Referat Aurica Tulea2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Aurica Tulea2 si de asemenea puteti face Download Referat Aurica tulea2

Citeste fragmente din Referat Aurica Tulea2

G. Călinescu: Enigma Otiliei Aurica Tulea - caracterizare - Aurica Tulea-caracterizare – 1 George Călinescu: Enigma Otiliei Pe o imaginară scară a evoluţiei în timp a unui tip anume de personaj, s-ar părea că Aurica este imaginea Aglaei în tinereţe, sau altfel spus, Aglae este o bătrână, o babă rea până la monstruozitate. Aurica este fiica cea mică a Aglaei, în antiteză cu feminitatea şi delicateţea Otiliei, supusă de la început şi până la sfârşit unui automatism psihologic, şi întreaga ei mişcare în roman se petrece între coordonatele strâmte ale familiei Tulea, ale casei lui moş Costache, mişcare monotonă, întreruptă doar, la un moment dat, de „turneele de pe calea Victoriei”. Personajul este prezentat de Felix, astfel având şi noi, cititorii, ocazia să-l cunoaştem. Primele imagini ale fetei ne sunt comunicate de Felix: „Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenţi ca şi ai Aglaei, cu faţa prelungă, sfârşind printr-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două şiruri de cozi împletite. [...] La apropierea lui Felix ridică ochii fixând cu avidă curiozitate pe tânăr şi întinzându-i o mână arcuită.” Aurica e obsedată de neîmplinirea ei în plan sentimental, căci consideră drept unic scop al existenţei – căsătoria. Aglae şi Aurica sunt construite din acelaşi aluat, Otilia şi Aurica însă apar ca cel mai perfect contrast. Cunoscând-o bine şi pe Aurica, Otilia îl previne pe Felix: „– Să te fereşti de ea, că umblă să se mărite şi se îndrăgosteşte de cine-i iese-n cale!” Aurica o urăşte cu mult mai mare intensitate pe Otilia decât mama ei. Este relevată pe deplin superioritatea pe care Aurica şi-o abordează faţă de Otilia, condamnată parcă la toate eşecurile din lume pentru că e „fată fără părinţi”. Ura îi întunecă judecata în asemenea grad, încât se lansează în aprecieri defăimătoare, debitează invective, devenind nesuferită şi arţăgoasă. Aurica Tulea-caracterizare – 2 George Călinescu: Enigma Otiliei X X e cinci, Aurica se îmbrăca pretenţios în bluze albe şi foi negre, minuţios plisate, şi se pudra pe faţă în chip bătător la ochi, carminându-şi prea tare pomeţii slabi ai obrajilor, ceea ce în acea epocă se socotea încă scandalos.” Mergea pe Calea Victoriei străbătând acelaşi itinerar cu speranţa de a avea o aventură, care însă întârziase să se întâmple. „De la stadiul apatic, personajul trece dintr-o dată la o atitudine de adevărat atac al bărbaţilor, vulgaritatea nemaifiind în nici un fel acoperită”. Personajul trăieşte pe treapta cea mai de jos a umanului, foarte aproape de câmpul instinctualităţii. Lumii îi îngăduie o singură latură, cea erotică. „Aurica avea despre bărbaţi o concepţie misitcă, în care şi impertinenţele deveneau calităţi. Simpla prezenţă a unui bărbat, mai cu seamă tânăr şi necăsătorit o emoţiona”. „A fi acostată de un individ mai bine îmbrăcat pe drum nu i se părea necuviincios. Nu răspundea, fireşte, dar iuţea paşii, cu o surpriză pe faţă, în aşteptarea unei asiduităţi mai flagrante”. Unica preocupare era căsătoria şi „vorbea despre căsătorie cu un interes tehnic, ca şi când ar fi fost unicul scop serios în viaţă. O căsătorie, oricât de banală i se părea pentru o fată un noroc”. Ura Auricăi faţă de Otilia creştea mereu, pe măsură ce descoperea că Otilia este apreciată de toţi cei ce o cunosc. „Ce-o fi văzând Pascalopol la Otilia?” Momentul în care reuşeşte să-l întâlnească pe Felix pe Calea Victoriei şi să se plimbe cu el la braţ o umple de satisfacţie. Aurica Tulea-caracterizare – 3 George Călinescu: Enigma Otiliei După câteva încercări de cucerire a lui Felix, Aurica, neputincioasă, încearcă cu disperare o ultimă soluţie, dorind să-l constrângă pe Felix să o ia de nevastă. Răutatea Auricăi nu are margini. Ea cere ajutor în numele onoarei pătate: „s-a plâns lui moş Costache că el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, că ia dat braţul în văzul tuturor pe stradă şi a intrat de atâtea ori în odaia ei, inducând-o în eroare că ar avea intenţii serioase”. Otilia vede în Aurica un adevărat reper al răului şi al bîrfei. Personajul pendulează constant între comic şi grotesc. Îşi doreşte cu o ardoare de neexplicat pianul Otiliei, deşi nu ştie să cânte, dar e convinsă că o fată fără pian în casă nu se poate mărita uşor. În final Aurica nu-şi va vedea realizat unicul ei vis. Urâţenia sufletului se converteşte mereu în urâţenia trupului. 쥁`