Referat Evolutia Omului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Evolutia Omului si de asemenea puteti face Download Referat Evolutia omului

Citeste fragmente din Referat Evolutia Omului

Evoluţia omului nţelegerea evoluţiei noastre stă în descoperirea unui mare număr de fosile, oase şi dinţi, care au fost descoperite în diferite locuri prin Africa, Europa şi Asia. Unelte de piatră, os şi lemn, vetre de foc, aşezări sau locuri funerare, au fost descoperite, de asemenea. Ca urmare a acestor descoperiri în arheologie şi antropologie, s-a reuşit formarea unei imagini despre evoluţia umană timp de 4 – 5 milioane de ani. Tr`s`turile fizice ale omului Omul este situat în ordinul primantelor. În acest ordin, omul, împreună cu strămoşii noştri dispăruţi, şi rudele noastre cele mai apropiate, maimuţele africane, sunt consideraţi ambii în familia hominidelor, datorită asemanarilor genetice, cu toate că tipuri de clasificare des întâlnite, încă situează marile maimuţe într-o familie separată, pongidele. Dacă ne folosim de familia hominidelor ca o clasificare, atunci linia evolutivă umană separată din acest grup este plasată într-o subfamilie, hominine. Poziia biped` Mersul pe două picioare, este una dintre cele mai timpurii caracteristici evolutive ale homininelor. Această formă de locomoţie, a dus la modificări ale scheletului, mai ales în partea de jos a coloanei vertebrale, pelvis şi picioare. Datorită faptului că aceste schimbări pot fi determinate studiind oasele fosile, poziţia bipedă este de multe ori vîzută ca o trăsătură definitorie a subfamiliei hominine. M`rimea craniului ]i a corpului Majoritatea abilitţilor umane de a se folosi de unelte şi obiecte felurite, şi are originea în complexitatea creierului. Speciile umane moderne au volumul cutiei craniene cuprins între 1300 şi 1500 cm3. În timpul evoluţiei omului, mărimea creierului s-a triplat. Această creştere în volum, poate fi pusă pe seama schimbărilor din comportamentul homininelor. Cu timpul, unelte din piatră şi alte artefacte de acest fel, au devenit extrem de numeroase şi complicate. Descoperirile arheologice, arată şi ele o ocupaţie umană mai intensă în fazele mai târzii ale istoriei evoluţiei. Cele mai vechi hominide cunoscute, descoperite în sudul şi estul Africii, au început să migreze în regiunile tropicale şi subtropicale ale Eurasiei cam acum un milion de ani, şi înspre zonele temperate acum 500000 de ani. Mult mai târziu (acum 50,000 de ani), hominidele au fost capabile să traverseze bariera naturală a apelor, până în Australia. Doar după apariţia omului modern, migraţia a atins şi America, acum 30000 de ani. Este mai mult ca sigur că sporirea volumului creierului uman, să fi participat la o complexă dezvoltare, la elaborarea de unelte , ca şi la capacitatea de adaptare în medii noi. Cele mai vechi fosile umane, arată diferenţe între mărimile corpului, care poate să fie explicat prin dimorfismul sexual la strămoşii noştri. Oasele sugerează că femelele aveau o înnălţime de 0.9 – 1.2 m şi 27 – 32 kg în greutate, în timp ce masculii, aveau mai mult de 1.5 m înălţime şi în jur de 68 kg. Motivele care au dus la aceste modificări de mărime ale corpului, pot fi legate de modul de viaţă în comunităţi. Acest dimorfism tinde să dispar în ultimul milion de ani. Faa ]i dinii A treia mare tendinţă în evoluţia homininelor, este micşorarea treptată a feţei şi dinţilor. Toate maimuţele mari sunt dotate cu dinţi mari, şi canini proeminenţi. Primele hominine prezentau astfel de canini , dar cele care au urmat au prezentat o tendinţă clară de atrofiere. De asementea, premolarii şi molarii, s-au atrofiat şi ei în dimensiuni. Asociate cu aceste schimbări, este reducerea dimensiunilor feţei, maxilarului şi mandibulei. La primele hominine, faţa era mare şi situată în faţa cutiei craniene. Odată cu micşorarea dinţilor şi cu mărirea creierului, faţa a devenit mai mică şi poziţia ei s-a schimbat. Astfel, faţa oamenilor actuali este situată mai degrabă sub cutia craniană, decât în faţa acesteia. Originile umane Fosilele provenite de la strămoşii omului, se împart în două genuri: australopitecus şi homo, şi provin de acum 5 milioane de ani. Natura arborelui evolutiv al hominidelor după această dată este nesigură. Acum 7 până la 20 de milioane de ani, maimuţele primitive erau răspândite în Africa şi mai târziu în Eurasia. Cu toate că s-au găsit numeroase fosile, felul de viaţă al acestor creaturi, şi legătura lor cu maimuţele actuale şi cu oamenii este cauza unor dezbateri între cercetători. Una dintre aceste maimuţe fosile, cunoscută sub numele de Sivapithecus, apare să împartă unele trăsături cu marea maimuţă asiatică, urangutanul, care poate fi urmaşul direct. Niciuna dintre aceste fosile nu oferă evidenţe clare că ar face parte dint-o linie evolutivă care se duc la familia hominide. Comparaii ale proteinelor sangvine şi ADN – ului maimuţelor africane cu cele ale omului, indică faptul că linia ce conduce la omul modern, nu se desparte din cea a cimpanzeului şi gorilei, decât târziu în evoluţie. Bazându-se pe aceste date, mulţi cercetători, cred că despărţirea a avut loc acum 6 – 8 milioane de ani. Este, deci, destul de posibil ca cele mai vechi fosile hominine, care apar acum 5 milioane de ani, să ne apropie de începuturile omului. Desoperirea mai multor fosile, ar permite stabilirea exactă a perioadei în care maimuţele africane (moderne) s-au despărţit de oamul actual, şi deci evoluţia umană va fi redată complet. Australopithecus Evidenţele fosile ale evoluţiei umane încep cu Australopithecus. Fosile din acest gen, au fost descoperite into-un număr mare de locuri, în sudul şi estul Africii. Datând de aproape 4 milioane de ani, acest gen pare să fi dispărut acum 1 milion de ani. Toţi membrii erau bipezi, şi deci hominine. Dar, observând dinţii, fălcile şi mărimea creierului, difereau, totuşi destul de mult între ei, pentru a fi împărţiţi în şase specii: A. anamensis, A. afarensis, A. aethipicus, A. africanus, A. robustus şi A. boisei. A. anamensis şi A. aethipicus sunt decoperiri recente şi se ştie destul de puţine despre ei. A. afarensis trăia în estul Africii acum 3 – 4 milioane de ani. Găsit pe teritoriul ţărilor Etiopia şi Tanzania, A. afarensis avea un creier mai mic decât cel al cimpanzeilor. Unii membri posedau canini mai proeminenţi decât cei ai homininelor de mai târziu. Nici un fel de unelte nu au fost găsite cu fosilele lor. Acum 2.5 - 3 milioane de ani, A. afarensis a evoluat în A. africanus. Cunoscut, la început în zone din sudul Africii, A. africanus avea un creier similar cu cel al predecesorului său. Oricum, cu toate că mărimea molarilor s-a păstrat, caninii, au crescut doar până la nivelul celorlalţi dinţi. Nici cu A. africanus nu s-au descoperit unelte. . n p r ® ° ð ä ä ú hˆ@ hˆ@ 2a a cel puţin două , şi probabil în total a patru specii separate ale homininelor. O astfel de despărţire evolutivă se pare că s-a produs cu un segment al hominidelor, evoluând în genul homo, şi mai apoi în omul modern, în timp ce celelalte au dispărut. Ultimele astfel de specii dispărute sunt A. robustus, limitat la Africa de sud, şi A. boisei, descoperit doar în estul Africii. A. robustus prezenta dinţi, fălci şi muşchi mai mari decât la restul genului. Au dispărut acum 1,5 milioane de ani. Genul Homo Cu toate că cercetătorii nu susţin această teorie, mulţi cred că dup despărţirea evolutivă care a dus la aprariţia lui A. robustus, A. africanus a evoluat în genul Homo. Dacă este aşa, atunci această schimbare a avut loc acum 1.5 – 2 milioane de ani. Fosile datând din această perioadă arată un ciudat amestec de trăsături. Unele maimuţe posedau un creier mare, dar şi diţi dezvoltaţi. Altele aveau dinţi de dimensiuni reduse, dar ţi un creier mic. Un număr semnificativ de cranii ăi mandibule fosile, din această perioadă, au fost găsite în Tanzania şi Kenya, în estul Africii, sunt catalogate ca aparţinând de Homo habilis, primele fosile descoperite împreună cu unelte de piatră. Homo habilis aveau multe în comun cu primi australopiteci şi cu membrii de mai târziu ce aparţineau genului Homo. Se pare că această specie face tranziţia de la australopiteci la hominide. Primele evidenţe considerabile ale uneltelor de piatră vin din Africa, acum 2.5 milioane de ani. Aceste unelte nu au fost găsite asociate cu o specie de hominine în particular. S-au descoperit în Africa, locuri datând de 1,5-2 milioane de ani, unde pe lângă uneltele de piatră existau şi oase, cu urme (zgârieturi) care ar simboliza încercarea de a le utiliza în tăiere. Acestea ne spun că homininele consumau carne, dar câtă provenea din vănat nu se ştie, aşa cum nu se cunoaşte nici cantitatea de plante şi insecte pe care acestea încă le mai consumau. Nu se cunoaşte nici dacă aceste activităţi aparţineau exclusiv hominidelor sau şi australopitecii aveau aceste obiceiuri. Descoperiri arheologice atestă existenţa acum 1.5-1.6 milioane de ani, în nordul Kentei, a unei specii Homo, cu creierul dezvoltat, dinţii mai atrofiaţi: Homo erectus. Între 700.000 şi 1 milion de ani vechime este atestată răspândirea acestuia în diferite părţi tropicale, până în regiunile temperate din Asia. Un număr de puncte arheologice conţin unelte sofisticate . În peştera Zhoukoudian, în nordul Chinei, există evidenţele utilizării focului; Fosilele care au fost găsite, sunt ale unor animale mari cum sunt elefanţii, lucru care atestă specializarea homininelor. În timpul lui H. erectus, evoluţia umană a continuat. Mărimea creierului este mult mai mare decât cea de la homininele vechi, variind între 750-800 cm3. Mai târziu, H. erectus avea cranii cu volume de 1,100-1300 cm3, apropiate de cele ale lui Homo sapiens. Homo sapiens Acum 200,000 – 300,000 de ani, H. erectus a evoluat în H. sapiens. Este dificil de stabilit exact când a avut loc schimbarea, unele fosile de H. erectus târziu fiind interpretate ca H. sapiens timpuriu de unii oameni de ştiinţă. Aceşti H. sapiens nu seamănă perfect cu oamenii de astăzi. Omul modern , Homo sapiens sapiens, a apărut prima dată acum 90,000 de ani. Este aici un nou punct de dezbatere între oamenii de ştiinţă, dacă între cele două specii sunt consecutive sau nu. Aceste presupuneri se bazeaz` pe descoperirea lui H. Neanderthalensis, sau H. sapiens Neanderthalensis. Aceştia populau estul şi centrul Europei, începând de acum 100,000 de ani şi până acum 35,000-40,000 de ani, când au dispărut. Fosile de H. sapiens, mai diferite, au fost găsite şi în alte părţi ale lumii. Se pune de asemenea problema evoluţiei umane la stadiul actual, problemă deschisă de aceste fosile de acum 35,000 de ani. Cu toate că o definiţie precisă a raselor umane nu este dată, omul contemporan are o serie de diferenţe fizice. Majoritatea dintre aceste diferenţe sunt datorate adaptării la mediu, proces pe care unii cercetători şl cred început atunci când H. erectus a început să se răspândească pe glob, acum un milion de ani. Se crede că H. neaderthalensis este unul din descendenţii lui H. erectus, deci strămoşii direcţi ai omului modern. Alţi oameni de ştiinţă văd diferenţierea rasială ca un fenomen recent. În opinia lor, trăsăturile lui H. Neanderthalensis – o frunte joasă, teşită, o faţă lată, fără bărbie, sunt prea primitivi pentru a putea fi consideraţi strămoşii noştri. Ei plasează H. Neanderthalensis pe o ramură diferită, care a dispărut. Potrivit acestei teorii originile omului pot fi găsite în Africa de sud sau în Orientul Mijlociu. Evoluând acum 90,000-200,000 de ani, aceţti oameni s-au răspândit pe toată suprafaţa planetei, luând locul vechilor H. sapiens. Suport pentru această teorie vine urmărind ADN-ul din mitocondriile aflate în celulele femelelor strămosilor noştri. Această căutare, confirmă ipoteza cum că oamenii au evoluat dintr-o singură generaţie sud-sahariană, sau din sud-estul Asiei. Datorită metodei folosite, această presupunere poartă numele de “Ipoteza Evei”. Nu este acceptată de majoritatea antropologilor, care cred că omul are rădăcini mult mai îndepărtate. Primele grupuri de H. sapiens erau rezistenţi la frig, în perioada glaciară în Europa. Au fost înregistrate şi primele morminte deliberate, însoţite de unelte de piatră, oase de animal, chiar şi de flori. Omul modern Cu toate că schimbările biologice la omul modern nu au schimbat dramatic trăsăturile definitorii, acestea sunt totuşi importante. Bazându-se pe descoperirile din Franţa şi Spania, arta paleolitică, produsă de locuitorii peşterilor, unii antropologi sugerează că în această perioadă s-a format şi limbajul, o etapă importantă în evoluţia omului. Acum 10.000 de ani au fost domesticite animale, ca îi utilizarea plantelor. Aceste trăsături sunt primele urme care au dus la dezvoltarea civilizaţiei. Înţelegerea evoluţiei umane stă în interpretarea fosilelor cunoscute, dar imaginea este departe de a fi completă. Doar viitoarele fosile îi pot determina pe oamenii de ştiinţă să completeze multe lacune în înţelegerea evoluţiei omului. Folosind metode sofisticate, cercetătorii sunt acum să dateze fosilele mult mai exact. În anii ce vor urma vom observa o creştere enormă în informaţii despre istoria biologică a omului. Rutele mirgraiei umane timpurii Evoluia creierului uman Craniul unei gorile comparat cu cel al unui om actual 쥁@