Referat Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii10

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii10 si de asemenea puteti face Download Referat Eu nu strivesc corola de minuni a lumii10

Citeste fragmente din Referat Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii10

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Am vãzut cã poezia lui Lucian Blaga nu poate fi perceputã fãrã a cunoaºte conceptele filozofice ale filozofului Blaga. Punctele de contact dintre cele douã domenii apar nu atât ca rezultat al unui circulaþii de idei dintr-un plan într-altul, cît mai degrabã ca manifestãri independente ale aceluiaºi mod de a înþelege universul. Ilustrativã in acest sens este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii cu care se deschide volumul de debut “Poemele luminii” din 1919. Aceastã poezie este “Testamentul” lui Blaga. Ideile ei, desprinse dintr-o mitã de reprezentãri poetice , sînt în linii mari, acelaºi cu ideile enunþate teoretic ºi sistematic în “Cunoaºterea lucifericã” din 1933, volum integrat ulterior în “Trilogia cunoaºterii”. Blaga sugereazã, in ambele situaþii, dar cu mijloace diferite, aceeaºi deosebire dintre gândire logicã sau paradisiace ºi cea poeticã sau lucifericã. În trilogia “Trilogia cunoasteri” vorbeºte de o “dualitate” a cunoaºterii. Cunoaºterea poeticã este o “cunoaºtere lucifericã” si are drept scap potenþarea misterelor. Blaga nu-si mai pune întrebãri legate de marile (întrebãri) probleme ale universului nu mai încearcã cãutãri precum Arghezi în Psalmii sãi ci ajunge la concluzia cã filozofii nu pot pãtrunde secretele lumii si de aici poziþia sa: ”Eu insã mã bucur cã nu ºtiu si nu pot sã ºtiu ce sunt eu si lucrurile din jurul meu, cãci numai aºa pot sã proiectez în misterul lumii in înþeles, nu rost, si valori, care izvorãsc din cele mai intime necesitãþi ale vieþii si duhului meu. Omul trebuie sã fie creator, - de aceea renunþ cu bucurie la cunoaºterea absolutului”. Structura poeziei: Poezia apare ca o scurtã confesiune în care Blaga vorbeºte de atitudinea lui fatã de tainele universale, optând cu fermitate nu pentru cunoaºterea lor pe cale raþionalã, ci pentru potenþarea lor prin contemplarea numi, loitra a fermelor concrete sub care se înfãþiºeazã. Conduita aceasta reliefeazã nu atât o poziþie filozoficã între raþionalism si iraþionalism, cît o diferenþã între gândirea raþionalã si gândirea poeticã, aceasta din urmã creatore de, metafore, adicã de imagini în care se intuieºte simultan existenta a douã planuri diferite in ordinea lucrurilor, ci poetic. Blaga nu înºirã un numãr de raþionamente, ci de metafore. Mãrturisirea lui se organizeazã în jurul unor opoziþii mereu amplificate: eu- altii; lumina mea-lumina altora; corola de minuni a lumii-flori, ochi, buze ori morminte. Toþi termenii au un sens figurat: pronumele personal eu-de astfel, cuvântul cheie al poeziei, prin repetiþia lui obsedantã - semnificã pe poet, lumina mea semnificã gândirea poeticã, lumina altora-gândirea logicã, corola de minuni - misterele universalei, flori, oclui, buze, morminte - înfãþiºãrile concrete ale misterelor. Structura autenticã marcatã prin termenii principali este adâncitã prin distribuþia verbelor. În propoziþiile în care subiectul este “eu” verbele predicate sunt: nu strivesc, nu ucid, nu ingrum ºi sporesc, îmbogãþesc, iubesc. Pentru luminã altora existã un singur verb predicativ: Sugrumã, dar asociaþii subînþelese I se pot ataºa si altele: strivesc, ucide, nu sporeºte, nu îmbogãþeºte, nu iubete. Este evident cã actiunile exprimate de verbe reprezintã expresia metaforicã a efectelor cunoasterii asupra spatiilor necunoscute. Cunoasterea logicã “reduce numeric misterile” prin “determinarea lor conceptualã“ le sugrumã vraja, aelînd cpuserva fiarul concret al necunoscutului, la cleiar îl sporeste, proiectînd “în misterele lumii un înteles, un rost si valori” noi, care apartin poeziei. Pornind de la premisa cã termenul “eu” e cheia de întelegere a ideii poetice, tot textul poate fi redus la doua propozitii: “eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ cãcî eu iubesc si ochi si flori si buze si morminte”. Atitudinea de protejare a misterelor este explicatã prin iubire, care la Blaga nu are doar o functie sentimentalã, ci este un instrument al cunoasterii, o cale de pãtrundere în misterele lumii. Poezia, si aceasta este problema fundamentalã pe care ne-o relevã Blaga, înseamnã intuirea în concret, în poeticular, a universului. Apare evident cã Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se constituie ca o artã poeticã, ca act de marturisire a unui crez artistic si a unei conduite filozofice, ceea ce explicã si orgolioasa ei asezare în fruntea întregii creatii poetice a lui L. Blaga. E. Lovinescu îl considerã: “unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre”. L. Blaga foloseste versul liber. Existã doar un ritm interior în functie de gîndirea alsoruptã, socolatã a poetului. Este nîmitoarea capacitatea poetului de a-si plasticiza ideile, de a-si transmite abstractiile in ferme concrete, ceea ce dovedeste o remarcabilã fortã de materializare: eu, cu lumina mea sporesc a lumii tainã / întemeiau cum cu razele ei luna / nu micreveazã, ci tremurãtoare / mãrestew si mai tare tema noptii (comparatie). Îl putem apropia apoi de Eminescu prin capacitatea de a pune în plan filozofic secundar în reprezentãrile sale. Ü¥hà