Referat Floare Albastra - Rezumat Var2
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Floare Albastra - Rezumat Var2 si de asemenea puteti face
Download Referat Floare albastra - rezumat var2Citeste fragmente din Referat Floare Albastra - Rezumat Var2
FLOARE ALBASTRA
Poezia apare in revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873. Este
printre primele poezii publicate in revista Convorbiri literare.Inainte
de aceasta poezie era publicata "Venere si Madona", "Epigonii", "Mortua
est".
Poezia are ca motiv "floarea albastra", un motiv romantic, care apare
si in alte literaturi, in literatura germana Novalis intr-un poem
romantic, unde floarea albastra se metamorfozeaza in femeie luind chipul
iubitei si tulburind inima eroului.
Motivul "florii albastre" mai apare si la Leopardi, iar la Eminescu
floarea albastra reprezinta viata. Albastrul simbolizeaza infinitul,
departarile marii si a cerului, iar floarea simbolizeaza fiinta care
pastreaza dorintele, pe care le dezvaluie cu vraja.
Poezia este conceputa din doua parti corespunzatore a doua tipuri de
idei, de cunoastere: in primele trei strofe cunoasterea filosofica
absoluta, iar in partea a doua (5-13) cunoasterea terestra prin
intermediul dragostei. Cele doua parti ale poeziei sunt legate de o
strofa, cea de a patra, care contine reflectiile poetului si contine in
ea inceputul ideii din ultima strofa. Poezia este alcatuita sub forma de
monolog intrerupt de dialog.In primele trei strofe poetul contureaza
domeniul cunoasterii filosofice. De la elementele genezei "intunecata
mare" pina la un intreg unvers de cultura reprezentat de "cimpiile
Asire", "piramidele invechite". In aceste trei strofe iubita defapt
aduce un repros iubitului care ni se sugeraza ca sa izolat in universul
fericit dar strimt al lumii pamintesti.Este o ipostaza a poetului in
care se repeta ideea sugerata de prezenta chiar in primul vers
adverbului "iar".
De aici si indemnul din ultimele vesuri ale strofei a treia:
"Nu cauta in departare
Fericirea ta, iubite!"
Strofa a patra e strofa de tranzitie, de legatura intre cele doua
ipostaze ale cunoasterii. Strofa aduce consimtamintul de moment al
poetului la dulcea chemare a iubitei. Sint surprinse inca din aceasta
strofa gesturi tandre, calde, ocrotitoare: "Dulce netezindu-mi parul",
gestul care se presupune ca vor fi urmate si altele daca poetul va
cobori din cerurile nalte.
Adjectivul devenit substantiv diminutivat "mititica" sugereaza pe de o
parte dragostea fata de fiinta iubita, dar si distanta enorma intre
gindurile si preocuparile inalte ale poetului, in comparatie cu lumea
terestra.La reprosul iubitei, poetul raspunde cu o tacere, care deschide
drum meditatiei din ultima strofa, mai ales din versul: "Totusi este
trist in lume".
In partea a doua a poeziei avem celalta cunoastere, cea terestra
cunoastere prin intermediul iubitei dragoste la care este chemat iubitul
de catre iubita.Daca in "Dorinta" si in "Sara pe deal" intregul ritual
al dragostei era din perspectiva barbatului, in "Floare albastra" iubita
este vicleana, ademenitoare promitindu-i iubitului o lume de bucurii si
de farmec.
Cadrul natural, unde este chemat iubitul este cadrul cu verdeata, cu
izvoare ce pling in vale sau stinci inalte si prapastii marete.La aceste
se mai adauga si ochiul de padure inconjurat de trestie si incarcat de
foi de mure. Gesturile iubitei sint sagalnice, in timp ce iubitul ii va
spune "povesti si minciuni", ea, iubita va incerca pe un fir de romanita
dragostea lui.
Chemarea este tentanta, pentru ca iubita este ca in "Dorinta" frumoasa;
de "soarelui caldura" fata va fi "rosie ca marul" in timp ce cu parul ei
de aur ii va astupa gura.
Aceasta invitatie sigur ca este urmata de sarutari date sub palarie
pentru ca sa nu fie vazuti de nimeni.
La ivirea lunii printre crengi inlantuiti in git cei doi indragostiti
vor porni in sat spre vale, intrerupindu-si pe sarutari pe cale.
Ajungerea la al portii prag va fi urmata de vorbe in intunecime, dupa
care urmeaza inevitabila despartire. Dupa ce ea dispare in timp ce
iubitul coplesit de navala sentimentului ramine ca un stilp in luna.
Cele trei epitete "ce frumoasa, ce nebuna, dulce floare" cuprinse in
versuri exclamative exprima intensitatea sentimentului, defapt epitetul
"dulce" apare in mai multe situatii: "dulce floare, dulce minune".Isi
schimba sensul si valoarea grmaticala "Dulce netezindu-mi parul" apropie
pe iubite prin gest; "Dulci ca florile ascunse" sugereaza puritatea.
Pentru ca in final sa apara in "dulce minune" epitet cu valoare de
simbol de data aceasta care sugereaza ca apropierea de fiinta iubita
este egala cu miracolul, astfel incit epitetul devine metafora.
Ultima strofa aduce ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar
repetitia "floare albastra" subliniaza intensitatea trairii generata de
contrastul dintre iluzie si realitate accentuata de acel "totusi".
Ü¥eÀ