Referat De-as Fi Trist - Prezentare Generala2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat De-as Fi Trist - Prezentare Generala2 si de asemenea puteti face Download Referat de-as fi trist - prezentare generala2

Citeste fragmente din Referat De-as Fi Trist - Prezentare Generala2

De ce-aºi fi trist de Tudor Arghezi În ultima etapã a liricii argheziene configuraþia sufleteascã a poetului este acceaºi ca mai înainte. Frãmântarea, necontenita ciocnire de atitudini contradictorii îºi gãsesc reflectarea în egalã mãsurã în creaþiile din ultimele volume de versuri ale poetului. Asistãm la o luptã între inepuizabilele resurse sufleteºti mereu înprospetate ºi sentimentul ca vârsta înaintatã îl duce, inevitabil, spre un final al propriei existenþe. Neputinþa de a învinge legile naturii îi creazã adeseori poetului stãri sufleteºti depresive. De cele mai multe ori însã în poezii din ciclul Ritmuri dominã sentimentul satisfacþiei împlinirilor. Astfel, în poezia De ce-aº fi trist, T. Arghezi parcã vrea sã cuprindã, în sufletul lui, toate lucrurile oferite de viaþã ºi de naturã. De aceea întrebarea “De ce-aº fi trist?”, care se repetã de trei ori la început de strofe, îl chinuie obsesiv pe poet, gãsindu-ºi singur, în cele din urmã, un rãspuns sau mai degrabã o consolare în elementele naturii ºi ale vieþii din jur. De ce-aº fi trist? cã toamna târzie mi-e frumoasã? Poetul este conºtient cã vârsta la care a ajuns “toamna târzie” îi este frumoasã ºi liniºtitã, cã a cunoscut lucrurile vieþii ºi ale împlinirilor: “Pridvoarele-mi sunt coºuri cu flori, ca de mireasã”, casa îi este frumoasã ºi îndestulatã: “Fereastra-mi este plinã/ De iederi împletite cu vine de ghicire./ Beþeala ºi-o desface la mine ºi mi-o lasã./ Când soarele rãmâne sã-l gãzduiesc în casã/ O prospeþime nouã m?de ºi învie/ Ca de botez, de nuntã ºi ca de feciorie”. Mediul în care trãieºte l-a __________, i-a dat speranþe în viitor. “De ce-aº fi trist? cã pacea duioasã ºi blajinã/ Mã duce ca o ________ prin liniºti de luminã?/ E un _____vis ºi-n vraful _____ de cãrþi, sã mã alinte./ Vieþi noi tresar vioaie din ________oseminte ./ Vãd frunzã ca scoboarã din ramuri câte una./ Le ruginise bruma , le argintase luna ./ Aud ºi _________ de dragoste cu jele./ Oprit cu porumbeii pe coama casei mele”. ªi totuºi, poetul se simte singur, singurãtatea “doarme culcatã-n somn” alãturi de el, “De-alungul, între paturi”. Finalul poeziei sugereazã adevãrata realitate moralã a poetului, teama de moarte: “De ce-aº fi trist? cã nu ºtiu mai bine sã frãmânt/ Cu sunet de vioarã ______ de pãmânt? / Nu nii-e clãditã casa de ºiþã peste Trotuº ,/ În pajiºtea cu crânguri? De ce-aº fi rtist? ªi totuºi…” Sensul grav al poeziei este reliefat ºi de faptul stilistic, foarte semnificativ, poetul încheind fiecare vers printr-un punct. Versurile astfel concepute imprimã o tonalitate gravã, corespunzãtoare sentimentului dominant din poezie. Întâlnim în poezie, epitete “toamna târzie”, metafore ”pridvoarele-mi sunt coºuri cu flori”, comparaþii “coºuri cu flori, ca de mireasã”, personificãri “soarele rãmâne sã-l gãzduiesc în casã”, “e un sur(s ºi-n _____ de cãrþi”, interogaþii retorice ”De ce-aº fi trist? eºti tot aici cu mine ºi tot cu mine-închis?”, repetiþii: “De ce-aº fi trist?”. Ü¥hà