Referat Toma Alimos - Comentariu Si Caracterizare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Toma Alimos - Comentariu Si Caracterizare si de asemenea puteti face Download Referat Toma Alimos - comentariu si caracterizare

Citeste fragmente din Referat Toma Alimos - Comentariu Si Caracterizare

BALADA POPULARĂ Toma Alimoş demonstraţie Este cunoscut faptul că la baza literaturii române culte stă literatura populară, prin opere ale unor suflete şi cugete deosebite. Printre ceraţiile de factură populară din literatura română, se numără şi balada, numită şi cântec bătrânesc. Una dintre cunoscutele balade populare ale literaturii române este “Toma Alimoş”. Balada populară “Toma Alimoş” este o operă epică în versuri, care prezintă o întâmplare din trecutul îndepărtat, sub forma unor acţiuni simple, ieşite din comun la care participă personaje cu însuşiri excepţionale. Limbajul popular are arhaisme şi regionalisme, iar faptele sunt ieşite din comun, realul se îmbină cu ficţiunea. Personajele sunt puţine, întâlnindu-se toate modurile de expunere: naraţiunea, dialogul şi descrierea. Ele sunt nişte mijloace de caracterizare a personajelor. Apare o situaţie conflictuală. Autorul acestei opere nu este cunoscut, această baladă populară putând avea caracter oral. Întâlnim arhaisme şi regionalisme ca: „haiduc”, „a priponi”, „sirep”, „poteri”, „măciuca”; „coprinsă”, „cletina”, „Ţeara-de-Jos”. Personajele sunt Toma Alimoş, Manea şi calul iar situaţia de conflict este cea dintre haiduc şi Manea. În structura baladei, naraţiunea se îmbină cu dialogul şi descrierea. Dialogul dintre personaje are un rol impotant în desfăşurarea acţiunii şi în caracterizarea personajelor. Deşi sunt restrânse, pasajele dialogate se remarcă prin expresivitate şi dramatism. Cu ajutorul descrierii se counurează cadrul natural în care se desfăşoară acţiunea şi se schiţează portretele personajelor. Povestirea întâmplărilor se face într-o anumită succesiune: expoziţiunea: cadrul natural în care poposeşte Toma, precum şi sosirea lui Manea; intriga, în care se prezintă nemulţumirea boierului Manea asupra lui Toma şi fuga lui Manea. În desfăşurarea acţiunii se descrie atacul laş al lui Manea asupra lui Toma şi fuga lui Manea, în punctul culminant aflăm despre pedepsirea lui Manea, iar în deznodământ moartea haiducului şi împlinirea ultimelor sale dorinţe. Vocea autorului este naratorul. Acesta se implică afectiv în acţiunile narate, exprimând deschis simpatia faţă de erou şi antipatia faţă de personajul negativ. Personajul principal al acestei opere epice este Toma Alimoş, care este caracterizat atât în mod direct, cât şi indirect. În caracterizarea directă el este prezentat a fi înalt, puternic şi-nţelept, viteaz, cuviincios, ospitalier, împăciuitor. Deşi este frate bun cu codrul, Toma este un însingurat (“Închinar-oi codrilor,/ ulmilor/ şi fagilor / brazilor / paltinilor / că-mi sunt mie frăţoiri / de poteri ascunzători”). Indirect, Toma este prezentat a avea următoarele trăsături de caracter: nu se lasă uşor doborât, este conştient că boierul trebuie pedepsit (“Nu fugi, că n-am dat vamă, nu fugi c-o să-mi dai seamă”). Haiducul îi vorbeşte calului ca unui frate, cerându-i ajutorul pentru a-şi face singur dreptate. Ultimele dorinţe ale lui Toma dezvăluie regretul că trebuie să moară, dar şi dragostea lui faţă de natură. În antiteză cu acest actant este caracterizat personajul secundar, Manea. Şi acesta este caracterizat atât prin mijloace de caracterizare directe: urât la înfăţişare şi la suflet (“Manea slutul / şi urâtul, Manea grosul / ş-arţăgosul”) şi animat de dorinţa de răzbunare; cât şi indirecte: viclean şi fricos, nu are curajul să lupte deschis cu Toma, laş, aceasta dovedindu-se din faptul că, după ce îl loveşte pe erou, Manea fuge mişeleşte. Alt personaj pe care-l întâlnim în acest text este unul animal, mai precis calul lui Toma Alimoş. e procedee artistice specifice literaturii culte (antiteza, epitete sugestive, personificări, metafore, hiperbole). Figurile de stil care scot în evidenţă trăsăturile personajelor sunt: comparaţia („ca vântul şi ca gândul”), repetiţia („ca vântul, ca vântul şi ca...”), enumeraţia („plângea”, „sărută”) şi hiperbola („Murgul, măre, şi zbura; / Şi zbura tocmai ca vântul, / Fără s-atingă pământul”), antiteza. Prin toate aceste argumente am demonstrat că opera „Toma Alimoş” este o operă epică, ilustrând cu succes o balada populară. Toma Alimoş Caracterizare Este cunoscut faptul că la baza literaturii române culte stă literatura populară, prin opere ale unor suflete şi cugete deosebite. Printre ceraţiile de factură populară din literatura română, se numără şi balada, numită şi cântec bătrânesc. Una dintre cunoscutele balade populare ale literaturii române este “Toma Alimoş”. Personajul principal al acestei opere este chiar cel al cărui nume îl poartă titlul menţionat mai sus. Toma Alimoş este prezentat în toate momentele acţiunii şi este un personaj pozitiv. El este prezentat în antiteză cu Manea, personajul negativ, cu care intră într-o relaţie de duşmănie prin însăşi definiţia lor: primul, haiduc, al doilea, boier. Din cele spuse mai sus, putem concluziona că protagonistul nu reprezintă doar imaginea unui erou pozitiv al baladei, ci el este glasul ţăranului român care se revoltă împotriva asupririlor şi nedreptăţilor boierilor. Curajul pe care-l are Toma atunci când îl răpune pe Manea reprezintă, de fapt, dorinţa de răzbunare a omului din popor, nevoia sa de a-şi câştiga libertatea şi independenţa. Portretul eroului reiese atât din caracterizarea directă, făcută de autor (“viteaz cum n-a mai stat”) şi de Manea (“Livezi/ Verzi/ Mi-ai încurcat,/ Păduri/ Mari/ Mi-ai dărâmat”), cât din cea indirectă. Astfel, din faptele şi comportamentul său, ne dăm seama că Toma Alimoş este un om curajos, viteaz, care iubeşte viaţa şi natura în mijlocul căreia trăieşte. Demnitatea sa şi orgoliul îl determină să se răzbune pe răufăcătorul său. El reprezintă forţele binelui, care înving răul, reprezentat de Manea. Toma este un erou tipic popular. În finalul baladei, pe moarte fiind, el îşi exprimă dorinţa, aceea de a fi îngropat în mijlocul naturii. Ca şi eroul din balada populară “Mioriţa”, Toma îşi doreşte ca şi după moarte să aibă aproape lucrurile pe care le-a îndrăgit în timpul vieţii (“La cap, floare/ De bujor/ Să mi-o ia mândra cu dor,/ La picioare,/ Busuioc,/ Să mă plângă mai cu foc”). Din cele spuse anterior reiese că eroul era un om cu suflet mare. Acelaşi lucru îl scoate în evidenţă şi faptul că, în intrigă, Toma se arată prietenos faţă de Manea, poftindu-l să bea cu el un pahar şi să uite neînţelegerile dintre ei. Observăm că autorul popular al baladei a folosit în caracterizarea eroilor mijloace artistice care să scoată în lumină atât trăsăturile pozitive, cât si cele negative. Astfel, apelând la hiperbolă şi la antiteză, autorul exagerează trăsăturile negative ale lui Manea („Manea, slutul/ Şi urâtul,/ Manea, grosul/ Şi-arţăgosul”) pentru a le evidenţia pe cele pozitive ale lui Toma („Nalt la stat,/ Mare la sfat/ Şi viteaz cum n-a mai stat”). În concluzie, putem spune că balada “Toma Alimoş”, prin personajul ei principal, alături de alte opere folclorice, reprezintă dovezi vii ale aspiraţiilor omului din popor, dorinţele lor de libertate, care prind glas în astfel de balade. 쥁@