Referat Noi Curente De Gandire

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Noi Curente De Gandire si de asemenea puteti face Download Referat Noi curente de gandire

Citeste fragmente din Referat Noi Curente De Gandire

Noi curente de gandire Alexander Graham Bell Alexander Graham Bell s-a nascut la 3 martie 1847 la Edinburgh, în Scoţia, în familia unui profesor de logopedie. Nu a fost un copil-minune; îl preocupau colecţiile de ştiinţe naturale. Avea un auz muzical admirabil, fapt pentru care s-a consacrat muzicii şi a învăţat şi meseria tatălui său. La vârsta de cincisprezece ani a terminat şcoala medie. A început să studieze la Universitatea din Edinburgh şi să predea la o şcoală din Elgin; ulterior a studiat medicina la Universitatea din Londra. În anul 1871 s-a mutat împreună cu părinţii în Statele Unite ale Americii, unde a dobândit cetăţenia americană. Încă din perioada când lucra la Elgin a început să se ocupe de unele experimente acustice. A studiat lucrările lui Helmholtz, care l-au îndemnat să se ocupe de studiul undelor sonore. În anul 1873 a devenit profesor de fiziologia vorbirii la Universitatea din Boston, eveniment care a marcat începutul activităţii sale în domeniul invenţiilor. Studiul mecanicii vorbirii l-a făcut să se gândească la posibilitatea construirii unui aparat pentru legăturile telegrafice. A experimentat transmiterea ştirilor pe cale telegrafică, folosind ca membrană, o tăbliţă de fier inclusă într-un electromagnet. Apoi, împreună cu Thomas Watson, a experimentat transmiterea şi receptarea ştirilor baza principiului electromagnetic. Pe parcursul experimentărilor telegrafului a descoperit principiul telefonului. Între anii 1875-1877 i-au fost acordate trei patente de invenţii. Descoperirea telefonului i-a adus câteva procese; cu toate acestea, prioritatea sa a fost confirmată. În activitatea sa, Bell s-a dedicat, în principal, următoarelor două domenii: punerea la punct a sistemului telegrafiei multiple şi studierea undelor de aer care se formează în ureche în timpul receptării sunetelor vorbirii. A construit mai multe dispozitive ajutătoare pentru a-i învăţa să vorbească pe surdo-muţi. S-a ocupat, de asemenea, de construcţia fonografului şi, la concurenţă cu Edison, cilindrul de ceară cu înregistrări în spirală s-a dovedit a fi mai bun. În ziua aceea memorabilă -era exact 2 iunie 1875- Bell şi ajutorul lui, Watson, repetau poate experienţele cu telegraful. Drept laborator le serveau două cămăruţe de la subsolul clădirii cu numărul 109 de pe Court Street, Watson emitea semnale dintr-o încăpere, iar Bell, în cealaltă, se străduia să regleze oscilaţiile tăbliţei. Nu mergea. Bell îşi explica capriciile tăbliţelor oscilante prin faptul că nu erau bine puse la punct. Printr-o reglare mai atentă a tăbliţelor se puteau modifica, într-o anumită măsură, durata şi numărul vibraţiilor. În cadrul experimentelor, Watson mişca pe rând tăbliţele oscilante de emisie, iar Bell se străduia, cu ajutorul auzului lui ieşit din comun, să acordeze tăbliţele de recepţie cu acestea. Le ducea una câte una la ureche şi asculta sunetul pe care îl emiteau, ca urmare a impulsului electric primit. Pe scurt, lucrurile nu mergeau prea bine. Watson, epuizat de munca ce dura 16 ore pe zi, emitea distrat semnale, în timp ce Bell lucra la fel de plin de energie ca întotdeauna, nelăsându-se doborât de insucces. Tocmai îşi apropiase de ureche una din tăbliţe. A auzit un sunet ciudat. Venea de La tăbliţa oscilantă, dar, aşa cum şi-a dat seama pe loc, nu era sunetul acela cunoscut, care rezulta ca urmare a impulsurilor electrice. Tot fenomenuI a durat numai o clipă. Dar aceasta era clipa cunoaşterii! Bell şi-a dat seama că a găsit cheia pentru descifrarea tainei, care îl chinuia de atâta, vreme. Puse repede tăbliţa pe masă şi se grăbi cu paşi energici spre camera alăturată. Extrem de excitat, se răsti la Watson care încremeni de spaimă: - Ce ai făcut? Nu te atinge de nimic! Vreau să văd! - Vă rog să mă iertaţi, domnule profesor, eram foarte obosit şi am făcut o greşeală, se apără Watson care nu bănuia nimic. - Dar ce anume ai făcut? - întrebă din nou Bell, foarte emoţionat. Watson începu să-i explice. Când a vrut să pună în funcţiune tăbliţa oscilantă, aparatul nu s-a putut conecta Ia linie din cauza unor contacte greşite. Ca să înlăture greşeala el a început să bată uşor în membrană şi în felul acesta a mişcat-o. Această mişcare a fost sesizată de Bell în receptor. Sunetul semăna cu cel pe care l-am obţine astăzi dacă am ciocăni cu degetul în membrana telefonului. Bell a găsit imediat explicaţia: acul care se mişcă deasupra magnetului induce în bobină curent electric. Aşadar, receptorul nu era pus în funcţiune de impulsurile electrice care ieşeau din aparat, ci de curentul electric indus, care lua naştere pe baza mişcărilor acului. Din această întâmplare s-a născut telefonul. Bell şi-a dat seama că a descoperit mecanismul care este în stare să transmită pe cale electrică orice fel de sunet, aşadar şi vocea omenească. Louis Pasteur Louis Pasteur ( HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/27_decembrie" o "27 decembrie" 27 decembrie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1822" o "1822" 1822 , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dole-Arbois&action=edit" o "Dole-Arbois" Dole-Arbois - HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/28_septembrie" o "28 septembrie" 28 septembrie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1895" o "1895" 1895 , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Villeneuve_l%27Etang&action=e dit" o "Villeneuve l Etang" Villeneuve l Etang ), a fost un om de ştiinţă francez, pioner în domeniul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Microbiologie&action=edit" o "Microbiologie" Microbiologiei . Louis Pasteur - după un tablou de Albert Edelfelt. După absolvirea colegiului din Arbois, Pasteur îşi continuă studiile la colegiul regal din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Besan%C3%A7on" o "Besançon" Besançon , obţinând bacalaureatul în litere în 1940, iar doi ani mai târziu şi în matematică. În 1843 este admis la Şcoala normală superioară din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Paris" o "Paris" Paris , luându-şi doctoratul în 1947 cu teze în domeniul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fizic%C3%BC&action=edit" o "Fizicü" fizicei şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie" o "Chimie" chimiei . Întreprinde cercetări de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cristalografie&action=edit" o "Cristalografie" cristalografie şi pune în evidenţă fenomenul de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Izomerie&action=edit" o "Izomerie" izomerie al HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lumin%C4%83_polarizat%C4%83&a ction=edit" o "Lumină polarizată" luminii polarizate . Este numit profesor la noua Facultate de Ştiinţe din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Lille" o "Lille" Lille , unde face o descoperire capitală, şi anume demonstrează că levurile din drojdia de bere sunt fiinţe vii care provoacă procesul de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fermenta%C5%A3ie&action=edit" o "Fermentaţie" fermentaţie . Prin lucrările (1858-1864) sale infirmă pentru totdeauna teoria generaţiei spontane. Începând din 1865, studiază o maladie care decima viermii de mătase şi reuşeşte să identifice fluturii bolnavi şi să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată. În acest timp, în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania" o "Germania" Germania , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Robert_Koch&action=edit" o "Robert Koch" Robert Koch demonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o anumită maladie specifică. Pasteur este cucerit de acest nou domeniu al biologiei şi reuşeşte să izoleze germenul numit apoi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Stafilococ&action=edit" o "Stafilococ" stafilococ . În următorii ani se declanşează o adevărată cursă între Germania şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C5%A3a" o "Franţa" Franţa în această ramură a ştiinţei care se va numi Microbiologie sau HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bacteriologie&action=edit" o "Bacteriologie" Bacteriologie . Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur pune la punct un vaccin împotriva HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Holera&action=edit" o "Holera" holerei , pe care îl aplică cu succes în 1881. Cercetările sale asupra HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Turbarea_sau_Rabia&action=edi t" o "Turbarea sau Rabia" turbării încep în 1880. Pasteur constată că măduva spinării de animal infectat uscată ar putea împiedica apariţia acestei grave îmbolnăviri. După multiple încercări de a obţine un preparat cu calităţi de vaccin şi după multe ezitări, Pasteur face prima încercare la un copil muşcat de un câine turbat. La 6 iunie 1885 începe prima serie de injecţii şi, trei luni mai târziu, copilul este salvat. Academia de Ştiinţe a Franţei decide creiarea unei instituţii destinate tratării turbării. Este ceeace se va numi mai târziu celebrul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Institutul_Pasteur&action=edi t" o "Institutul Pasteur" Institut Pasteur . Louis Pasteur este considerat pe bună dreptate unul din binefăcătorii omenirii. După moartea lui la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/28_septembrie" o "28 septembrie" 28 septembrie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1895" o "1895" 1895 , se odihneşte într-o criptă din Pictura Vincent Van Gogh ^ ” ¦ ä æ ÿ䡳Иᘖ譨㰆䌀᱊愀᱊洀ᡈ猄ᡈ㈄ Franţa a fost un HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Pictur%C4%83" o "Pictură" pictor HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%A2%C4%83rile_de_Jos" o "Ţările de Jos" neerlandez .Tatăl lui era preot protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori şi negustori de artă. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Haga" o "Haga" Haga , la un unchi care era negustor de artă. Părea că viaţa lui a intrat pe un făgaş normal, dar în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1874" o "1874" 1874 este transferat la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Londra" o "Londra" Londra , unde se îndrăgosteşte de fiica gazdei şi îşi neglijează munca. A fost concediat şi trimis acasă. În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1876" o "1876" 1876 se întoarce în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Anglia" o "Anglia" Anglia şi lucrează ca colector de impozite într-o şcoală londoneză. Mizeria oraşului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezeşte iar pe străzi. Se întoarce acasă şi de decide, urmându-şi tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile şi se dedică activităţilor caritabile. Aşa ajunge în 1878 în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia" o "Belgia" Belgia , în zona minieră HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Borinage&action=edit" o "Borinage" Borinage . Sărăcia regiunii este impresionantă chiar şi faţă de mizeria cartierelor londoneze; îşi vinde lucrurile şi se mută într-o colibă sărăcăcioasă, aproape de "ai săi". Patronii, uimiţi, îl concediază în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1880" o "1880" 1880 . În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1881" o "1881" 1881 , Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Antwerpen&action=edit" o "Antwerpen" Antwerpen hotărăt să devină pictor. În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1885" o "1885" 1885 pleacă la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Paris" o "Paris" Paris . Cu ocazia primului sejur în acest oraş, înainte cu 11 ani, fusese fascinat de prima şi unica expoziţie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Impresionism" o "Impresionism" impresionistă , iar acum îşi dorea să fie aproape de artiştii săi id olarizaţi. Van Gogh era îndeosebi ataşat de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gauguin&action=edit" o "Gauguin" Gauguin , având în vedere că ambii artişti considerau că picturile trebuie să reflecte trăirile interioare. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl atacă pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu această ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1889" o "1889" 1889 se internează voluntar în ospiciul din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Saint-R%C3%A9my&action=edit" o "Saint-Rémy" Saint-Rémy . În perioadele de calm este lăsat acasă să picteze. În decurs de mai puţin un an pictează 200 de tablouri. Muzica Giuseppe Verdi Giuseppe Verdi, nascut la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/10_octombrie" o "10 octombrie" 10 octombrie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1813" o "1813" 1813 , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Roncole_di_Busseto&action=edi t" o "Roncole di Busseto" Roncole di Busseto / HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parma" o "Parma" Parma - † HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/27_ianuarie" o "27 ianuarie" 27 ianuarie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1901" o "1901" 1901 , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Milano" o "Milano" Milano , a fost un compozitor italian, vestit mai ales pentru creaţiile sale în muzica de operă. Încă de copil ia lecţii de muzică de la organistul din comună, făcând exerciţii acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Busseto&action=edit" o "Busseto" Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă şi-i plăteşte lecţii de muzică la un nivel mai ridicat. În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1832" o "1832" 1832 se prezintă la conservatorul din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Milano" o "Milano" Milano , dar este respins pentru că depăşise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Busseto&action=edit" o "Busseto" Busseto primeşte postul de maestru de muzică al comunei şi se căsătoreşte în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1836" o "1836" 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia şi Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcţia muzicii de operă. În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1839" o "1839" 1839 debutează la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Teatro_alla_Scala&action=edit " o "Teatro alla Scala" Teatro alla Scala din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Milano" o "Milano" Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obţinând un oarecare succes, umbrit însă în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1840" o "1840" 1840 de moartea Margheritei, apoi şi a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege şi îşi continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1842" o "1842" 1842 , obţine la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorit în parte şi interpretării magnifice a sopranei HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Giuseppina_Strepponi&action=e dit" o "Giuseppina Strepponi" Giuseppina Strepponi , care avea să-l însoţească până către sfârşitul vieţii. Începe o perioadă în care Verdi munceşte "ca un ocnaş", cum spunea el însuşi, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Italia" o "Italia" Italia . Între anii HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1842" o "1842" 1842 şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1848" o "1848" 1848 compune într-un ritm susţinut I Lombardi alla prima crociata, Ernani, I due foscari, Macbeth şi Luisa Miller. Tot în acest timp ia naştere relaţia sa cu HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Giuseppina_Streponi&action=ed it" o "Giuseppina Streponi" Giuseppina Streponi . În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1848" o "1848" 1848 se mută la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Paris" o "Paris" Paris . Forţa lui creativă este tot mai fecundă, în aşa măsură că, din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1851" o "1851" 1851 până în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1853" o "1853" 1853 , compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", şi anume: Rigoletto, Il Trovatore şi La Traviata, la care se mai adaugă şi I vespri siciliani. Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabileşte împreună cu Giuseppina la proprietatea "Sant Agata" din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Busseto&action=edit" o "Busseto" Busseto , unde va locui cea mai mare parte a timpului. În HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1857" o "1857" 1857 se pune în scenă opera Simone Boccanegra iar în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1859" o "1859" 1859 se reprezintă Un ballo in maschera. În acelaşi an se căsătoreşte cu HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Giuseppina_Streponi&action=ed it" o "Giuseppina Streponi" Giuseppina Streponi . Arhitectura Ion Mincu Arhitect roman. Dupa ce a absolvit, in 1875, Scoala de ingineri de poduri si sosele din Bucuresti, studiaza arhitectura la Scoala de arte frumoase din Paris (1877-1882). Marele Premiu acordat de Societatea centrala a arhitectilor francezi ii permite sa faca o calatorie de studii in Spania, Italia si Grecia. Membru fondator al Societatii arhitectilor romani si al invatamantului de arhitectura in Romania. Realizeaza locuinte in Bucuresti (Casa Lahovary, 1886; Casa Monteoru, 1889; Casa Vernescu, 1889; Casa Robescu, 1895; Casa N. Patrascu, 1906), Galati (Casa Robescu, 1897), si Sinaia (Casa Robescu, 1897), ca si o serie de edificii monumentale: "Bufetul" de la Sosea (1892); Scoala centrala de fete din Bucuresti (1894); Palatul administrativ din Galati (1904); Palatul Bancii comertului din Craiova (terminat in 1916). Proiecte nerealizate: Ospelul comunal (Palatul Primariei) si Cetatea romaneasca - ansamblu de vile in zona Parcului Ioanid in Bucuresti. A restaurat Biseria Stavropoleos (1906) si a proiectat mobilierul pentru Palatul Justitiei din Bucuresti si pentru Catedrala din Constanta. Mincu isi leaga numele de aparita unei scoli nationale in arhitectura. In cadrul cautarilor de la 1900 (vezi Stilul 1900), studiaza patrimoniul artistic medieval, descoperind repertorii ornamentale, solutii stilistice si tehnice, pe care le preia intr-o sinteza originala. In cele mai izbutite dintre creatiile sale - intre care trebuie amintite Casa Lahovary si "Bufetul" de la Sosea - gasim o buna proportie intre volumele cladirii, intre gol si plin si, fapt deosebit de important pentru o astfel de orientare artistica, o perfecta functionare a suprastructurii decorative. Bibliografie: “Wikipedia” – Cap. Vincent Van Gogh; “Arhitectura. Viata lui Ion Mincu” – Autor:Vasilescu Popa Andrei; “Inventii si inovatii” PAGE PAGE - 2 - 쥁@