Referat Ion1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Ion1 si de asemenea puteti face Download Referat Ion1

Citeste fragmente din Referat Ion1

Este prima capodoper în creaia lui Liviu Rebreanu i un punct de referin în evoluia romanului românesc. Eugen Lovinescu consider romanul o adevrat revoluie fa de: lirismul smntorist, eticismul ardelean, atitudinea poporanist. Elita criticii literare a vzut în acest roman o capodoper de rscruce în reflectarea satului i a ranului român. Într-adevr, romanul aduce o imagine nou, autentic, obiectiv asupra realitii rurale, respingând orice intenie de idilizare, de înfrumuseare. Geneza: Liviu Rebreanu a pornit în scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le-a transfigurat în opera sa. În articolul Mrturisiri romancierul vorbete amnunit despre geneza romanului su. În primul rând romancierul mrturisete c a fost impresionat de o scen surprins la hotarul satului Prislop, când un ran s-a aplecat i a srutat pmântul ca pe o ibovnic. Scena i s-a întiprit în minte, l-a uimit, l-a obsedat i a fost fixat în desfurarea epic a romanului. Liviu Rebreanu a reinut o întâmplare petrecut în sat: un ran întrit i-a btut unica fiic, Rodovica, pentru c a greit cu cel mai becisnic flcu din sat. Dac fata ar fi greit cu un biat înstrit, ranul ar fi gsit mijlocul s împace lucrurile. Aa îns ruinea lui era mai amar pentru c trebuia s se încrusceasc, frunta, cu pleaba satului i s dea o zestre bun unui prpdit de flcu, care nu iubea pmântul. Întâmplarea Rodovici va constitui pentru început subiectul nuvelei Ruinea. Tot în zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorb cu un flcu din vecini, voinic, harnic, dar foarte srac, Ion Pop al Glanetaului. Din discuiile cu acest flcu se simea o dragoste pentru pmânt aproape bolnviceasc. Pronuna cuvântul pmânt cu atâta sete, cu atâta lcomie i pasiune, parc ar fi fost vorba despre o fiin vie i adorat. Combinând aceste date, imaginând scene, gesturi, dialoguri, Liviu Rebreanu a trecut la elaborarea romanului. El îi propune s reprezinte prin Ion al Glanetaului pasiunea organic a ranului român pentru pmântul pe care s-a nscut, pe care triete i moare. Ion este un roman realist de observaie social. Romanul are o structur complex: urmrind destinul personajului principal, pe fundalul satului ardelean cu tradiiile i obicieiurile sale. Înc din acest roman Liviu Rebreanu este adeptul construciei sferice: romanul începe i se sfârete cu aceeai imagine. Drumul care duce spre Pripas este în acelai timp drumul de la realitatea vieii la ficiunea operei artistice; aceeai omagine de la sfâitul romanului ne readuce din lumea romanului în realitatea concret: Din oseaua ce vine de la Cârlibaba, întovrind Someul când în dreapta, când în stânga, pân la Cluj i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul btrân de lemn, acoperit cu indril mucegit, spintec satul Jidovia i alearg spre Bistria, unde se pierde în cealalt osea naional care coboar din Bucovina prin trectoarea Bârgului. [...] Drumul trece prin Jidovia, pe podul de lemn acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde în oseaua cea mare i fr început ... Structura romanului este complex, autorul urmrind destinul unui personaj proiectat pe fundalul satului ardelean cu tradiiile, obiceiurile sale specifice. Monografia satului ardelean: Se constituie treptat din prezentarea satului i a ranilor, a problemelor, care-i frmânt îndeosebi problema pmântului; prezentarea obiceiurilor i a tradiiilor legate de momentele fundamentale ale vieii: naterea, nunta, înmormântarea; prezentarea vieii intelectualitii ardelene i a problemei naionale. Nu întâmpltor romanul începe cu descrierea horei, scen antologic prin care autorul realizeaz mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei, someana, i introducerea treptat a personajelor i sugerarea viitoarelor conflicte. Obiectivul romancierului înregistreaz pe rând lutarii, care cânt sub opron, ritmul îndrcit al someanei, gesturile flcilor, care îi ciocnesc cizmele: Zecile de perechi bat Someana cu atâta pasiune, c potcoavele flcilor scapr scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învltorete, se aeaz în starturi groase pe feele brzdate de sudoare, luminate de oboseal i de mulumire. Cu cât Briceag iuete cântecul, cu atât flcii se îndârjesc, îi înfloresc jocul, trec fetele pe subt mân, le dau drumul s se învârteasc singure, opie pe loc ridicând tlpile, îi ciocnesc zgomotos clcâiele, îi pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nduite... În continuare obiectivul romancierului înregistreaz grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-i admir odraslele i al copiilor, care pândesc poalele fetelor. Scena este semnificativ i pentru realitatea adânc difereniat a satului. Astfel într-un grup st primarul tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat, i câiva btrâni fruntai: Pe-alturi, ca un câine la ua buctriei, trage cu urechea Alexandru Glanetau, dornic s se amestece în vorb, tiindu-se totui s se vâre între bogtai. Lipsesc i reprezentanii intelectualitii ardelene: familia învtorului Herdelea i preotul Belciug. Acetia respect petrecerea ranilor, dar nu se amestec printre ei. Astfel Maria Herdelea era fat de ran de pe la Monor, dar fiindc umblase totdeauna în straie nemeti i mai ales c s-a mritat cu un învtor - se simea mult deasupra norodului i avea o mil cam dispreuitoare pentru tot ce e rnesc. Ion o strânge la piept pe Ana, mireasa lui Geroge, dei este îndrgostit de Florica. Aici se sugereaz conflictul prin apariia lui Vasile Baciu, care îl umilete pe Ion. Liviu Rebreanu exceleaz în prezentarea vieii rneti desfurate sub semnul experienei colective: hora, naterea, nunta, botezul, slujba duminical, judecarea vinovaiilor, înmormântarea. Toate aceste aspecte sunt zugrvite magistral, degajând o puternic senzaie de via real. Obiceiurile de la nunt sunt prezentate cu prilejul nuntei Anei cu Ion. Nunta ine trei zile. În prima zi alaiul pornete cu crue spre Jidovia. În frunte merg clreii, care pocnesc din pistoale. În prima cru sunt lutarii, apoi o cru cu mirii i cu drutele i o bric cu naii. Într-o alt cru sunt prinii mirilor, apoi altele încrcate cu flci i fete. Nunta începe la socrul mic i continu la socrul mare. Imaginea ospului este autentic, alctuit din urrilr i chiuiturile tinerilor, din versurile starostelui, din jocul miresei; ziua a treia ospul se mut la socrii mari, unde mireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmat cu atâta amar de vite i de galie c de abia încpeau în ograda Glanetaului.... Liviu Rebreanu surprinde nu numai pitorescul obiceiurilor, dar i psihologia tneasc, mai ales în fragmentul care prezint peitul fetei, în realitate un târg aprig pentru zestre. Tabloul monografic al satului se completeaz i cu alte elemente, ca naterea la câmp. Tot în acest sens sunt prezente informaii despre obiceiurile la înmormântare. La înmormântarea Anei, la prohod, particip tot satul. Romancierul fixeaz i aici toate elementele eseniale: praporii fluturau alene în adierea de primvar... tmâie i aducea în schimb valuri de miros dulce de flori de mr... preotul Belciug mormia pe nas cântecele de înmormântere sí scutura mereu cdelnia. Foarte bun psiholog, Liviu Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele personajelor i mai ales psihologia personajului principal. In mintea acestuia se amestec imaginea moartei, cu aceea a copilului i cu imaginea iubitei. Cu deosebit art romancierul surprinde spaima de a nu pierde pmântul, care se strecoar treptat în sufletul lui Ion. Dup înmormântarea Anei se fac pomenii bogate. Aceste elemente se îmbogesc cu altele, prilejuite de îmormântarea lui Ion. Si aici particip tot satul. Preotul Belciug ine o cuvântare funebr, care îl impresioneaz pe cei prezeni. Autorul este atent la reaciilöe participanilor i mai ales a prinilor: Pe urm Ion fu coborât în pmântul care i-a fost prea drag, i oamenii au venit pe rând s-i arunce câte o mân de lut umed care rbufnea greu i trist pe scândurile odihnei de veci... Dup înmormântare Glanetau a fcut pomeni bogate pentru sufletul lui Ion. Satul Pripas este locuit de români i maghiari sub dominaie austro-ungar. În sat exist o ierarhie bine determinat în funcie de averea fiecruia. În frunte se afl tefan Hotnog, apoi rani bogai, ca Vasile Baciu, Toma Bulbuc, rani înstrii, ca Simion Lungu i sraci ca Ion, Florica, vduva lui Maxim. În aceast lume pmântul determin poziia social a oamenilor i relaiile dintre ei. De dragul pmântului Ion trebuie s-i înbue glasul iubirii i s se însoare cu o fat bogat, dar pe care n-o iubete. La fel, Florica, fat srac, se cstorete, fr s-l iubeasc, cu Goerge, fiul gospodarului înstrit, Toma Bulbuc. La timpul su Vasile Baciu s-a cstorit tot pentru avere; tot pentru pmânt Ion se bate cu Simion Lungu, ajungând la închisoare. Meritul romancierului const în faptul de a fi surprins tensiunile sociale i psihologice declanate de problema pmântului. Toate sentimentele, interesele, pasiunile garviteaz în jurul averii, a pmântului. Atenia romancierului se îndreapt i asupra intelectualitii ardelene, a greutilor cu care se confrunt zilnic. Astfel învtorul Herdelea intr în conflict cu preotul Belciug, om orgolios, care îi simt ameninat întâietatea în sat. Învtorul Herdelea i cu numeroasa sa familie, se zbate cu datorii i lipsuri. Liviu Rebreanu surprinde intelectualitatea ardelean în zbaterea ei dramatic între sentimentul naional i presiunile funcionarilor cezaro-crieti. Prin figura învtorului Herdelea, Liviu Rebreanu red compromisurile fcute de intelectualitatea ardelean interesat în lupta naional, dar dornic s-i pstreze i s-i lrgeasc privilegiile. De exemplu învtorul Herdelea, mare susintor al cauzei neamului, pentru a-i menine postul îl voteaz pe candidatul maghiar. Caracterizarea lui Ion În centrul romanului st destinul personajului principal, Ion. În aprecierea acestui personaj trebuie evitat un punct de vedere exclusivist: absolvirea sau condamnarea total. În realitate Ion este un personaj complex cu lumini i umbre, a crui suflet are pri greu de îneles i de explicat. Complexitatea personajului rezult din sfâierea dramatic sub impulsul unor solicitri simultane i contrare: glasul pmântului i glasul iubirii. Departe de a fi un primitiv, un instinctual, Ion triete o dram deplin motivat social i psihologic. Înc de mic el îi d seama c triete într-o lume în care pmântul reprezint totul: el condiioneaz pziia social i relaia dintre oameni. În aceast lume oricât de înzestrat ar fi omul el nu este apreciat dup calitile sale, ci dup holdele de pmânt pe care le are. Pmântul este deci garania unei viei îndestulate i fericite. Aadar nu este vorba în cazul lui Ion de o sete atavic de pmânt, ci de o dorin fierbinte de a tri altfel. Ion nu este un posedat al posesivunii, ci un om, care dorete s-i schimbe viaa într-o lume, care nu-i ofer prea multe anse. Astfel la început el îi lucreaz cu hrnicie i îndârjire pmântul puin i neroditor. Munca sa este îns fr rezultat; Ion se simte umilit de ceilali. Cearta cu Vasile Baciu, btaia cu George, mustrrile preotului, reprourile mamei, c trage la srcie amplific zbuciumul personajului. Pentru Ion pmântul înseamn mai mult decât stpânirea unui teren întins, înseamn demnitate, înseamn dorina de a intra în rând cu oamenii. Singura soluie de a ajunge la pmânt oferit de lumea în care triete este cstoria cu o fat bogat. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi dat fata de bunvoie, Ion se decide s o seduc pe Ana. Setea de pmânt întâlnete în sufletul lui Ion o rezisten puternic pentru c Ion nu se hotrete uor s o ia pe Ana de nevast. Neputina de a-i schimba viaa îl determin s aleag aceast soluie. Defapt în vremea respectiv muli tineri sraci se însurau pentru avere cu fete bogate. Romancierul insist asupra setei de pmânt a personajului; aceasta manifest fa de pmânt un fel de adoraie ptima: Cu o privire setoas, Ion cuprinse tot locul, cântrindu-l. Simea o plcere atât de mare vzându-i pmântul, încât îi venea s cad în genunchi i s-l îmbrize. I se prea mai frumos, pentru c era al lui. Iarba deas, groas, presrat cu trifoi, unduia ostenit de rcorea dimineii. Nu se putu stpâni. Rupse un smoc de fire i le mototoli încet în palme. În faa holdelor de pmânt Ion se simte copleit; are sentimentul nimiciniei: Glasul pmântului ptrundea nvalnic în sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-i. Se simi mic i slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare sau ca o frunz pe care vântul o vâltorete cum îi place. Suspin prelung, umilit i înfricoat în faa uriaului: Cât pmânt, Doamne! Setea de pmânt l-a stpânit pe Ion înc din copilrie: Totui în fundul inimii lui rodea ca un cariu prerea de ru c din atâta hotar el nu stpânete decât dou-trei crâmpeie, pe când toat fiina lui arde de dorul de-a avea pmânt mult, mult, cât mai mult ... Iubirea pmântului l-a stpânit de mic copil. Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a înarmat într-o hotrâre ptima: "trebuie s aib pmânt mult, trebuie !" De pe atunci pmântul i-a fost mai drag ca o mam. Din momentul în care Ion se hotrete s o ia pe Ana, el dovedete o viclenie i o tenacitate calculat. Asistm la o adevrat înscenare erotic: joac la hor, o cheam la poart, o ignor câteva zile, o seduce i o prsete. Dac pân la un punct el poate fi îneles în zbaterea sa pentru pmânt, tratamentul inuman fa de Ana este aproape inexplicabil. Lcomia nemsurat a personajului reiese din certurile cu Vasile Baciu cruia îi ia tot pmântul. Dup ce obine pmânturile, Ion se schimb. El dobândete contiina noii sale poziii în lumea satului în ochi avea o lumin mândr, de biruitor, era plin de sine însui, pe uli umbla cu pai mari i cu genunchii îndoii, vorbea mai apsat cu oamenii i venic numai de pmânt i avere. O scen semnificativ este aceea când Ion, ameit de fericire se apleac i-i srut pmântul: Acuma, stpân al tuturor pamânturilor, râvnea sa le vaz, s le mângâie ca pe nite ibovnice credincioase. ... Dragostea lui avea nevoie de inima moiei. Dorea s simt lutul sub picioare, s i se agae de opinci, s-i soarb mirosul, s-i umple ochii de culoarea lui îmbttoare... Sufletul îi era ptruns de fericire. Parc nu mai râvnea nimic i nici nu mai era nimic în lume afar de fericirea lui. Pamântul se închina în faa lui, tot pmântul... i tot era al lui, numai al lui acuma... Se opri în mijlocul delniei. Lutul negru, lipicios îi intuia picioarele, îngreunându-le, atrgându-l ca braele unei iubite ptimae. Îi râdeau ochii, iar faa toat îi era scldat într-o sudoare cald de patim. Îl cuprinse o poft slbatic s îmbriseze huma, s o crâmpoteasc în srutri. Întinse mâinile spre brazdele drepte, zgrunuroase i umede. Mirosul acru, proaspt i roditor îi aprindea sângele. Se aplec, lu în mâini un bulgre i-l sfrâm între degete cu o plcere înfricoat. Mâinile îi rmaser unse cu lutul cleios ca nite mnui de doliu. Sorbi mirosul, frecându-i palmele. Apoi încet, cucernic, fr s-i dea seama, se ls în genunchi, îi coborî fruntea i-i lipi buzele cu voluptate pe pmântul ud. i-n srutarea aceasta grbit simi un fior rece, ameitor... Se ridic deodat ruinat si se uit împrejur s nu-l fi vzut cineva. Faa îns îi zâmbea de o plcere nesfârit. Îi încruci braele pe piept i-i linse buzele simind neâncetat atingerea rece i dulceaa amar a pmântului. Satul, în vale, departe, prea un cuib de psri ascuns în vgaun de frica uliului. Stpânirea pmântului îi d lui Ion senimentul puterii: Se vedea acum mare i puternic ca un urias din basme care a biruit, în lupte grele, o ceat de balauri îngrozitori. Îi înfipse mai bine picioarele în pmânt, ca i când ar fi vrut s potoleasc cele din urm zvârcoliri ale unui duman doborât. Si pmântul parc se cltina, se închina în faa lui... Dup cstorie trsturile îi pierd treptat omenescul. În epoca respectiv i ali tineri s-au cstorit cu fete bogate fr s iubeasc dar s-au resemnat i i-au cinstit familiile (Vasile Baciu). Abia dup nunt Ion îi d seama c odat cu pogoanele de pmânt primete i urica satului. El manifest fa de Ana o cruzime i o brutalitate greu de îneles. Atitudinea sa inuman, certurile, btile, vorbele grele, determin siniciderea Anei. Moartea Anei îl surprinde, dar nu îl schimb. Groaza declanat de moartea Anei ine doar o clip pentru c gândul lui Ion se îndreapt îmediat la copil, ca singurul motenitor al averii socrului su. Nici moartea Anei, nici a copilului nu-l impresoineaz prea mult, decât în msur în care pmânturile lui Vasile Baciu depindeau de acetia. Treptat Ion îi d seama c fericirea nu st în pogoanele de pmânt i în sufletul su se simte din nou glasul iubirii pentru Florica. În finalul romanului Ion moare ucis de Geroge, deci printr-o moarte violent care-i apare ca o pedeaps pentru c a vrut prea mult, pentru c nu s-a tiut opri la timp. Împotriva inteniei declarate a romancierului de a nu acorda atenie meteugului stilistic, exprimarea este sugestiv. Romancierul folosete expresii, comparaii potrivite pentru a fixa un peisaj, o situaie, o atitudine: În sfârit se apropia crciunul. O iarn urâcios se zbtea s coboare pe pmânt, dar parc nu avea înc destul putere. Vzduhul cernea mereu fulgi lenei care se topeau pân s ajung jos i se prpdeau în bltoacele de noroi... Ion sosea totui ôn toate nopile, nesmintit. Apoi, într-o sear rscolit de zpad mrunt, veni mai devreme puin. Casa zcea în întuneric, neagr ca un bivol adormit. 쥁