Referat Sara Pe Deal-rezumat Var2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Sara Pe Deal-rezumat Var2 si de asemenea puteti face Download Referat Sara pe deal-rezumat var2

Citeste fragmente din Referat Sara Pe Deal-rezumat Var2

SARA PE DEAL Poemul se incadreazã în prima etapã a poeziei de iubire ºi de naturã. A fost publicatã în 1885 în revista “Convorbiri literare”. O variantã dateazã din 1871 iar alta din 1872, se pot regãsi fragmente din “Sara pe deal” în romanul “Geniu pustiu” ºi nuvela “La curtea cuconului Vasile Creangã”. “Sara pe deal” nu este nici pastel nici idilã ci este un poem eminescian specific în care temele naturii ºi iubirii fuzioneazã, ºi în care se creazã imaginea paradisul adolescenþilor în care aspiraþia spre iubire este purã, poetul crezînd în idealurile iubirii. Compoziþia se realizeazã prin alternarea a douã planuri: spaþiul natural ºi cel sufletesc. Spaþiul natural este larg dimensionat, un spaþiu în care pluteºte melancolic cu jale cîntul buciumului ca un ecou a stãrii sufleteºti a poetului îndrãgostit. Elementele de peisaj constituite de imagini auditive ºi vizuale unele intensitãþi abia perceptive redau tãcerea necuprinsului de la satul din vale pînã la turmele care urcã dealul ºi apoi pînã la bolta seninã a cerului, pînã la infinit unde stelele se nasc spre bolta seninã, în momentul înserãrii ºi a intrãrii în noapte. Încã din primul vers se observã o contopire a spaþiului natural cu cel sufletesc sugerat de sunetul melancolic al buciumului pe fondul unui ritm metric original alcãtuit din 12 silabe. În al doilea vers contopirea spaþiului poetic cu cel sufletesc este amplificatã prin adãugarea aliteraþiei precum ºi de imaginea creatã în care se împletesc elemente terestre cu cele cosmice” turmele-l urc, stelele scapãrã în cale”. În versul 3 elementul sonor este prezent prin prelungirea aliteraþiei “se” dar ºi prin imaginea murmurului dulce al apei în fîntîne. Remarcãm splendida personifcare “apele plîng clar izvorînd din fîntîne” este imaginea primordialã a izvorului. Tãcerea necuprinsului creatã prin armonie muzicalã e o tãcere care este perceputã cu sufletul. În al patrulea vers apare imaginea copacului sacru al iubirii ”salcîmul“ devenit loc protector al întîlnirii celor doi unde iubita toropitã de dragoste aºteaptã acest moment “ochii tãi mari cautã-n frunza cea rarã”. Începînd cu strofa a doua tabloul de naturã devine evocator infãþiºînd miºcarea lentã a lunii pe cer “sfîntã ºi clarã”, nourii într-o scurgere halucinantã proiecteazã casele parcã în lunã, oamenii cu coasa în spinare se întorc de la cîmp, cumpenele fîntînilor scîrþîie în vînt, nici unul din aceste detalii nu individualizeazã tabloul dar nici nu se poate spune cã tabloul este abstract. Aceste detalii zugrãvesc imagini eterne aºa cum l-a cunoscut poetul în Ipoteºtiul cu turme, cu deal ºi vale în care murmurã fluierele, culorile ce dominã peisajul sînt astompate, lipsesc cãci lumina este puþinã dominã jocul de umbrã ºi luminã. Sunetele sînt estompate dar melodioase. Muzicalitatea se realizeazã prin prezenþa buciumului, a scîrþîitului domol al cumpenelor, a murmurilor fluierelor, a sunetelor ritmice de toacã culminînd cu glasul clopotului ceea ce creazã o vibraþie amplã “Clopot vechi umple de glasul lui sara”. Spaþiul natural s-a dizolvat total ºi este înlocuit de spaþiul sufletesc “Sufletul meu arde-n iubire ca para”; acest vers face trecerea la momentul urmãtor, sentimentul sufletesc este abia schiþat prin nerãbdare dar izbucneºte în finalul poeziei unde poetul creazã visul de iubire, imaginea purã a iubirii în care apare perechea sub salcîm unde ore întregi îºi va ºopti vorbe de iubire ºi îºi va face gestul culminant ce face iubirea purã. “Ne-om rãzima capetele unul de altul”; versificã sãrutul, în final intervine uºor retorica întrebare “Astfel de noapte bogatã cine pe ea n-ar da viaþa lui toatã” poetul exprimã ideea cã este gata sã-ºi dea viaþa pentru acest gest de supremã puritate a iubirii. Chipul iubitei este imaterial abia definit fiind un simbol al iubirii însuºi. Este o iubitã idealã spre a cãrei iubire aspirã poetul în versurile “sub un salcîm dragã mã aºtepþi tu pe mine”, “Pieptul de dor, fruntea de gînduri þi-e plinã” simbolizeazã acea pasionatã ºi gingaºã plenitudine a iubirii. Ü¥hà