Referat Glossa - Rezumat

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Glossa - Rezumat si de asemenea puteti face Download Referat Glossa - rezumat

Citeste fragmente din Referat Glossa - Rezumat

2 Glossa Glosa este o poezie cu forma fixa, alcãtuita dintr-un numãr de strofe egal cu numãrul versurilor din prima strofa. Începând cu a doua strofa se comenteazã fiecare vers al strofei-tema, ultima reluând, ca o concluzie, pe prima in ordinea inversa a versurilor. Poezia lui Eminescu reprezintã o culme a creaþiei sale. Prin conþinut, poemul are valoare filozofica, gnomica, constituindu-se intr-un adevãrat cod de cunoaºtere, de etica, cu valoare de generalizare maxima. Motivul central este al lumii ca teatru asociat cu ideea dezolãrii; iar detaºare, izolarea, indiferenta sunt atitudini pe care poetul le asimileazã fiinþei ce depaseste nivelul omului comun. Deºi Eminescu se autodefineste ca fiind poet romantic, mãiestria artistica a acestei creaþii consta tocmai in clasicitatea ei, ce reiese in primul rând din respectarea regulilor pe care le impune o poezie cu forma fixa. Inca din prima strofa, considerata strofa-tema a poeziei, unde verbele sunt puse la “prezentul-etern “, cititorul intra in contact cu adevãruri general-valabile, exprimate 2 cate 2. Ca si in “Scrisoarea I”, “Revedere”, sau “Oda (in metru antic)” poetul mediteazã asupra perisabilitatii timpului: “Vreme trece, vreme vine Toate-s vechi si noua toate” Cea de-a doua strofa conþine codul de reguli si sfaturi conform cãrora cel mai important lucru este cunoaºterea de sine si respingerea fericirii efemere. Pentru a atinge aceste idealuri, drumul vieþii trebuie mereu luminat de raþiune. Detaºarea “rece” a celui care s-ar reîntoarce in nepãsarea lui înalta se sprijinã pe atributul gândirii, a cãrei cumpãna stabileºte echilibrul intre raþional si iraþional: “Nici încline a ei limba Recea cumpãn-a gândirii Înspre clipa ce se schimba Pentru masca fericirii…” Fericirea este “masca” si e trecãtoare precum “clipa ce se schimba” cãci se naºte din moartea gândirii. Lumea ca teatru este o tema schopenhaueriana si conduce spre ideea izolãrii (“Tu in colt petreci in tine”) prelucrata in numeroase creaþii eminesciene. Ca si in finalul “Luceafãrului”, lumea este vãzuta ca o imensa scena de teatru spre care omul de excepþie priveºte ca spectator. revenind apoi in strofele 6 si 8, aceasta idee devine laitmotivul poeziei. Intr-un univers in care doar mastile se schimba: “Alte masti, aceeaºi piesa / Alte guri, aceeaºi gama”. Poetul isi lanseazã îndemnurile: “Amãgit atât de des / Nu spera si nu ai teama”. O alta idee schopenhaueriana este aceea a prezentului etern: “Viitorul si trecutul / Sunt a filei doua fete”. Singura clipa sigura a existentei este prezentul, fiindcã trecutul nu poate fi reconstituit, iar viitorul este imprevizibil. Critica societatii se face simþita cu precãdere 7 si 9, unde satira este expresia indiferentei, a unui adânc dispreþ: “Nu spera când vezi miºeii / La izbânda fãcând punte / Te-or învinge nataraii / De ai fi cu stea in frunte”. Simþind ca autocontemplatia este o modalitate certa de a ajunge la o liniºte sufleteasca totala, poetul sugereazã pãstrarea acestei atitudini indiferent de circumstanþe: “De te-ating, sa feri in laturi / De hulesc, sa taci din gura”. Ultima strofa, care este o reluare a celei dintâi, dar in care versurile sunt aºezate in ordine inversa celei iniþiale, codul de reguli si sfaturi etice devine mai evident datorita faptului ca acum versul cu valoare emblematica: “Tu ramai la toate rece” se afla la început. In ceea ce priveºte stilul, acesta este caracterizat de limpezime si armonie. Claritatea reiese tocmai din simplitatea limbajului; poetul apeleazã la epitete, simboluri, metafore, numai când intentioneaza sa releve in mod deosebit o idee.