Referat Lucian Blaga - Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Lucian Blaga - Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii si de asemenea puteti face Download Referat Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Citeste fragmente din Referat Lucian Blaga - Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii

Lucian Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taina– si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa îmbogatesc si eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister si tot ce-i nenteles se schimba-n nentelesuri si mai mari sub ochii mei - caci eu iubesc si flori, si ochi, si buze, si morminte. Poezia a aparut în fruntea volumului Poemele luminii (1919). Este în egala masura o arta poetica si o poezie filozofica de cunoastere. Poezia nu este o arta poetica obisnuita pentru ca Blaga nu vorbeste nicaieri clar, explicit, despre rosturile poeziei si ale poetului. Aceasta diferenta devine mai evidenta, daca comparam poezia cu Testament de Tudor Arghezi. Spre deosebire de Arghezi, care îsi exprima clar conceptia despre izvoarele poeziei, despre instrumentele ei, despre misiunea poetului si a poeziei, poezia lui Blaga cuprinde un continut incifrat pentru a carui întelegere este necesara raportarea la conceptia sa filozofica. Poetul concepe lumea ca pe o corola de minuni, care cuprinde tainele ce apar în calea omului. Poetul foloseste metafore pentru a sugera tainele care se ofera cunoasterii omului; deci flori, ochi, buze, morminte înseamna natura, omul, iubirea, cuvântul, moartea. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Paralel, poetul procedeaza la o singularizare a eului sau poetic; oamenii obisnuiti, prin cunoasterea lor rationala, paradisiaca, distrug aceste taine. Poetul, prin cunoasterea sa intuitiva, metaforica, luciferica, nu ucide tainele universului: Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns în adâncimi de întuneric Folosind conjunctia adversativa dar, poetul insista asupra opozitiei fundamentale dintre felul sau de cunoastere si cunoasterea celorlalti. Tot în acelasi scop poetul foloseste si o comparatie expresiva: asa cum razele lunii maresc taina noptii, poetul, prin cunoasterea sa intuitiva, metaforica, îmbogateste lumina lumii: dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taina - si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa îmbogatesc si eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister În Pietre pentru templul meu Blaga marturisea ca misiunea poetului nu este de a descifra tainele ci de a transforma în taine si mai mari. Aceeasi idee este exprimata prin versurile: si tot ce-i nenteles se schimba-n nentelesuri si mai mari sub ochii mei - La baza cunoasterii si a actului poetic poetul pune iubirea: caci eu iubesc si flori, si ochi, si buze, si morminte. Iubirea nu are la Blaga doar o functie sentimentala, ci reprezinta o modalitate de cunoastere, de patrundere în misterele universului. Blaga sugereaza ca numai dintr-o astfel de iubire pentru lume, pentru valorile vietii si numai dintr-o astfel de cunoastere intuitiva, luciferica, se poate naste poezia. Misiunea poetului este deci de a amplifica tainele universului, de a intui în formele concrete (flori, ochi, buze, morminte) marile taine, esenta lucrurilor si a fenomenelor. Poezia înseamna deci intuirea în concret, în particular a universului, patrunderea intuitiva în esenta fenomenelor. Poezia este deci o viziune poetica a lumii. La baza ei sta cunoasterea metaforica, luciferica, si iubirea. Rolul poetului este de a proteja si de a amplifica misterele lumii. Ceea ce priveste realizarea artistica, se remarca capacitatea poetului de a plasticiza idei abstracte. Astfel el foloseste un sir de metafore: corola de minuni, flori, ochi, buze, morminte, lumina altora, luminea mea, etc. pentru a reda conceptia sa despre cunoastere si creatie. Cuvântul-cheie este taina, redat metaforic prin vraja nepatrunsului ascuns, adâncimi de întuneric, sfânt mister, întunecata zare, nentelesuri si mai mari, taina. Poetul îsi realizeaza diascursul liric exclusiv în vers liber. Poezia este alcatuita din 20 de versuri, alternând 6 versuri scurte si foarte scurte cu 14 versuri lungi si foarte lungi. Întregul discurs liric este construit pe opzitia termenilor principali, cunoasterea poetica, luciferica, si cunoasterea poetica, lumina mea. Pentru lumina altora exista un singur verb: sugruma, dar se subîntelege si celelalte verbe: strivesc, ucide, nu sporeste, nu îmbogateste, nu iubeste. Opozitia este marcata gramatical si prin conjunctia adversativa dar (dar eu / eu cu lumina mea…) si prin conjunctia cauzala caci (caci eu iubesc…). Poezia se constituie astfel într-o marturisire lirica a unui crez artistic si a unei conceptii filozofice depsre cunoastere. Ea este semnificativa si pentru lirismul reflexiv, metaforic a lui Blaga. 쥁`