Referat Cultura Si Civilizatia Persana2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Cultura Si Civilizatia Persana2 si de asemenea puteti face Download Referat Cultura si civilizatia persana2

Citeste fragmente din Referat Cultura Si Civilizatia Persana2

Cuprins: Cuprins: 1 Cadrul geografic Ñ”i istoric 1 Organizarea militarг Ñ”i administrativг 1 Societatea persanг. Regalitatea 2 Agricultura. MeÑ”teÑ”ugurile 3 ComerÑŽul. Transporturile 4 Dreptul. JustiÑŽia 5 Familia 5 ViaÑŽa cotidianг 6 Rudimentare cunoÑ”tinÑŽe Ñ”tiinÑŽifice 6 Arta persanг. Arhitectura 7 Sculptura 8 Literatura 8 Cadrul geografic Ñ”i istoric Cuprins оntre fluviile Tigru Ñ”i Indus, Marea Caspicг, Golful Persic Ñ”i Oceanul Indian, podiÑ”ul iranian se оntinde pe o suprafaюг de trei milioane de kilometri pгtraÑŽi. Pe acest teritoriu s-au оncruciÑ”at – оncг dea cum patru mii de ani – numeroase drumuri comerciale care legau Orientul Apropiat, pe de o parte cu India Ñ”i China, pe de altг parte cu югrile din bazinul rгsгritean al Mediteranei. Оn acest spaÑŽiu s-au nгscut, s-au dezvoltat, s-au оnfruntat regate, imperii Ñ”i civilizaÑŽii diverse. Istoria Persiei a fost strвns legatг – оn antichitate Ñ”i оn perioada de оnceput a Evului Mediu – cu istoria Asiriei Ñ”i Babilonului, a Egiptului, Greciei Ñ”i Romei, a BizanÑŽului Ñ”i Islamului. Zonг prin excelenюг de contacte оntre Orient Ñ”i Occident, Persia a receptat Ñ”i a asimilat, a transmis sau a intermediat experienÑŽa istoricг a multor popoare din jur, creвnd ea оnsгєi Ñ”i difuzвnd forme culturale Ñ”i de civilizaÑŽie originale. Clima podiÑ”ului iranian era marcatг de contraste mari de temperaturг. Оn linii mari, jumгtatea de sud a podiÑ”ului era favorabilг agriculturii Ñ”i pomiculturii, оn timp ce partea nordicг – o imensг stepг, cu prea puÑŽine oaze – avea un teren bun doar pentru pгєuni. Pe lвngг fauna actualг, оn antichitate mai trгiau aici Ñ”i tigri, urÑ”i Ñ”i o specie de lei, mai mici оnsг Ñ”i mai puÑŽin periculoÑ”i decвt speciile de azi. MunÑŽii care оnconjoarг podiÑ”ul din aproape toate pгrÑŽile erau bogaÑŽi оn minereuri de fier Ñ”i plumb, оn diorit Ñ”i alabastru; deÑ”ertul centre – оn zгcгminte de sulf; iar vгile rвurilor – оn pietre semipreÑŽioase. Primele aÑ”ezгri omeneÑ”ti sunt atestate arheologic pe podiÑ”ul iranian chiar din mileniul al V-lea о.e.n. Spre sfвrÑ”itul mileniului al IV-lea о.e.n. s-au оnregistrat aici miÑ”cгri masive de populaÑŽii nomade (bine cunoscute оn istoria anticг a Orientului Apropiat: elamiÑŽi, gutti, kasiÑŽi etc.) care, coborвnd din regiunile muntoase, оєi оndreptau turmele spre bogatele cвmpii mesopotamiene. Aceste triburi indo-europene au dat vastei regiuni оn care оncepeau sг migreze numele Aryanam, “юara arienilor” – ceea ce оnseamnг “a nobililor”; de unde, denumirea югrii de Eran sau Iran, denumirea care (sub dominaÑŽiile succesive: arabг, mongolг Ñ”i turcг) a fost schimbatг оn Persia. Organizarea militarг Ñ”i administrativг Principalii stвlpi ai prestigiului Ñ”i forÑŽei Imperiului persan au fost armata Ñ”i administraÑŽia. Tocmai acestea Ñ”i sunt domeniile – alгturi de cel al religiei – оn care persanii Ñ”i-au adus contribuÑŽia lor originalг оn istoria civilizaÑŽiei Ñ”i culturii. Regii mezilor au folosit experienÑŽa Ñ”i organizarea militarг a asirienilor, creвnd detaÑ”amente speciale de lгnceri, de arcaÑ”i Ñ”i de cгlгreÑŽi. Cirus I n-avea o armatг naÑŽionalг, ci o armatг de mercenari, recrutatг din rвndurile popoarelor supuse, armatг ale cгrei detaÑ”amente erau conduse de ofiÑŽeri din югrile respectivilor soldaÑŽi. Regii persani оєi aveau o gardг personalг formatг din 4 000 de pedestraÑ”i Ñ”i cгlгreÑŽi, toÑŽi din rвndurile nobilimii. Singurul corp de armatг permanent оl formau 10 000 de cгlгreÑŽi de elitг, care purtau numele de “nemuritori” (оn sensul cг numгrul lor trebuia sг rгmвnг fix, acelaÑ”i). ForÑŽa armatei persane consta оn cavalerie. CгlгreÑŽii – recrutaÑŽi din rвndurile nobilimii – erau оnarmaÑŽi cu o sabie dreaptг, buzdugan, secure Ñ”i un fel de lasso. Urmau arcaÑ”ii, cгlгreÑŽi care trгgeau din fuga calului, - o tacticг a cгrei mare eficienюг s-a dovedit оn luptele contra detaÑ”amentelor compacte ale legiunilor romane. Urmau trupele arcaÑ”ilor care luptau din turnurile de lemn instalate pe spinarea elefanÑŽilor. Masa mare de pedestraÑ”i – югrani prost оnarmaÑŽi – nu conta prea mult. DetaÑ”amentele de cavalerie grea – constituite din nobili de frunte – erau echipate оntr-un fel care le asigura o extraordinarг forюг de Ñ”oc. De pe tronul sгu, оnconjurat de steaguri Ñ”i protejat оn mijlocul corpului de cavalerie grea, regele оn persoanг conducea operaÑŽiile militare. Persanii practicau tactica replierii, retrгgвndu-se оn faÑŽa inamicului dupг ce ardeau totul оn urma lor, sau dupг ce provocau inundaÑŽii. Оnainte de оnceperea unei bгtгlii avea loc ceremonia purificгrii rituale Ñ”i a invocгrii cerului. Pentru a se cunoaÑ”te exact pierderile suferite, fiecare soldat depunea la оnceputul luptei o sгgeatг оntr-un coÑ”; la sfвrÑ”itul luptei fiecare оєi lua оnapoi sгgeata; numгrul sгgeÑŽilor rгmase indica numгrul celor uciÑ”i. Dacг оn materie de Ñ”tiinюг militarг persanii nu erau оntru nimic inferiori romanilor, acelaÑ”i lucru se poate spune Ñ”i оn ce priveÑ”te organizarea administrativг a югrii. Darius Ñ”i-a оmpгrÑŽit imperiul оn 23 de provincii (numгr la care s-au adгugat apoi alte trei), avвnd оn frunte fiecare cвte un guvernator, numit satrap (“оngrijitorul югrii”). Ales de rege dintre membrii familiei regale sau din cele mai оnalte familii nobile, el rгspundea direct оn faÑŽa regelui. Satrapul rгspundea Ñ”i de perceperea dгrilor care erau stabilite de la caz la caz, cu o mare precizie. Rгspundea de recrutarea oamenilor оn timp de rгzboi (cвnd era decretatг mobilizarea totalг), precum Ñ”i de administrarea оn provincia sa a justiÑŽiei. Alгturi de satrap – оn sarcina cгruia deci cгdea exclusiv administraÑŽia civilг – era plasat guvernatorul militar al provinciei respective, depinzвnd direct numai de rege. Pe lвngг un оnalt funcÑŽionar оnsгrcinat cu perceperea dгrilor, satrapul mai avea alгturi Ñ”i un secretar numit de Palat, care avea misiunea de a ÑŽine legгtura direct cu casa regalг. Оn sfвrÑ”it, pe lвngг contactul permanent Ñ”i direct cu guvernatorul militar, regele оєi mai avea (pentru a-i controla pe satrapi Ñ”i pentru a le verifica obedienÑŽa) Ñ”i un corp speciali de inspectori, numiÑŽi “urechile regelui”. AceÑ”tia vizitau o datг pe an – sau inopinat, chiar de mai multe ori – satrapiile spre a controla gestiunea; оn caz de nevoie puteau dispune Ñ”i de forÑŽa armatei. Оn perioada arsacizilor funcÑŽia de satrap a devenit оn general ereditarг. PopulaÑŽia persanг propriu-zisг – de aproximativ o jumгtate de milion abia – era scutitг de dгrile mari; оn schimb asupra ei grevau sarcinile administrative Ñ”i оndatoririle de ordin militar. Pentru a face faюг imenselor cheltuieli (ale armatei, curÑŽii regale, aparatului birocratic, lucrгrilor publice, Ñ”i altele) statul dispunea de diferite resurse: veniturile proprietгюilor funciare nesfвrÑ”ite ale casei regale, monopolul de stat al minelor, taxele vamale, prada de rгzboi, taxele Ñ”i impozitele interne, tributul plгtit de югrile supuse Ñ”.a. Impozitele erau stabilite – оn funcÑŽie de zona geograficг Ñ”i de recoltele obÑŽinute – pe genuri de proprietгюi (pe casг, pe grгdinг, pe vite, etc.) Cei lipsiÑŽi de proprietгюi funciare plгteau taxe personale fixe, anuale; dar Ñ”i taxe extraordinare: cu ocazia naÑ”terii unui copil, pentru o cгsгtorie, Ñ”.a. Societatea persanг. Regalitatea Organizarea societгюii persane a ajuns – оn perioada sassanidг – la o ierarhie foarte precisг Ñ”i rigidг. Оntreaga viaюг Ñ”i civilizaÑŽie persanг era structuratг оn funcÑŽie de poziÑŽia proeminentг a aristocraÑŽiei. Societatea era оmpгrÑŽitг оn patru clase, оnchise; trecerea dintr-o clasг оn alta de era – cu extrem de rare excepÑŽii – imposibilг. Aceste clase erau: a preoÑŽilor, a militarilor, a funcÑŽionarilor Ñ”i a poporului. Оn interiorul acestor clase existau diverse subdiviziuni. De pildг, оn clasa funcÑŽionarilor erau incluÑ”i Ñ”i scribii, Ñ”i astrologii, Ñ”i poeÑŽii de curte; оn rвndul poporului intrau nu numai югranii, ci Ñ”i negustorii Ñ”i meÑ”teÑ”ugarii. Оn acest sistem nu erau consideraÑŽi Ñ”i sclavii de rгzboi (sclavia rezultatг din vвnzarea copiilor sau a debitorului nu exista оn Persia), care n-au avut nici un rol important оn viaÑŽa economicг. Clasa preoÑŽilor se bucura nu numai de prestigiul pe care i-l conferea funcÑŽia sa spiritualг, ci Ñ”i de o mare influenюг оn viaÑŽa socialг Ñ”i economicг; o influenюг cu atвt mai mare cu cвt ea dispunea de considerabile proprietгюi imobiliare Ñ”i de venituri provenite din donaÑŽii, precum Ñ”i dintr-un fel de “amenzi religioase” pe care la aplicau, arbitrar, celor “care pгcгtuiserг”. PreoÑŽii erau organizaÑŽi оntr-o ierarhie precisг Ñ”i complexг, conducвndu-se dupг legile lor proprii, Ñ”i deci formвnd un fel de stat оn stat. Prin poziÑŽia sa socialг Ñ”i puterea sa economicг, prin atitudinea, atribuÑŽiile Ñ”i оntreaga sa activitate, clerul – care оn epoca ahemenidг a devenit cler al religiei de stat – servea puterea politicг centralizatг. Clasa conducгtorilor militari Ñ”i clasa оnalÑŽilor funcÑŽionari ai statului proveneau din rвndurile aristocraÑŽiei. Оn sвnul acesteia, locul de frunte оl ocupau “cele Ñ”apte familii”. Nobilii mari proprietari de pгmвnturi se bucurau de o serie de privilegii ereditare. (Оntr-un timp ajunseserг chiar sг fie ei cei care оl alegeau pe rege). ExistenÑŽa lor era оmpгrÑŽitг оntre rгzboaie, vвnгtoare, banchete Ñ”i plгcerile haremului. Cu timpul – оn epoca sassanidг – obiceiurile s-au mai rafinat; nobilii s-au pasionat pentru jocul de Ñ”ah Ñ”i pentru diferite jocuri cu mingea; totodatг оnsг cultivau Ñ”i poezia, muzica Ñ”i chiar Ñ”tiinÑŽele. Marii nobili, latifundiari, trгiau оn capitalг, оn anturajul de curte. Nobilimea mijlocie trгia pe proprietгюile ei. Оn ce priveÑ”te mica nobilime, aceasta nu se deosebea prea mult de “cгpeteniile satelor”. ToÑŽi nobilii оnsг, din toate categoriile, se considerau vasali ai regelui. Югranii – “oamenii liberi” – erau liberi numai оn teorie; practic, ei erau iobagi, supuÑ”i numeroaselor corvezi Ñ”i plгюii dijmelor. De asemenea servituÑŽi erau scutiÑŽi numai cei o jumгtate de milion de locuitori din provincia Fars, consideraÑŽi perÑ”ii “puri”. Югranii erau legaÑŽi de pгmвnturile pe care trгiau, putвnd fi vвnduÑŽi unor noi proprietari odatг cu moÑ”iile pe care trгiau Ñ”i lucrau. Printre celelalte sevituÑŽi, югranii aveau Ñ”i obligaÑŽia de a presta serviciul militar оn timp de rгzboi, ca pedestraÑ”i; ei trebuiau sг-Ñ”i procure singuri echipamentul Ñ”i armamentul, fгrг sг primeascг nici o soldг Ñ”i nici o altг recompensг. PopulaÑŽia modestг a oraÑ”elor (de exemplu, meÑ”teÑ”ugarii Ñ”i negustorii) era mai avantajatг: plгtea doar taxele personale, asemenea югranului, оn schimb era scutitг de a presta serviciul militar. Оntr-o vreme – оn epoca sassanidг – statul persan cгutase sг se intereseze de situaÑŽia muncitorilor, reglementвnd condiÑŽiile de muncг Ñ”i cuantumul salariilor. Salariile erau precis fixate, - Ñ”i diferenÑŽiate оn funcÑŽie de vвrstг, de sex Ñ”i de calificare. Se pare cг ar fi existat chiar Ñ”i centre de angajare a muncitorilor (cel puÑŽin pentru lucrгrile publice). Оn vвrful piramidei sociale trona regele, monarhul absolut. Оn contextul istoriei antichitгюii, ideea monarhiei de mandat Ñ”i de drept divin nu este o idee nouг. Nu e nouг nici ideea cг оndatorirea regelui este sг iubeascг adevгrul Ñ”i dreptatea, sг vegheze asupra aplicгrii legilor Ñ”i sг-l protejeze pe cel slab Ñ”i asuprit. Aceste prescripÑŽii – asupra cгrora Codul lui Hammurabi insista оn mod deosebit – se gгseau formulate Ñ”i оn doctrina regalitгюii Egiptului antic. Dar nicгieri acestea nu sunt exprimate cu atвta claritate Ñ”i оntr-un mod atвt de stгruitor ca оn declaraÑŽiile regilor persani: “Eu am iubit dreptatea Ñ”i am urвt minciuna; am vrut sг nu se facг nici o nedreptate vгduvei Ñ”i orfanului; l-am pedepsit cu asprime pe cel mincinos; dar pe cel care a muncit cinstit, l-am rгsplгtit” – afirmг cu mвndrie оntr-o inscripÑŽie Darius. De asemenea, monarhul persan ÑŽinea sг fie considerat Ñ”i trebuia sг aparг оn ochii supuÑ”ilor sгi ca un model de luptгtor. “M-am dovedit a fi cel mai bun cгlгreÑŽ Ñ”i cel mai bun arcaÑ”; am fost cel mai iscusit dintre toÑŽi vвnгtorii; orice lucru eram оn stare sг-l fac cel mai bine” – spunea acelaÑ”i Darius. Spre a-Ñ”i spori Ñ”i mai mult оn ochii supuÑ”ilor lumina supremei sale demnitгюi, dвndu-i totodatг Ñ”i o aurг de mister, regele ÑŽinea sг rгmвnг cвt mai inaccesibil. Trгia оnchis оn palatele sale, nevгzut nici chiar de оnalÑŽii demnitari ai curÑŽii – decвt оn ocazii excepÑŽionale. Se оn schimb de muzicanÑŽi, care erau foarte stimaÑŽi, luau parte la ceremonii Ñ”i оl оnsoÑŽeau pe rege la vвnгtoare. Vвnгtoarea era plгcerea aleasг a regilor persani; vвnгtoarea оn parcuri оnchise оn care erau ÑŽinuÑŽi tigri, o specie mai micг de lei, apoi mistreÑŽi Ñ”i urÑ”i, onagri Ñ”i gazele, struÑŽi Ñ”i pгuni. Agricultura. MeÑ”teÑ”ugurile Resursele economice care au alimentat colosalul edificiu politic Ñ”i social al Imperiului persan au cunoscut o evoluÑŽie fireascг de-a lungul celor patru perioade istorice, - ahemenidг (550-331 о.e.n.), elenisticг seleucidг (331-250 о.e.n.), arsacidг (360 о.e.n. – 224 e.n.) Ñ”i sassanidг (224-651). Baza economiei o constituia agricultura, marea proprietate agrarг lucratг de югranii legaÑŽi de pгmвnt Ñ”i (mai puÑŽin) de sclavii prizonieri de rгzboi. Mica proprietate agrarг s-a pгstrat mai ales оn provincia Fars – regiunea de origine a dinastiei Ahemenide, - dar Ñ”i aici оn proporÑŽie redusг. Se produceau cu precгdere orz Ñ”i grвu, se cultivau mгslinul Ñ”i viÑŽa de vie, se practica pe scarг largг apicultura, se creÑ”teau vaci, capre, oi Ñ”i animale de povarг (cai, asini Ñ”i catвri). Sub ahemenizi s-a realizat pentru prima datг o irigaÑŽie a terenurilor prin canalizare Ñ”i, probabil (ca оn Grecia timpului), o asanare a terenurilor mlгєtinoase. Оn timpul dinastiei seleucide a luat o mare dezvoltare cultura multor specii de plante; multe au trecut оn aceastг epocг din Iran оn Europa meridionalг (bumbacul, lгmвiul, mгslinul, curmalul, smochinul, pepenele galben). Acum s-a dezvoltat Ñ”i tehnica agrarг; au оnceput sг se practice trei asolamente anuale de culturг, au apгrut noi procedee de irigaÑŽie Ñ”i noi metode de cultivare a viÑŽei de vie. Marile proprietгюi (ale coroanei, ale templelor, ale nobililor) au fost fracÑŽionate spre a fi distribuite oraÑ”elor sau coloniile militare. Ca urmare, mulÑŽi югrani legaÑŽi de pгmвnt au devenit arendaÑ”i, iar cei de pe pгmвnturile dгruite oraÑ”elor au devenit югrani liberi: aceasta a fost marea operг politicг Ñ”i socialг a epocii seleucide. Dar sub dinastiile parÑŽilor, оn perioada Arsacizilor, au apгrut din nou marile latifundii. Mica proprietate a dispгrut оncetul cu оncetul, югranii Ñ”i-au pierdut libertatea, devenind tot mai oprimaÑŽi de marii proprietari. Se noteazг acum progrese оn zootehnie, nu оnsг Ñ”i оn tehnica agricolг. Este perioada cвnd din China s-au adus piersicul, caisul Ñ”i viermele de mгtase; iar din India, trestia de zahгr. Єi оn epoca sassanidг baza economiei a continuat sг rгmвnг agricultura. Nu s-a оnregistrat оnsг acum decвt o agravare a situaÑŽiei югranului. Trecerea spre modul feudal de producÑŽie devine tot mai evidentг: pe proprietatea nobilului dominг sistemul economiei оnchise, югranul produce tot necesarul consumului pentru stгpвnul sгu, de la grвu, carne Ñ”i untdelemn, pвnг la vin Ñ”i fructe. MeÑ”teÑ”ugurile au оnceput sг ia o dezvoltare la oraÑ”e оncг din epoca ahemenizilor; pe marile moÑ”ii оnsг producÑŽia artizanalг оncredinÑŽatг servilor a continuat. Latifundiile оєi aveau propriii lor meÑ”teÑ”ugari (dulgheri, tвmplari, fierari, ÑŽesгtori, morari, etc.). MeÑ”teÑ”ugarii din oraÑ”e lucrau, de pildг articole de оmbrгcгminte, dar Ñ”i bijuterii Ñ”i veselг, de bronz, argint Ñ”i aur. Progresul artizanatului era asigurat de marile rezerve de materii prime, obÑŽinute Ñ”i din import, de care dispunea imperiul. Lemnul era adus оn special din Asia Micг, Liban Ñ”i India; iar metalele (arama, fierul, aurul), din Cipru Ñ”i Palestina, din Liban Ñ”i Asia Micг, din zonele nordice ale Mesopotamiei sau din regiunea Caucazului meridional. Carierele din munÑŽii Elamului furnizau cantitгюi suficiente de marmurг pentru construcÑŽia palatelor regale. Minele din Khorassan erau bogate оn pietre semipreÑŽioase, оn special turcoazг Ñ”i cornalinг. Оn timpul dinastiei Seleucide, olarii, ÑŽesгtorii, incizorii Ñ”i cizelatorii Ñ”i-au intensificat Ñ”i Ñ”i-au perfecÑŽionat producÑŽia. Alte meÑ”teÑ”uguri s-au perfecÑŽionat sub dinastia Arsacidг, pielгria, producÑŽia de arme Ñ”i a obiectelor de sticlг. Оn epoca sassanidг statul nu se оngrijea numai de propriile sale ateliere, ci exercita un control sever Ñ”i asupra atelierelor particulare – care produceau articole necesare оn primul rвnd curÑŽii, armatei Ñ”i administraÑŽiei, - stabilind preÑŽurile produselor Ñ”i salariile lucrгtorilor. De remarcat faptul cг оn aceeaÑ”i epocг sassanidг au оnceput sг se constituie anumite corporaÑŽii de meÑ”teÑ”ugari, - un fenomen care, prin intermediul arabilor, se va transmite Europei medievale. ComerÑŽul. Transporturile Practica comerÑŽului nu era ÑŽinutг de persani оn mare cinste; de aceea comerÑŽul a rгmas aici, оn mare parte, pe mвna strгinilor – babilonieni, evrei, armeni sau fenicieni. ComerÑŽul persan a fost puternic stimulat, оncг din epoca ahemenizilor, datoritг realizгrii unitгюii politice a оntregului Orient Apropiat sub persani, оmpгrÑŽirii imperiului оn satrapii conduse de o administraÑŽie centralizatг, creгrii unei bune reÑŽele de transport Ñ”i comunicaÑŽii, sistemului perfect de stabilire Ñ”i percepere a taxelor Ñ”i impozitelor, precum Ñ”i afluxului de aur Ñ”i argint оn cantitгюi imense оn trezoreria statului. Considerabil stimulat a fost comerÑŽul persan Ñ”i de introducerea pe tot teritoriul imperiului a unui sistem unic de mгsuri Ñ”i greutгюi, Ñ”i mai ales, prin introducerea monedei. Moneda micг de argint apгruse оncг din sec. VII о.e.n.; dar adevгratul sistem monetar bimetalic (cu monede de aur Ñ”i argint) dateazг din secolul urmгtor, cвnd regele Cresus l-a introdus оn ÑŽara sa, оn Lidia, Ñ”i dupг ce apoi – la sfвrÑ”itul aceluiaÑ”i secol al VI –lea о.e.n. – Darius l-a adoptat Ñ”i оn imperiul sгu. GraÑŽie avantajelor incalculabile pe care le prezenta acest sistem monetar, Persia a putut stabili, оncг de la оnceputul imperiului, relaÑŽii comerciale externe de o extindere geograficг (din Grecia pвnг оn India Ñ”i Ceylon) Ñ”i de un volum de schimburi necunoscute pвnг la acea datг. Negustorii persani din timpul Ahemenizilor au ajuns pвnг оn regiunea Dunгrii Ñ”i a Rinului. Navigatorii оntreprindeau mari cгlгtorii de explorare, de la gurile Indusului pвnг оn Egipt, ajungвnd mai tвrziu chiar pвnг оn zona Gibraltarului. Оn secolele VI-V о.e.n. volumul schimburilor comerciale a atins nivelul cel mai оnalt: Persia importa vase de bronz Ñ”i obiecte de podoabг din Egipt, ambrг din regiunile nordice, spade Ñ”i scuturi din ÑŽinuturile Mгrii Egee, ÑŽesгturi din Corint, Milet Ñ”i Cartagina. Interesant de notat este faptul cг apariÑŽia Ñ”i rгspвndirea monedei a favorizat Ñ”i dezvoltat comerÑŽul bancar. Acest fel de activitate era cunoscut оn Mesopotamia оncг din mileniul al II-lea о.e.n.; dar оn Persia, deosebirea era cг оn timpul dinastiei Ahemenide “bгncile” nu aparÑŽineau statului, ci оn aceastг epocг se оnfiinÑŽaserг aici adevгrate “bгnci” particulare. Sub Seleucizi, Persia exporta articole de оmbrгcгminte Ñ”i obiecte de podoabг, fier Ñ”i cupru, plumb Ñ”i pietre semipreÑŽioase, covoare Ñ”i cвini de rasг, - importвnd, printre altele, aur оn mare cantitate din India, Armenia Ñ”i regiunea Caucazului. Regii seleucizi acaparaserг aproape toate bogгюiile югrii, organizвnd un aparat fiscal centralizat extrem de riguros. Оn perioada urmгtoare volumul exportului a crescut, оn schimb la import au apгrut articole noi: papirus, purpurг. Оn cele din urmг, au apгrut elemente noi care au dinamizat mai mult comerÑŽul “mondial” iranian. S-au format colonii stabile de negustori, - mai ales sirieni Ñ”i evrei. “Casele comerciale” exportatoare s-au specializat; negustorii angajaÑŽi оn comerÑŽul interior de asemenea. Dar fenomenul cel mai important a fost apariÑŽia “poliÑŽei”, оntr-o formг nouг. Cu toate acestea, оn epoca sassanidг comerÑŽul exterior persan a stagnat din cauzг cг statul, stгpвn pe importante monopoluri Ñ”i impunвnd o fiscalitate excesivг, intervenea prea mult оn afacerile negustorilor, ceea ce оmpiedica mult funcÑŽionarea normalг a liberului schimb. Un progres cu totul remarcabil l-au оnregistrat Ñ”i mijloacele de transport de-a lungul perioadelor celor patru dinastii. Оn timpul primei dinastii persane au fost pietruite porÑŽiunile de drumuri deteriorate de intemperii. Оn sec. IV о.e.n. s-a inventat un mijloc de protecÑŽie a copitelor animalelor de povarг, constвnd dintr-un оnveliÑ” de aramг, sau confecÑŽionat din pгr de caprг ori de cгmilг. (Potcoava va fi inventatг оn sec. II sau I о.e.n.). Оn acest timp constructorii din diferitele regiuni ale imperiului au construit nave cu o capacitate de 200-300 tone оncгrcгturг (sau nave fluviale de 100-200 tone), corгbii cu pвnze Ñ”i vвsle care puteau parcurge pвnг la 80 de mile marine оntr-o zi. Sub a doua dinastie s-au organizat expediÑŽii maritime de explorare. O mare flotг avвnd baza оn Golful Persic asigura legгturile cu Marea RoÑ”ie оnspre vest; iar sper est, cu Oceanul Indian. Drumurile pe uscat erau bine оntreÑŽinute. Paza era asiguratг de puncte militare fixe. Caravanele care strгbгteau deÑ”ertul aveau la dispoziÑŽie hanuri Ñ”i rezerve de apг potabilг. Toate aceste condiÑŽii asigurau deplasгri Ñ”i transporturi cu o rapiditate care nu va fi depгєitг – оn nici un punct al globului – pвnг la apariÑŽia maÑ”inii cu vapori. Dreptul. JustiÑŽia Оn regimul monarhic absolutist de tipul despotismului persan regele era unica sursг a dreptului. Hotгrвrile lui deveneau legi imuabile; legi care, pretinzвndu-se cг оi erau “inspirate” de zeul suprem Ahura Mazda, оnsemna cг exprimau оnsгєi voinÑŽa divinitгюii. Оn consecinюг, a оncгlca hotгrвrea regelui (deci legea) оnsemna o gravг crimг de-a dreptul contra religiei, o jignire intolerabilг adusг chiar divinitгюii. Ca urmare, n-a existat un cod de legislaÑŽie persanг compact Ñ”i organic, stabil Ñ”i unic. Cвnd Darius s-a gвndit – cel dintвi – sг dea statului sгu o armгturг legislativг adevгratг, el a pus sг i se consemneze hotгrвrile pe tгbliÑŽe de aramг, pe stele de piatrг sau pe papirus, - documentele care erau trimise apoi spre cunoÑ”tinюг оn diferite puncte ale imperiului. (Dar popoarele supuse оєi pгstrau propria lor legislaÑŽie). Hotгrвrile-legi ale lui Darius par sг fi fost inspirate adeseori de Codul lui Hammurabi, pe care consilierii regelui persan оl cunoÑ”teau demult. Textele legilor hotгrвte de rege erau redactate de preoÑŽi – care multг vreme au оndeplinit Ñ”i funcÑŽia de judecгtori. Mai tвrziu, locul lor a fost luat de judecгtori laici. La sate, “cгpetenia satului” era Ñ”i judecгtorul local. Judecгtorul suprem era regele – care оnsг оєi putea delega un reprezentant pentru a judeca оn ultimг instanюг. Oricine putea face apel la rege. Acesta ÑŽinea – оn faÑŽa poporului – scaun de judecatг de douг ori pe an. (AÑ”a procedau cel puÑŽin primii regi sassanizi). Dupг rege, venea curtea supremг de justiÑŽie, compusг din Ñ”apte membri; apoi, numeroasele tribunale rгspвndite оn toate oraÑ”ele mai importante ale imperiului. Tribunalelor le erau fixate anumite termene pвnг la care trebuiau sг judece cauzele prezentate. Оmpricinatul – care nu se putea descurca оn mulÑŽimea de legi ce se adunaserг de-a lungul timpului – putea fi sfгtuit de “oratorii legii”, - un fel de avocaÑŽi, care se ocupau Ñ”i de оntregul mers al procesului. Оn hotгrвrea pe care urma sг o ia, tribunalul trebuia sг ÑŽinг seama Ñ”i de persoana moralг, de trecutul Ñ”i de meritele acuzatului. Judecгtorii erau numiÑŽi pe viaюг; dar оn caz de corupÑŽie doveditг, erau оnlгturaÑŽi Ñ”i pedepsiÑŽi cu moartea. Pedepsele erau оn general de o cruzime pe care numai asirienii o egalaserг. Pedeapsa cea mai uÑ”oarг (Ñ”i care оn unele cazuri putea fi оnlocuitг cu o amendг) consta оn lovituri de bici: оntre 5 Ñ”i 200. Numгrul maxim de lovituri era administrat celui care otrгvise cвinele unui pгstor (оn timp ce pentru un omicid involuntar erau prevгzute numai 90 de lovituri). Legea stabilea apoi ca pentru o crimг sгvвrÑ”itг de cineva sг fie pedepsitг оntreaga familie. Crimele Ñ”i delictele cele mai grave erau pedepsite cu mutilarea, cu scoaterea ochilor, cu оnsemnarea cu fierul roÑ”u, sau cu moartea. Crimele pentru care era prevгzutг pedeapsa cu moartea erau: trгdarea, sodomia, asasinatul, vina de a fi pгtruns оn viaÑŽa intimг a regelui, sau de a se aÑ”eza chiar Ñ”i оntвmplгtor pe tronul regal…Pedeapsa capitalг era executatг prin otrгvire, tragerea оn ÑŽeapг, rгstignire, spвnzurare cu capul оn jos, lapidar, jupuire, strivirea capului, acoperirea cu cenuєг оnfierbвntatг, оngroparea de viu pвnг la gвt, Ñ”i alte asemenea orori. Familia Asemenea cruzimi Ñ”i barbarii autorizate de dreptul persan contrastau cu frumoasele calitгюi morale ale poporului. Persanii erau cunoscuÑŽi ca oameni blajini, generoÑ”i, ospitalieri, politicoÑ”i, chiar ceremonioÑ”i. Regimul familial Ñ”i viaÑŽa de fiecare zi a familiei erau оn multe privinÑŽe la un nivel moral superior celui al altor popoare din Orientul Antic. Se menÑŽinuse, fireÑ”te, Ñ”i оn Persia poligamia – dar de consideraÑŽie Ñ”i de drepturile de stгpвnг a casei se bucura numai una din soÑŽii, numitг “privilegiata”. Оn familia regalг Ñ”i оn familiile nobililor cгsгtoriile оntre frate Ñ”i sora erau – ca оn Egipt – frecvente. Cгsгtoria se contracta prin plata unei suma de bani pгrinÑŽilor logodnice. Femeia datora ascultare absolutг bгrbatului ei. Pe de altг parte, ea putea sг posede bunuri materiale Ñ”i sг dispunг liber de ele; putea sг conducг treburile soÑŽului оn numele lui; putea sг circule оn public cu faÑŽa neacoperitг de vгl. De aceste libertгюi se bucurau mai mult femeile sгrace. Femeile din rвndurile aristocraÑŽiei duceau o viaюг оn izolare, puteau ieÑ”i numai cu faÑŽa acoperitг, nu aveau voie sг se оntвlneascг оn public cu bгrbaÑŽi, iar dupг ce se cгsгtoreau nu puteau avea nici un fel de relaÑŽii nici cu rudele lor cele mai apropiate de sex masculin. Un regim de o severitate care explicг de ce niciodatг femeile nu erau reprezentate nici оn arta plasticг, nici menÑŽionate оn inscripÑŽii. Se pгstra оn Persia, ca la evrei, obiceiul leviratului: dacг soÑŽul deceda fгrг sг fi avut copii de sex masculin, vгduva se cгsгtorea cu ruda cea mai apropiatг. Dacг оnsг soÑŽul rгmвnea vгduv fгrг sг aibг bгieÑŽi (care totdeauna erau preferaÑŽi fetelor), ruda lui mai apropiatг lua оn cгsгtorie pe una din fetele sau nepoatele lui: iar copilul de sex masculin nгscut din aceastг cгsгtorie era considerat fiul Ñ”i deci moÑ”tenitorul vгduvului dupг ce acesta deceda. Dacг soÑŽul deceda fгrг sг fi avut o fatг, cu o parte din moÑ”tenirea lui se оnzestra – se “cumpгra” – o fatг pentru a o mгrita cu o rudг apropiatг a defunctului. Dacг tatгl deceda Ñ”i copiii lui nu ajunseserг оncг la vвrsta maturitгюii, aceÑ”tia erau puÑ”i оn tutela vгduvei. Respectarea оntocmai a acestor uzanÑŽe era sever controlatг de preoÑŽi. AceÑ”tia procedau la оmpгrÑŽirea moÑ”tenirii (modalitгюile partajului erau foarte complicate); iar dacг defunctul nu lгsase nici o avere, preoÑŽii erau cei care se оngrijeau de funerarii Ñ”i de soarta orfanilor sгi minori. NaÑ”terea unui copil de sex masculin era оntвmpinatг cu mare bucurie. PгrinÑŽilor li se aduceau daruri; chiar regele fгcea оn fiecare an daruri pгrinÑŽilor cu mulÑŽi copii. Dacг se dovedea cг copilul nu dгduse ascultarea cuvenitг tatгlui, o parte din moÑ”tenirea ce оi revenea de drept de la tatгl sгu оi rгmвnea mamei. De educaÑŽia copilului se ocupa mama; iar de la vвrsta de cinci pвnг la Ñ”apte ani, tatгl. Apoi copiii (celor bogaÑŽi) urmau Ñ”coala, care era ÑŽinutг de preoÑŽi fie оn incinta templelor, fie la locuinÑŽa lor. Оn aceste Ñ”coli studiile durau pвnг la vвrsta de 20, chiar 24 de ani. Se studiau texte din Avesta, cu respectivele comentarii; elevii оnvгюau scrierea cuneiformг, оnvгюau legendele Ñ”i tradiÑŽiile referitoare la zeii Ñ”i la eroii iranieni cгpгtau noÑŽiuni de religie, de medicinг Ñ”i de drept; оn fine, erau iniÑŽiaÑŽi оn treburile publice Ñ”i оn practicile cancelariei regale. EducaÑŽia astfel dirijatг urmгrea оn principal sг le asigure tinerilor pregгtirea necesarг оn vederea viitoarelor funcÑŽii administrative sau militare care оi aÑ”teptau. Iar pentru a-l obiÑ”nui pe tвnгr cu viaÑŽa grea a soldatului, exerciÑŽiile Ñ”i instrucÑŽia la care erau supuÑ”i erau foarte dure: tinerii executau lucrгri agricole istovitoare, fгceau marÑ”uri lungi pe arÑ”iюг Ñ”i pe ger, cгlгreau pe cai nгrгvaÑ”i, erau alimentaÑŽi foarte prost; sau erau puÑ”i sг treacг оnot un fluviu, cu tot echipamentul Ñ”i armamentul personal. Grecii admirau educaÑŽia datг tinerilor persani, despre care Herodot (simplificвnd оnsг lucrurile) spune: “Tinerii perÑ”i sunt оnvгюaÑŽi trei lucruri: sг citeascг, sг tragг cu arcul Ñ”i sг spunг totdeauna adevгrul”. ViaÑŽa cotidianг LocuinÑŽele erau relativ modeste, la toate nivelurile sociale. Casele erau de obicei din cгrгmidг nearsг, de argilг amestecate cu paie tocate; numai cei foarte bogaÑŽi оєi puteau permite sг aibг case din cгrгmidг arsг (combustibilul fiind foarte rar). AcoperiÑ”ul era din bвrne din lemn peste care se оntindeau rogojini acoperite cu lut. Casele bogaÑŽilor erau construite оn jurul unei curÑŽi interioare, оn care se afla instalatг Ñ”i o cadг mare pentru apг menajerг. Nobilii imitaserг casele greceÑ”ti, adгugвndu-le un atriu deschis, susÑŽinut de coloane de lemn. Pe jos, pe pгmвntul bгtut se оntindeau covoare de obicei ÑŽesute оn casг. De dimensiuni modeste erau Ñ”i cele mai multe dintre palatele regale: cel al lui Darius din Persepolis avea doar 50 pe 30 metri. Оn schimb corniÑ”ele uÑ”ilor Ñ”i ale ferestrelor erau din marmurг, pereÑŽii erau tencuiÑŽi Ñ”i zugrгviÑŽi оn verde; iar vesela era de o bogгюie Ñ”i de un rafinament artistic neоntrecut оn Antichitate de nici o altг ÑŽarг. Cвnd Alexandru Macedon a cucerit Persia, inventarul prгzii оnsuma – printre alte comori – pahare de aur masiv оn greutate totalг de 2.216 kg, iar cupele mari, оncrustate cu pietre preÑŽioase, cвntгreau 1.697 kg! AristocraÑŽii Ñ”i bogгtaÑ”ii perÑ”i erau renumiÑŽi pentru eleganÑŽa ostentativг Ñ”i fastul excesiv pe care оl afiÑ”au оn оmbrгcгminte Ñ”i bijuterii. Nobilii purtau pгrul lung Ñ”i оngrijit ondulat, iar barba de asemenea; apoi cercei grei cu pietre scumpe, lanÑŽuri de aur Ñ”i brгюгri de argint. Deosebit de luxoasг era оmbrгcгmintea celor zece mii de ostaÑ”i din corpul “nemuritorilor”: splendide veÑ”minte de brocart, tunici cu mвneci largi Ñ”i garnisite cu pietre semipreÑŽioase. Armele, de asemenea: extremitatea inferioarг a lгncilor a nouг mii dintre “nemuritori” era din argint masiv, iar lгncile celorlalÑŽi o mie (deci ale ofiÑŽerilor) era din aur masiv. AcelaÑ”i gust Ñ”i fast se noteazг Ñ”i оn obiceiurile, tradiÑŽiile Ñ”i la serbгrile perÑ”ilor. Sгrbгtoarea religioasг dedicatг zeului soarelui Mithra – sгrbгtoarea oficialг cea mai importantг – era Ñ”i sгrbгtoarea Anului Nou. Cu aceastг ocazie regele organiza Ñ”i prezida sacrificii Ñ”i ceremonii solemne; dupг care participa la banchetul la banchetul care era urmat totdeauna de spectaculoase dansuri sacre Ñ”i de dezlгnÑŽuite beÑŽii. La aceastг sгrbгtoare perÑ”ii obiÑ”nuiau sг-Ñ”i facг daruri unii altora, оn familii se aranjau ospeÑŽe, servitorii cгpгtau haine noi, soldaÑŽii primeau o soldг оn plus, supuÑ”ii aduceau Ñ”i ei daruri satrapilor Ñ”i nobililor; la sfвrÑ”itul ospeÑŽelor grandioase la curte, regele dгruia sгracilor cantitгюi de mвncare Ñ”i de bгuturг rгmase neconsumate. Sгrbгtoarea cu caracter laic cea mai importantг era seara de ajun a Anului Nou, cвnd familiile Ñ”i prietenii se adunau оn jurul celei mai copioase mese pe care Ñ”i-o puteau permite. Оn alte ocazii, cвnd sгrbгtoreau o veste bunг sau un eveniment familial fericit, perÑ”ii obiÑ”nuiau sг iasг Ñ”i sг оmprгєtie pe strгzi ramuri de mirt. Оn schimb, оn ocazii triste (o оnfrвngere militarг, sau la moartea unui rege) оєi rгdeau pгrul Ñ”i barba, оєi sfвєiau veÑ”mintele, iar cailor le tгiau coama. Rudimentare cunoÑ”tinÑŽe Ñ”tiinÑŽifice ContribuÑŽia perÑ”ilor оn domeniul Ñ”tiinÑŽei a fost – pвnг la o datг tвrzie, sec. V e.n. – neоnsemnatг. Cel puÑŽin, nu ni s-au pгstrat texte Ñ”tiinÑŽifice, nimic care sг ne dea vreo indicaÑŽie asupra unor principii, concepÑŽii sau mгcar simple cunoÑ”tinÑŽe Ñ”tiinÑŽifice. ExcepÑŽie fac doar cвteva incidentale Ñ”i vagi aluzii din Avesta la domeniul medicinei, dar fгrг nici un amгnunt privind practica medicalг. Tot ceea ce Ñ”tim este cг medicina era practicatг – cel puÑŽin la оnceput – de preoÑŽi оntr-o formг оn care predomina vrгjitoria; cг, оncepвnd din sec. IV о.e.n., medicii perÑ”i – ale cгror onorarii erau stabilite de lege (ca оn Codul lui Hammurabi) ÑŽinвndu-se seamг Ñ”i de condiÑŽia socialг Ñ”i economicг a bolnavului – erau organizaÑŽi оn corporaÑŽii; Ñ”i aici medicii se оmpгrÑŽeau, ca la greci, оn trei categorii; cei care “foloseau cuÑŽitul”, chirurgii, cei care tratau cu ajutorul plantelor, adicг medicii propriu-ziÑ”i, Ñ”i cei care vindecau cu cuvвntul, adicг magicienii Ñ”i vrгjitorii. AceÑ”tia din urmг erau mai preÑŽuiÑŽi decвt toÑŽi. Se mai cunoÑ”teau apoi unele preocupгri, sporadice Ñ”i vagi, de organizare a calendarului – Ñ”i cam atвt. Оn schimb perÑ”ii s-au servit de cercetгrile Ñ”i de rezultatele prestigioase a Babilonului; precum Ñ”i – оncг din sec. VI о.e.n. – de contribuÑŽia оnvгюaÑŽilor, mai ales a medicilor, veniÑŽi din Grecia. Dar оn domeniul tehnicii, perÑ”ii au avut realizгri demne de menÑŽionat. Astfel: pentru irigarea terenurilor ridicau apa din rвu pвnг la nivelul orgoarelor cu ajutorul roÑŽii prevгzute pe circumferinюг cu un sistem de gгleÑŽi: o invenÑŽie – оn uz Ñ”i azi оn unele ÑŽinuturi orientale – care se considerг cг aparÑŽine perÑ”ilor. Apeductele lor aduceau apa prin conducte subterane – pentru a o feri de evaporare Ñ”i a o pгstra curatг – pвnг оn bazinul-rezervor. Iar modul lor de prelucrare a metalelor, de confecÑŽionare a obiectelor de ceramicг dovedeÑ”te o tehnologie foarte оnaintatг pentru acele vremuri. Mai tвrziu, Ñ”tiinÑŽa persanг s-a afirmat оn primul rвnd prin prestigiul medicilor. Оn sec. V e.n. exista la Gonde Єahphur o Ñ”coalг de medicinг care a avut o importanюг deosebitг оn dezvoltarea Ñ”tiinÑŽei medicale arabe. Оn acest centru Ñ”tiinÑŽific – o adevгratг academie, - pe lвngг оnvгюгmвntul medical Ñ”i practica clinicг, s-au tradus оn sirianг Ñ”i persanг lucrгri de medicinг greceÑ”ti Ñ”i indiene. Oamenii de Ñ”tiinюг persani care оn secolele VII-VIII trecuserг la Islam Ñ”i adoptaserг limba arabг au avut un rol considerabil оn introducerea patrimoniului culturii elenistice оn civilizaÑŽia islamicг: prin traducerile lor de opere medicale, juridice, teologice ei au pregгtit limba arabг pentru noul sгu rol de transmitere a Ñ”tiinÑŽei greceÑ”ti. Atвt prin aceastг activitate cвt Ñ”i prin cea de cercetгri personale, oamenii de Ñ”tiinюг persani vor fi integraÑŽi оn mare miÑ”care Ñ”tiinÑŽificг Ñ”i culturalг arabг – sau, mai precis: islamicг. Arta persanг. Arhitectura O contribuÑŽie de o relativг originalitate au adus perÑ”ii Ñ”i оn artг. Arta persanг este оn cea mai mгsurг de import, o artг оn care sunt amalgamate concepÑŽii, stiluri, motive Ñ”i tehnici extrapersane, - o artг compozitг. Оn ansamblul culturii persane arta deÑŽinea un rol secundar. Situat оntre douг lumi, a Orientului Ñ”i a Occidentului, menÑŽinвndu-se оn contact permanent cu arii diferite de culturг, vechi Ñ”i originale, Imperiul persan a оmprumutat elemente diverse de la fiecare, fгrг sг reuÑ”eascг (оn general vorbind) sг le Ñ”i contopeascг, sг le reelaboreze оntr-o sintezг de realг Ñ”i valoroasг originalitate. Sub acest raport contribuÑŽia persanг mai de relief este limitatг la domeniul arhitecturii. Dar оn aceastг arhitecturг lipsesc templele. De asemenea, lipsesc mormintele monumentale – оn afara mormintelor regale sгpate оn stвncг. Templele lipsesc, pentru cг vechii perÑ”i considerau cг zeului aparÑŽinвndu-i toatг lumea nu trebuie sг fie оnchis оn cadrul unor clгdiri. Se mulÑŽumea numai cu altare de mici dimensiuni, cum ar fi altarul pe care era оntreÑŽinut permanent focul sacru, оn apropierea cгruia se afla altarul considerat adevгrat, cel pe care se oficiau sacrificiile. Impresionante оn schimb erau palatele regale. Pentru construcÑŽia lor se aduceau din alte югri materialele Ñ”i meÑ”terii, оn special din Egipt, India Ñ”i Grecia. Primii regi ai Persiei оєi construiserг drept palate niÑ”te locuinÑŽe din lemn de cedru Ñ”i de chiparos, cu exteriorul оnvelit оn plгci de metal. Mai tвrziu, palatele regale au fost construite pe o esplanadг оnгlÑŽatг la 6 m Ñ”i chiar pвnг la 15 m, lungг de circa 500 m Ñ”i largг de 300 m. Monumentul prin excelenюг al epocii ahemenide este palatul de dimensiuni colosale. Palatul lui Darius din Persepolis era оnгlÑŽat pe o terasг rectangularг (clгditг din blocuri mari de piatrг) avвnd laturile de 530 m Ñ”i 330 m. Arhitectura era babilonianг, cu curÑŽi interioare Ñ”i cu lungi coridoare оn exterior unde soldaÑŽii gгrzii fгceau de pazг. Partea principalг a clгdirii o constituia sala tronului, pгtratг, cu latura de 43,5 m, al cгrei plafon din lemn de cedru era susÑŽinut de coloane zvelte Ñ”i canelate – оnalte de 20 m Ñ”i cu un diametru de 1,6 m, - оn numгr de 362 (=1296). Rolul preponderent pe care оl deÑŽinea coloana deosebea arhitectura persanг de cea asirianг, din care s-a inspirat; cгci оn arhitectura asirianг coloana rгmвnea doar un accesoriu arhitectural, iar nu un principal element funcÑŽional. Dar modelul adevгrat Ñ”i evident al palatelor persane pare a fi fost dat de sгlile hipostile egiptene, оn speюг de cele din Teba. Originale оnsг, caracteristic persane sunt capitelurile coloanelor, - reprezentвnd partea anterioarг a corpurilor a doi tauri (sau licorni cu labe de leu), оn poziÑŽia de spate la spate Ñ”i оn genunchi, tauri care susÑŽineau оn spinare grinzile arhitravei. Caracteristice – Ñ”i provenind din zona culturalг mesopotamianг – sunt Ñ”i scгrile monumentale, cu rampe convergente decorate cu basoreliefuri, cu coloÑ”i animalieri fantastici sau reali pгzind intrгrile. Scara de acces a palatului din Persepolis – largг de 7 m Ñ”i cu 106 trepte – ducea la o a doua terasг, terasa propileelor Ñ”i a “sгlii celor o sutг de coloane” (оnalte de 20 m fiecare). Ansamblul avea dimensiunile colosale ce aminteau de templul egiptean din Karnak. Оn epoca Arsacizilor apare оn arhitectura persanг o noutate care va dura оn Iran pвnг azi: bolta оn leagгn, imensг ca dimensiuni, deschizвndu-se pe faÑŽada clгdirii. Mai tвrziu, arhitectura sassanidг se va caracteriza prin masivitate Ñ”i prin folosirea cupolei. Оn mai micг mгsurг aparÑŽin arhitecturii mormintele regale rupestre, inspirate – cum s-a spus – din hipogeele egiptene. FaÑŽada grotelor artificiale este оn aÑ”a fel cioplitг оn stвncг оncвt sг se scrie оntr-o suprafaюг de forma unei cruci greceÑ”ti. Interiorul este foarte simplu, de dimensiuni reduse, compus dintr-un vestibul Ñ”i o camerг funerarг. Оncгperile sunt lipsite de orice element ornamental. Оntreaga atenÑŽie este acordatг exteriorului: cele patru coloane de la intrare susÑŽin o corniєг deasupra cгreia basoreliefurile desfгєurate оn douг zone suprapuse оl reprezintг pe regele defunct оnconjurat de supuÑ”i Ñ”i binecuvвntat de Ahura Mazda, оn faÑŽa altarului pe care arde focul sacru. Sculptura Arta persanг este o apoteozг a monarhiei. Basorelieful, оn special, este conceput Ñ”i realizat оn scopul de a exalta ideea de monarhie absolutг Ñ”i persoana monarhului. Apare Ñ”i aici modelul asirian; cu deosebirea cг linia veÑ”mintelor, a drapajului, este mai delicatг decвt оn basoreliefurile asiriene. Varietatea de figuri, de atitudini, de miÑ”cгri, este sensibil mai redusг decвt оn basorelieful asirian. Artistul persan urmгrea sг punг оn evidenюг nobleÑŽea concepÑŽiei Ñ”i sг creeze un efect grandios. Ca urmare, leii sculptaÑŽi de el sunt de un realism Ñ”i de o forюг mai reduse decвt ale leilor din basoreliefurile asiriene, dar sunt mai decorativi. Taurii оnaripaÑŽi impun mai puÑŽin din sгlbatica lor forюг animalicг decвt cei din reprezentгrile artistice asiriene, - оn schimb au mai multг eleganюг Ñ”i armonie a formelor. Cu toate acestea, deÑ”i este mai calmг, mai lipsitг de forюг, de dinamism Ñ”i de varietate, arta epocii ahemenide rгmвne mult debitoare celei asiriene. Оntвlnim оn basoreliefurile persane aceleaÑ”i motive ca оn basoreliefurile asiriene: lungi Ñ”iruri de soldaÑŽi din suita regelui (celebrг este “friza arcaÑ”ilor” din palatul regal de la Suza, aflatг azi la Louvre), de supuÑ”i aducвnd tributul, de prizonieri de rгzboi, de lei, de animale fantastice, - de obicei tauri оnaripaÑŽi cu cap de om. Apoi, regele luptвnd cu un taur sгlbatic, regele ucigвnd un monstru, regele protejat de divinitate, regele оnconjurat de curteni, regele primind omagiul supuÑ”ilor sгi…Totul lasг pвnг la urmг o impresie de rгcealг Ñ”i de monotonie. Figurile par a fi toate la fel, corpurile sunt dispuse toate оn aceeaÑ”i direcÑŽie Ñ”i оn aceeaÑ”i atitudine. Dar, privite cu atenÑŽie, se observг cг sculptorul a realizat, totuÑ”i o oarecare varietate – prin reprezentarea unor detalii caracterizante: оn port, оn оncгlюгminte, оn obiecte aduse оn dar sau ca tribut. Aceste amгnunte indicau Ñ”i locurile de origine ale personajelor respective – care deci nu apar ca fiind aceeaÑ”i, chiar dacг atitudinile lor sunt identice (sau aproape aceleaÑ”i). Regele оnsuÑ”i este reprezentat doar оn trei atitudini: sau de adoraÑŽie оn faÑŽa unui altar al focului sacru; sau ucigвnd lei, tauri ori monÑ”tri fantastici; sau stвnd pe tron, оntr-o mвnг ÑŽinвnd sceptrul, оn cealaltг o floare, iar оn spate un servitor ÑŽinвndu-i deschisг umbrela. Un singur scop urmгreÑ”te artistul persan: preamгrirea regelui Ñ”i a regalitгюii. PerÑ”ii au introdus оn sculpturг un motiv nou: al zeului-cгlгreÑŽ omorвnd o fiarг, de pildг un crocodil. Motivul acesta urma sг simbolizeze lupta dintre Bine Ñ”i Rгu. Dar Ñ”i acest simbol fusese schiÑŽat cu mult оnainte оn Babilon, semnificвnd victoria ordinei asupra haosului primordial, a zeului Marduk asupra zeiÑŽei Tiamat. Arta figurativг persanг nu manifestг un interes adevгrat pentru aspectele vieÑŽii reale. Scenele n-au nici un fond de naturг, nici o indicaÑŽie оn aÑ”a fel determinatг оncвt sг poatг fi localizate. Artistul reprezintг excelent animalele (dar nu Ñ”i dinamismul unei scene de vвnгtoare). Оn schimb figurile umane (niciodatг figuri feminine decвt la o datг tвrzie, foarte rar Ñ”i numai оn artele secundare, de exemplu оn miniaturi) sunt redate static, imobilizate оntr-o pozг convenÑŽionalг Ñ”i avвnd o expresie impasibilг. ConvenÑŽiile dominг: persoana regelui este figuratг оn dimensiuni disproporÑŽionate оn raport cu cei din jurul sгu, personajele nu sunt grupate, ci оntr-un mod regulat aliniate. CompoziÑŽia ansamblului respectг o simetrie rigidг, predominг absolut caracterul simbolic Ñ”i stilul hieratic, iar оn reprezentarea unui eveniment artistul se fixeazг asupra unui singur moment; nu procedeazг ca artistul roman care “nareazг”, care redг simultan o sumг de momente, o continuitate, o relaÑŽie оntre episoade. Literatura Оn literaturг – domeniu оn care Persia islamicг Ã