Referat La Medeleni

Mai jos puteti citi fragmente din Referat La Medeleni si de asemenea puteti face Download Referat la medeleni

Citeste fragmente din Referat La Medeleni

LA MEDELENI DATE DESPRE OPERA SI AUTOR Ionel Teodoreanu, autorul romanului “La Medeleni” s-a nascut la Iasi pe 6 ianuarie 1897 si a murit pe 3 februarie 1954. Ionel Teodoreanu a fost considerat de multi unul dincei mai originali autori. El a avut o memori buna a copilariei, ca si Ion Creanga si de aceea in romanul “La Medeleni” a descris o parte a vietii lui. Pe langa aceasta opera, autorul a mai scris si alte romane precum: “Turnul Milenii”, “Bal Mascat”, “Secretul Anei Florentin” si altele. Prima lui opera literara a fost “Ulita copilariei”, care a fost publicata in anul 1923. Opera “La Medeleni” a fost a doua opera literara a vietii sale, fiind publicata intre anii 1925-1927. In volumul intai al operei La Medeleni, metaforele sund folosite foarte mult i apar numai cu sublinieri ale vietii. Prin adancul mister al sufletului copilaresc, prin atmosfera si prin prospetimea sufletului copilaresc, intaiul volum se prezinta ca o opera de valoare durabila. Asezandu-ne pe teritoriul notiunii epice, o parte a criticii a acceptat cu mai multa ingaduinta urmatoarele doua volume din La Medeleni. Incepand cu volumul trei apar acele amestecaturi de insusiri si cusururi care vor ramane aproape neschimbate pana la sfarsitul operei. POVESTIRE Intaiul volum din ciclul La Medeleni, organizeaza intr-o forma mai obiectiva indeciziunea sufletului infantil. Copilul se naste fara o constiinta limpede de sine si fara simtul realului. neputand face diferenta intre spirit si materie, intre vis si realitate, el e animist. Eroii fiind copiii nu putem vorbi despre caractere, despre creatiuni de oameni. Copiii nu sunt o miniatura a oamenilor de mai tarziu, precum samanta nu este miniatura copacului care va deveni. Neavand constiinta clara de sine, copii n-au caracter si nu pot intra decat intr-o tipologie temperamentala, ale carei prime doua categorii sunt cele doua sexe. Viata instinctuala nu este se desfasoara in seria masculina si cea feminina, cu mici nuante de stil fiziologic pe baza caruia se vor delimita mai tarziu individualitatile celor trei copii. in drumul lor spre diferentiere, copiii isi descopera si isi exerciteaza, prin joc functiunile de mai tarziu. Cand Danut isi da seama ca este o existenta aparte in Univers, incepe sa incerce sentimentul vaninitatii si sa se simta o forta: “-D-apoi nu te doboara, boierule, namila asta? –intreaba unul dintre tarani. -Pe mine?“ El are gravitatea individului care lupta: “Stai, mama, nu vezi ca am treaba!” Incepe sa incerce orgoliul viril: “- Voi...- le spune el surorolor cu dispret- voi sunteti niste fete.” Viseaza ca un sultan le fura pe Olguta si pe Monica, iar el le scapa din mainile tiranului, dupa care cele doua fete ingenuncheaza si-i pupa mainile. dimpotriva, la cele doua fete se contureaya armele feminitatii. Monica e languroasa, plina de sentiment si se lasa trasa de cozi in chipul cel mai ispititor. Olguta, dimpotriva, il distruge pe salbaticul de Danut prin “buna crestere”. Ea e corecta cu ostentatie si are in conversatie indrazneala femeii, parand mai inteligenta din cauya facultatii de adaaptare. Odata cu personalitatea se naste simtul demnitatii si copiii vor sa fie crezuti “pe cuvantul lor de onoare”: “-...sa te juri ca nu spui. -Eu nu spun!-... -Te juri? -Nu ma jur; eu nu spun...” Dandu-si seama ca reprezinta ceva pe aceasta lume, copiii cer sa fie respectati pentru contributia lor la realitate. Olguta nu vine la masa fara invitatii oficiale: “-Fiindca nu m-a poftit pe mine...” si chiar blanda Monica protesteaza contra expresiilor autoritare, care incalca liberul ei arbitru: “-Da tu ce vrei? -Sa va duc la mos Gheorghe! -Sa ma duci tu pe mine?” Se iveste smtul proprietatii si cu el posesivul: “-Ce cauti la mine in odaie?...” Activitatea teoretica e in curs. Copiii incep sa disocieze notiunile si sa experimenteze cuvintele. Lui Danut, nedumerit inca asupra tainei facerii, ii e teama sa nu nasca, Olguta crede ca orice om poate sa se marite ori sa se-nsoare. Investigatia duce la didacticism: “-Vezi, Monica, ata se cheama fes...” Odata cu inteligenta se dezvolta si viata etica. Olguta are un simt viu al decentei si moralizeaza pe un pui de taran bataus: “-Ce-l bati, mai, nu ti-i rusine?” Ea are instinctul protectiei( aceste atitudini sunt mai compatibile cu sufletul feminin,matern) si intreaba foarte serios pe unul din copiii invrajbiti: “-Cum iti zice tie?” La Monica sentimentul de afectiune ia nuanta estetica, eugenica: “Olguta, spune sa-i stearga nasul. Uite ce ochi frumosi are...” Se delimiteaza simtul consanguinitatii, mandria familiala. Olguta ponegreste pe Danut, dar nu ingaduie altuia sa-i critice fratele: “-Asa-s baietii, prosti!... -Cum? Danut ii prost? -El nu-i prost... Da asa-s baietii.” Indeosebi fetele, mai precoce, anticipeaza prin mimetism viata adulta. Olguta comanda senil: “...-Mama draga, fa-mi si mie o cafea.” Ea are “insomnii” sau bune dispozitii: “-Azi sunt bine dispusa, mama draga!” E “atenta” fata de oameni, marturisindu-i lui mos Gheorghe ca dulceata lui e un lucru foarte rar si e totodata lingusitoare: “-Ce par frumos ai tu, papa.... Mama draga, tare te iubesc!” Nu-i lipsesc experienta umana si viclenia. A bagat de seama ca mama-sa nu citeste pedepsele in scris pe care i le da si numeroteaza fals propozitiile. E incredintata ca ea are dreptate, insa ca sa faca un hatar tatalui ei, joaca comedia supunerii, afirmand din gura si negand cu gestul: “-Ei, acuma, fiindca esti o fata cuminte, sa ne spui frumos si drept, cine a avut dreptate: tu sau Danut? Olguta privi adanc pe domnul Deleanu. -Mata, mama draga.” Odata cu functiile sufletesti se dezvolta si trupul. Copiii au pofta de mancare: “Mi-e foame...; mi-i pofta de castravete crud...; mi-i pofta de cafea...”. Ei mananca zahar de ghezta, roscov, dulceata (furata) din gavanoasele din soba, pere de la Otaleanca, mere coapte, socolata “Marquis”, harbuz cu miezul gros, struguri de culoarea diminetilor blonde etc. Si adultii se hranesc bine in opera sensualista. Intoarsa de la Paris, Olguta mananca sarmalute, “adevarata sarmaluta moldoveneasca" intr-un Stambul de “sidef de purpura, de ametist, de roz sanghin, de mahon, de perla, de margean”, Vania mananca banane; Olguta colectand scrisorile iubitului ei “mananca prune, mananca dulce si amarui miez de nuca si musca di fagur”. Copiii au si voluptate tactila si unele jocuri absurde sunt indiciul unei cenestezii sporite. Olguta se suie pe divan si face tumbe. Ea e vesela cand i se rupe ciorapul, fiindca poate sa miste “degetul cel mare de la picior, prin spartura mereu largita de inflorirea lui roz si ghidusa...” Se simte bine “in pantaloni”. Cu degetele de la picioare ea face acrobatii: “-Tu poti sa misti degetul cel mare fara sa le misti pe celelalte? -Nu pot. -De ce razi?... -Nu stiu... Is caraghioase degetele picioarelor!” In sfarsitse bate la talpi: “-Auzi, Monica? -Ce s-aud? -Ma bat la talpi... -De ce? -Stiu eu!... Fa si tu asa...” Faptul ca Olguta inventeaza un joc al culorilor e o dovada ca si celelalte simturi sunt in plina functiune. Totusi, delimitarea intre subiect si obiect nu s-a terminat si copiii raman inca niste animisti, atribuind membrelor o independenta proprie si insufletind lucrurile inerte, pe care le lauda ori le pedepsesc. Olguta vorbeste cu trasura: “-Tante Alice! Trasura n-are numar! -Sigur ca n-are! Trasurile de casa n-au numar. -N-ai numar! sopti Monica trasurii si-o batu cu manuta, bucuros.” Visele insesi marturisesc despre copiii ca inca nu au capatat ideea limpede a limitarii lor. Ei au spaime surde, teroare de strigoi si de balauri, vise cu aparitii de ingeri si metamorfoze. Mos Gheorghe seamana cu Dumnezeu, Danut se teme, ca tras de zmeu, sa nu se inece in vazduh, Olguta ar voi sa fie musca ca sa se plimbe cu capul in jos pe plafon. De observat, iarasi, ca primitivi prin varsta ei au mentalitatea magica a primitivilor si fac juraminte dupa ritual sever: “-Stai! se-ncrunta Olguta. Mai spune dupa mine!... Si dac-oi spune... -... si dac-oi spune... repeta Monica in sila, ridicand din umeri. -... sa-mi moara papusa. -... sa-mi moara papusa.” Daca, copiii au numai o existenta functionala, adultii traiesc in umbra, printr-o consecventa oculta dar mereu prezenta, ca proiectii ale sufletului infantil. Indeosebi scriitorul ii infatiseaza in acele ipostaze ce ii coboara la copilarie. In fata darurilor aduse de Herr Director, doamna Deleanu isi pierde seriozitatea. Domnul Deleanu mananca mere coapte la bucatarie cu copiii. Baba este prin varsta, dimensiunile si maniile sale sunt o aparitie de poveste. Ea converseaza cu pisicile, cu gainile si cu cratitele. Mos Gheorghe e copil prin naivitatea si slabiciunile lui. El strange in taina matasuri pentru Olguta, care se taie insa pe fundul lazii, si nu fumeaza fata de ea, ca sa nu faca “miros urat”. Sufletul “vizitiului” e destainuit cu delicatete in cateva cuvinte: “-Si-i frumos la razboi, mos Gheorghe? -Eiii! ...... Duca-se pe pustii! ... Mor bietii cai ...” Dupa parerea mea acesta este unul din cele mai relizate romane. In el sunt cuprinsi ani din viata lui Ion Teodoreanu, scena de comedie, de dragoste si chiar de afectiune pentru cei din jur. Caracterizarea personajelor Dupa cum sustine si autorul Ionel Teodoreanu, Olguta este unul din cele mai reusite personaje ale operelor literare. Dupa parerea tatalui ei ea este “un drac ingeresc, un amestec de puritate si de inclinatii spre mici rautati”. Ea dovedeste inteligenta, precocitate si perspicacitate. Ea este voluntara, temperamentala si manifesta un teribilism al varstei. Este vulcanica si se agita mereu, nu accepta sa fie contrazisa si incearca sa subordoneze to ce o inconjoara. Ea este autoritara si nonconformista. Este inzestrata cu o abilitate deosebita. Se pricepe sa ii judece pe cei din jur si le cunoaste micile slabiciuni. Ea intruchipeaza acea energie izvorata din realitate imbinata cu manifestarile firesti ale varstei. Monica, prietena Olgutei asigura echilibrul intre cei doi frati care sunt intr-un continuu “razboi”. Monica este sensibila si suava, ca o zana buna. Este generoasa, buna la suflet, blanda si apropiata de cei din jur. Ea sare intotdeauna in ajutorul celui necajit. Cu insistenta si rabdare ea o determina pe Olguta sa-i accepte ajutorul. Este corecta si sincera. Pentru ea notiunea de rau nu exista. Ea este supusa si ascultatoare. Refuza delicat dar demn si categoric.Ea este recompensa Olgutei. Cele doua personaje se completeaza reciproc si ne cuceresc prin farmecul si frumusetea lor. Danut, fratele Olgutei este de cele mai multe ori calm, dar de multe ori el devine nervos. Este o persoana nedumerita. El viseaza ca le salveaza pe Monica si pe Olguta, dar el este de multe ori potolit de Olguta. El este o persoana salbatica. In acest roman el este ca un personaj negativ care, impreuna cu Olguta tulbura viata linistita pe care o duc la mosia familiei LA MEDELENI. 쥁`