Referat Mihai Eminescu - Lacul -comentariu7

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Eminescu - Lacul -comentariu7 si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Eminescu - Lacul -comentariu7

Citeste fragmente din Referat Mihai Eminescu - Lacul -comentariu7

GENUL LIRIC Lacul De Mihai Eminescu Opera „Lacul” a fost scrisă de Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, aparţinând perioadei marilor clasici. Debutează în 1866 cu poezia “La mormântul lui Aron Pumnul”. La 25 februarie 1866 publică prima poezie, ca în timpul scurtei sale vieţi , Eminescu să poată publica un singur volum de poezii. Poezia „Lacul” apare pentru prima dată în „Convorbiri literare”, la 1 septembrie 1876. Tema acestei poezii este de dragoste, prezentându-ne aşteptarea zadarnică a iubitei. Opera lirică este opera literară în care autorul transmite direct cititorului idei, sentimente filtrate prin propria sensibilitate. Putem întâlni prezenţa eului liric, iar ca moduri de expunere întâlnim monologul liric şi descrierea subiectivă. Opera lirică ne prezintă un număr mare de de imagini artistice şi figuri de stil, dar şi alte mijloace de expesivitate şi versificaţie. de singurătare şi aşteptare. Verbele la conjunctiv („să sărim”, „să scap”, „să plutim”) grăbesc acţiunea, dar dau şi senzaţia de ireal, de basm. Lumea înconjurătoare nu mai este prezentată a fi atât de colorată în lumina lunii, totul pare a fi o atmosferă de vis. Imaginile vizuale se împletesc cu cele auditive („Îngânaţi de glas de ape; „Unduioasa apă sune”). În ultimul catren, iubitul trebuie să se confrunte cu o realitate a vieţii : singurătatea. El îşi pierde orice speranţă şi n-o mai aşteaptă pe iubită în zadar. Lacul cel albastru pare acum mult mai trist ca la început, dovedindu-se că natura este în concordanţă cu sentimentele tânărului din poezie. Dacă în prima strofă pronumele folosit este „El” adică lacul, în strofa a doua apar pronumele „Eu” şi „Ea” continuate în ce-a de-a doua parte cu pronumele noi neexprimat, dar inclus în formele verbale („să sărim”, „să plutim”). Fiind o operă lirică, poezia „Lacul” are ca mod de expunere predominant descrierea subiectivă, realizată pe baza elementelor de pastel. Imaginile vizuale se împletesc cu cele auditive. Acestea ar fi „Lacul cel albastru / Încărcat cu flori de nufăr” sau „Vântu-n trestii lin foşnească”. Pentru îmbogăţirea şi înfrumuseţarea textului sunt folosite figuri de stil ca: epitete („nuferi galbeni”), personificări („lacul...tresărind”) şi metafore („cercuri albe”). Întâlnim şi figuri de stil sonore ca aliteraţia şi asonanţa, acestea având rolul de a da o muzicalitate aparte textului. Câteva exemple de figuri de stil sonore ar fi: „să sărim” (aliteraţie) sau „unduioasa apă sune” (asonanţă). Ritmul în această poezie este trohaic, iar măsura este de 7/8 silabe pe vers. În cadrul tuturor celor 5 catrene rimează doar primul cu ultimul vers din fiecare strofă. Chiar dacă această poezie nu are un sfârşit fericit, în sensul că eul liric nu se întâlneşte cu persoana iubită, ea rămâne plină de originalitate şi fantezie. 쥁@