Referat Paralela Luceafrul - Noaptea De Decemvrie

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Paralela Luceafrul - Noaptea De Decemvrie si de asemenea puteti face Download Referat Paralela Luceafrul - Noaptea de decemvrie

Citeste fragmente din Referat Paralela Luceafrul - Noaptea De Decemvrie

 Paralela intre „Noaptea de decemvrie" si „Luceafarul" Poemul „Noaptea de decemvrie" se incadreaza in cunoscutul ciclu al „Noptilor macedonskiene". Alcatuit din doua parti si un episod de legatura, „Noaptea de decemvrie" simbolizeaza drama geniului. Poemul a fost comparat cu „Luceafarul" lui Eminescu, in sensul ca ambele opere prezinta destinul nefericit al omului de geniu. „Noaptea de decemvrie" este o meditie pe tema poetul si poezia si exprima drumul poetului de la estetica romantica, la cea simbolica. „Luceafarul" este un poem liric, schema epica e doar cadrul, intâmplarile si personajele sunt, de fapt, simboluri lirice, metafore, in care se sintetizeaza idei filozofice, atitudini morale, stiri de sensibilitate, o viziune poetica. In poezia lui Macedonski, emirul din Bagdad simbolizeaza geniul. El este un cut or al Absolutului, m e] prin statornicia credin]ei `n ideal [i tragic, prin destinul omului de geniu – Schopenhauer. Geniul nu este o simpl hipertrofie a eu-lui, e acel eu care a aflat c „este `n noi ceva mai adânc decât noi `n[ine". Geneza poemei „Noaptea de decemvrie" are ca punct de plecare o legend oriental. Un prin] arab, Ali-ben-Mahomed-ben-Hassan, prime[te cu limb de moarte de la tatl su `ndemn de a nu se abate niciodat de la calea cea dreapt; Cu averea mo[tenit de c re prin], cluzit de cuvintele tatlui, acesta pleac spre cetatea sfânt a musulmanilor, Meka, str ând drumul cel drept prin pustia arab. C re aceea[i ]int pleac [i cer[etorul Pocitan-ben-Pehlivan, urmând „calea ocolit"; Convoiul prin]ului piere, el `nsu[i murind, `n cele din urm, dar, `nainte de a-[i da sufletul i se pare c-l vede pe cer[etorul care p[e[te pragul cet]ii sfinte, „al Meki pmânte[ti", iar el, prin moartea sa, trece pragul Meki cere[ti (de aici, semnifica]ia titlului poemului `n proz). ~n „Luceaf ul", mitul genezei are o mare putere de a sugera momentul trecerii de la creat la increat, când Luceaf ul – Hyperion – ajunge la Cer – Tatl, Demiurgul Cosmocrator : „{i din a chaosului vi / Jur `mprejur de sine / Vedea ca-n ziua cea de-ntâi / Cum izvorau lumine ". Trecerea dincolo de aceast limit o poate face doar `n ipostaza de gând: „El zboar, gând purtat de dor / Pân piere totul, totul ". Structura „Nop]ii de decemvrie" se organizeaz `n func]ie de aceast problematic astfel: Partea `ntâi `l prezint pe poet `ntr-o ambian] interioar [i de natur, `n msur s ilustreze un spa]iu al nepotrivirii; limbajul este dominat netaforic, semnificând disconfortul rela]iilor poetului cu lumea: „camera moart", „`ntinsa câmpie", „viscolul albastru", „slbatica fiar", „albul monolit". Motivul inspira]iei – „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?" – face posibil saltul din cotidian la fantastic, din real la imaginar. Partea a doua ofer un spectacol al lumii exotice, a orientului, component a recuzitei simboliste. Un pronun]at fir epic este liantul episoadelor care alc uiesc aceast parte. Partea `ntâi con]ine descrierea Bagdadului [i a condi]iei emirului, posesor al atâtor bog]ii: „Bagdadul, Bagdadul ! [i el e emirul ... ". A doua parte con]ine mirajul cet]ii preasfinte, Meka, adev ata obsesie pentru prin]ul oriental: „Spre Meka-l rpe[te credin]a – voin]a / Cetatea preasfânt `l cheam `n ea ... Din tlpi pân-n cre[tet `i cere fiin]a ". Partea a treia reprezint hot ârea emirului de a pleca spre cetatea visurilor sale [i preg irea pentru lungul [i anevoiosul drum. Partea a patra este desp ]irea de mirificul Bagdad [i `ntâlnirea emirului cu pocitania de om. ~n partea a cincea, cei doi `[i urmeaz lungul drum simbolic – emirul strate de[ertul `n linie dreapt, trind drama pierderii strlucitei caravane, el `nsu[i sfâr[ind `n cele din urm. ~n a [asea parte apare viziunea `n[el oare a Meki: „Emirul puterea [i-o strânge / Chiar por]ile albe le poate vedea ... E Meka ! E Meka [i-alearg spre ea ... dar Meka `ncepe [i dânsa s mearg "; Meka rmâne `ns „nluc `n zarea pustiei", `n vreme ce constat cu stupoare c drume]ul cel pocit intr `n cetatea sfânt. ~n a [aptea parte este prezentat moartea emirului, aflat „sub jarul pustiei". ~n a pota parte a poemei, poetul `ncepe descifrarea simbolurilor: „Dar luna cea rece, [-acea du[m ie - / De lupi care url - [-acea s cie / Ce alunec zilnic spre ultima treapt / Sunt toat pustia din calea cea dreapt. {-acea izolare, [-acea dezolare / Sunt Meka cereasc, sunt Meka cea mare ". revenirea, `n final, la construc]iile poetice ini]iale imprim textului poetic simetrie [i, de asemenea, echilibru. ~n „Luceaf ul", structura con]ine patru tablouri, construite prin ideea cuplului [i alternan]a spa]iilor. Primul tablou: Spa]iul este ireal, de poveste : A fost odat ca-n pove[ti"; timpul nu este istoric, ci este de poveste, irepetabil: „A fost ca niciodat". fata de `mp at nu are nume, este unic, trie[te `n castelul de la marginea m ii; ea nu este o fiin] obi[nuit, ea este „preafrumoas", „una la p in]i", având ca spa]iu de deschidere spre infinit fereastra prin care cheam astrul s-i lumineze c ile vie]ii. Luceaf ul se `ntruchipeaz: de fiecare dat, el este parte a naturii sale supracategoriale. El este `ngerul care iese din mare, cu p de aur, cu fa]a strvezie, alb, un „mort frumos cu ochii vii", nscut din cer [i mare; este demonul care iese din Soare, cu vi]e negre de p , „ scldat `n foc de soare", trist, gânditor, palid, nscut din soare [i noapte. Al doilea tablou: timpul [i spa]iul sunt de poveste, dar reale, prin teluricul lor. Fata [i-a pierdut unicitatea, e pmântean, a intrat `n categorie – numele de C lina o transform `n exponent al unei categorii. C lin are natur terestr, este copil de cas, paj, biat din flori [i de pripas, guraliv [i de nimic. El `[i `ncearc norocul iar iubirea este un joc care se `nva]. C lina aspir, totu[i, spre mai mult : „~n veci `l voi iubi ! ". Al treilea tablou: Zona este prespa]ial [i pretemporal, mai mult decât origina. Neantul, haosul, este stpânit de groaza propriului vid, a golului din `nceputuri. Drumul Luceaf ului este drumul cunoa[terii, este o cl orie regresiv `n timp, sub imperiul lungimii. Nu exist puncte de reper, timpul [i spa]iul nu s-au nscut `nc. Distan]ele se msoar `n mii de ani lumin. Luceaf ul s-a transformat `n Hyperion. Al patrulea tablou: spa]iu terestru, cu imagini paradisiace specifice universului teluric eminescian. Din „locul lui menit, din cer", locul ordinii Luceaf ul prive[te spre Pmânt – castelul nu mai exist. Chipul de fetei a devenit un chip de lut. Discursul Demiurgului e o expunere pe tema mecanismelor existen]elor trec oare, umane sau astrale. Oamenii au stele cu noroc: „Un soare de s-ar stinge `n cer / S-aprinde iar[i soare". Demiurgul `i propune s-i dea puterea pentru a stabili cu armele dreptatea [i t ia. El se adreseaz, deco, Titanului. „Trecerea geniului prin lume, ca [i trecerea lui Hyperion, las `n urm o dâr de lumin [i un zvon al ordinii. Iat, a[adar, c se `ntâmpl, totu[i, ceva deosebit `n lumea de jos, pe care geniul s-a putut-o salva `n felul cum voia el. Ba chiar se `ntâmpl ceva de necrezut: lumea aceasta de jos vine Ea s salveze geniul ... La cap ul poemului eminescian, un nelmurit sentiment de armonie `]i rmâne, `n ciuda dizarmoniei dintre cele dou ordini, cea a generalului [i cea a individualului" (B.O.) Tudor Vianu spune despre secretele magiei verbale `n opera lui A. Macedonski: „Refrenul domin `ntreaga oper poetic a lui Macedonski. ~n tehnica refrenului se declar caracterul magic, al poeziilor lui Macedonski, virtutea lor `nf[ur oare [i obsedant. Repetarea primului vers la sfâr[itul strofei de patru este un mijloc de nenum ate ori folosit de Macedonski... `ncât `ntreaga compozi]ie este fcut dintr-o alternan] de refrene, `ntre care sunt prinse versurile nerepetate. Structura unor astfel de refrene este esen]ial muzical: I-am putea da numele de compozi]ie `mpletit." . „O particularitate fundamental a poemei <> este `mpletirea elementelor romantice: tema, ideologia, simbolistica [i cele simboliste; vraja muzical a textului, cultul pietrelor pre]ioase, pictura `n cuvinte a spa]iului oriental, cu o cromatic particular. " (C.B.) 쥁`