Bucureşti, Topîrceanu a fost inspector general al teatrelor şi, provizoriu, director al Teatrului Naţional din Iaşi. A condus împreună cu Mihail Sadoveanu revista însemnări literare din 1919 si însemnări ieşene, din 1936. în 1926, George Topîrceanu obţine premiul naţional de poezie. La propunerea marelui său prieten, M. Sadoveanu, în 1936, el este ales membru corespondent al Academiei Române. George Topirceanu s-a stins din viaţă la 7 mai 1937, la Iaşi şi a fost înmormîntat la cimitirul Eternitatea. In literatură, George Topîrceanu şi-a cîştigat reputaţia de poet popular, accesibil; < cel mai accesibil dintre toţi poeţii dintre cele două războaie mondiale.. Prin această caracteristică a poeziei sale, prin accesibilitate, prin claritate, prin faptul de a fi scris o operă pe înţelesul tuturor, George Topîrceanu s-a situat la antipodul modernismului. Topîrceanu e un scriitor de tip tradiţional, coborîtor din Coşbuc, din Duiliu Zamfirescu, din Vlahuţă. Versurile primului volum, Balade vesele, dovedesc o duioasă şi adîncă înţelegere pentru dramele mărunte ale celor umiliţi şi anonimi, pentru evenimentele lumii infime şi delicate a florilor şi gîzelor. Versurile celui de al doilea volum, Parodii originale, adevărate pagini de critică în pilde, nu ţintesc o facilă pastişă umoristică, ci ridiculizarea manierismului, confuziei de idei, abuzurilor de metafore şi de neologisme, în Balade vesele şi triste şi în Migdale amare, calităţile poetului, lirismul cald şi stilul simplu se manifestă în mod remarcabil. Omul ca fiinţă socială şi peisajul variat al naturii se află în centrul creaţiei lui George Topîrceanu. întretăiate de melancolii, accentele vesele capătă în Balada chiriaşului grăbit un timbru personal. Dincolo de veselia pe care o deşteaptă în cititor această poezie, cu un ritm viu, trebuie să desluşim şi un sens adînc, dorit de poet, acela al compătimirii pentru soarta zbuciumată a micului slujbaş, cu venituri modeste şi apăsat de griji. Balada morţii este una din cele mai reuşite creaţii ale lui George Topîrceanu. în tratarea acestei teme, se observă analogii în ceea ce priveşte seninătatea în faţa morţii, cu balada Mioriţa. Ca poet al naturii, George Topîrceanu a găsit aspecte demne de interes în toate anotimpurile pe care le cintă deopotrivă, în Rapsodii de primăvară, Rapsodii de vară, Rapsodii de toamnă si Balada munţilor. Folosirea creatoare a tezaurului poeziei populare, dragostea de viaţă şi natură, vioiciunea spiritului, plasticitatea imaginilor, varietatea ritmului şi a rimelor şi perfecţiunea tehnică a versului, în general, asigură lui George Topîrceanu un loc aparte în poezia noastră. Vrednică de atenţie este şi proza lui George Topîrceanu. Primele scrieri aparţin memorialisticii de război. Volumul Amintiri din luptele de la Turtucaia are o valoare, în primul rînd, de document autobiografic şi istoric. Mai interesantă e cealaltă carte de război a lui Topîrceanu, Pirin-Pianina, jurnalul experienţei de prizonier a scriitorului, un impresionant document omenesc. Volumul Scrisori fără adresă conţine scrieri diverse: povestiri de vinătoare, articole etc. Cea mai interesantă dintre prozele lui G. Topîrceanu este, fără îndoială, romanul neterminat Minunile Sf. Sisoe. E o carte antimistică şi anticleri-cală. George Topîrceanu n-a fost numai poet şi prozator; a avut şi reale aptitudini de critic literar. Prin tot ce a produs, George Topîrceanu va rămîne în istoria literaturii prin cîteva bucăţi în versuri şi în proză, iar în totalitate opera sa va delecta încă multă vreme cercuri largi de cititori. 쥁