Referat Dante Alighieri

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Dante Alighieri si de asemenea puteti face Download Referat Dante alighieri

Citeste fragmente din Referat Dante Alighieri

Dante Alighieri ( Viaþa ºi Opera ) Dante Alighieri, unul dintre cele mai reprezentative spirite ale civilizaþiei europene ºi ale umanitãþii în întregimea ei, s-a nãscut la Florenþa, într-o familie de bunã reputaþie dar cu posbilitãþi modeste , la 21 mai 1265. Dupã studii dirijate de cãurarul Brunetto Latini cu care a învãþat teologie , filozofie , arta poeticã , dupã primele afirmãri literare în tovãrãºia lui Guido Cavalcanti , Cino da Pistoia , Lapo Gianni , el a intrat în slujba cetãþii . În iunie 1289 a luat parte la lupta de la Campaldino unde florentinii i-au învins pe toscani. Împãrþite între guelfi - partizani ai papii , ºi ghibelini - partizani ai împãratului german care revendica supremaþia fostului Imperiu roman , cetãþile Italiei duceau pe atunci lupte cãrora le va cãdea victimã ºi Poetul florentin apartenent , prin familie , partideei guelfe. Din tinereþe - marcatã prin puternica dragoste pentru Beatrice Portinari care îi inspira prima operã , Vita nuova - Dante nutreºte idealul nemuririi pe care vrea sã-l slãveascã într-o operã fãrã precedent . În acest proiect asociazã profunzime de gândire , talent - poetic , erudiþie umanistã , disciplinã ºcolasticã ºi tenacitate , calitãþi care fac din el nu numai autorul de-a pururi celebru al Divinei Comedii , dar ºi un înalt exemplu de realizare umanã în slujba unei opere supraumane. Divina Comedie , opera sa de culme impresioneazã pânã astãzi nu numai prin elevaþia ideilor , bogãþia ºtiinþei , mãestria alcãtuirii , dar mai ales prin constatarea neverosimilã cã monumentul este opera unui singur om care a creat în cele mai triste condiþii de dãruire - acelea ale proscrisului . Optând între guelfii " negri " - partizani ai papii - ºi cei "albi" - partizani ai independenþei Florenþei - pentru cei din urmã , Dante este comdamnat în 1302 la exil perpetuu ºi-ºi sfârºeºte zilele pribegind prin cetãþile din nordul Italiei. Pânã la hotarul vieþii sale el a crezut într-o întoarcere acasã , punându-ºi nãdejdea în biruinþa lui Henric al VII-lea de Luxemburg , împãratul German care aspira la tronul de împãrat al vechii Rome ºi care - credea Poetul - ar fi putut realiza visul lui de unitate ºi pacificare a Italiei. Decepþionat , Dante gãseºte un ultim refugiu la Ravenna , unde moare la 13 spre 14 septembrie 1321. Peregrinãrile nu i-au împiedicat însã Poetului împlinirea vocaþiei. Într-un inimitabil edificiu literar el a clãdit nemuritoare trepte - Operele minore - încununate cu opera majorã , Divina Comedie , scrisã , probabil între 1307 ºi 1321. Opera lui Dante a fost supusã celor mai diverse aprecieri , mãrturie a nesiguranþei spiritului critic european în decurs de ºapte secole. Voltaire l-a declarat " ilizibil " , iar Shelley " puntea azvârlitã peste fluviul timpului , care uneºte lumea modernã cu cea veche ". Douã judecãþi adevãrate îl definesc pentru cititorul contemporan : " Un mare poet , cel mai înalt chip de poet care se înãlþa în Europa , între Vergiliu ºi Shakespeare "(Louis Gillet) ºi " Mai mult decât oricare altul a slujit pentru întemeierea naþiunii italiene" (Marc Monnier). Operele minore ale lui Dante apar pentru prima oarã în limba românã în anul 1971. Minore este denumirea prin care istoricii literari le-au deosebit de marele document , marea operã a Poetului , Divina Comedie. Considerate separat , ele ar fi fost însã capabile , chiar fãrã scrierea de încununare , sã-l asigure lui Dante un loc în istoria cugetãrii ºi literor medievale. Literatura noastrã s-a strãduit mai întâi , cum era firesc , si cu eforturi mereu rãsplãtite la care s-au asociat poeþi ºi cãrturari de seamã , ca Ion Heliade Rãdulescu , Nicu Gane sau George Coºbuc , sã dobândeascã o versiune româneascã a Divinei Comedii cât mai aproape de înþelesul ºi mâestria originalului ; exerciþiu ºi ambiþie rezervate fiecãrei generaþii literare ºi care justificã ultima , remarcabilã tãlmãcire a Etei Boeriu (Bucureºti , 1965). Între prima traducere integralã a poemului divin - aceea a lui George Coºbuc , tipãritã în 1925 -1932 - ºi întregirea operei lui Dante în vestmânt românesc prin Scrierile minore - 1971 - au trebuit sã treacã aproape patru decenii. Acum mai bine de un secol , proiectând un început de bibliotecã universalã , Ion Heliade Rãdulescu amintea pe Dante între " cei mai remarcabili autori antici ºi moderni ale cãror scrieri au contribuit spre împlinirea faptei mari a civilizaþiunii , spre formarea minþii ºi inimii umane , spre perfecþia omului ". Operele minore , fãrã a avea toate , frumuseþea sau profunzimea Divinei Comedii , reprezintã , cum observa cândva Nicolae Iorga despre creaþia lui Dante , " acelaºi izvor al unei lieraturi care , dacã nu e înþeleasã întreagã de toþi , are ceva pentru oricine ºi nu e strãinã de nimeni în ceea ce constituie adevãrata ei esenþã ". Aceastã operã dezvãluie trãsãturi ignorate din Dante gânditorul , luptãtorul , poetul , omul ºi reuºesc sã ni-l apropie ºi mai mult pe acela care , cum îi plãcea batranului nostru cãrturar sã-l evoce , a fost " un suflet din sufletul epocii sale , cum a fost carne din carnea oamenilor de atunci ". Amestecul de ficþiune ºi realitate , ºtiinþa ºi poezie , ºcolastica ºi lirism care ne poate stingheri în lectura primei opere a lui Dante constitue totuºi cel mai bun exerciþiu pentru introducerea în întreaga creaþie a poetului , pentru înþelegerea ºi preþuirea ei. Preocupãrile pe care nu le putea încã armonic exprima la douãzeci ºi ºapte de ani devin în Divina Comedie faþadele organice ale aceleiaºi realitãþi supreme, cãreia Dante îi închinase încã din tinereþe , superioare însuºiri de reflecþie filozoficã , trãire umanã ºi creaþie poeticã. Ü¥hà