Referat Mihai Eminescu - Scrisoarea III 1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Eminescu - Scrisoarea III 1 si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Eminescu - Scrisoarea III 1

Citeste fragmente din Referat Mihai Eminescu - Scrisoarea III 1

SCRISOAREA III Eminescu a scris un ciclu de 5 scrisori fiind niste satire. Tematica acestor scrisori are în centru motivul geniului. Scrisoarea I dezbate problema geniului savant, Scrisoarea II dezbate problema geniului artist, Scrisoarea III dezbate soarta geniului conducator de popoare. Scrisoarea III abordeaza tema patriotismului si a geniului conducator de popoare. Geneza este legata de perioada de ziarist la "Timpul". Punctul de plecare l-a constituit entuziasmul colectivitatii române în momentul independentei de stat din 1877. Eroismul ostasilor români misca în Eminescu adînci simtaminte inspirîndu-i cel mai valoros poem dedicat patriotismului. Compozitia se realizeaza pe principiul antitezei romantice trecut-prezent. Poemul are doua parti: -în prima parte se celebreaza iubirea de patrie si de neam - partea a doua este o satira adusa prezentului decazut Ca tehnica Eminescu foloseste tehnica savanta a proportiilor. În prima parte poetul nu abordeaza direct subiectul bataliei de la Rovine ci îl incadreaza cu momente legendare pentru a sugera valoarea. Plasata în perioada de crestere a imperiului otoman, batalia de la Rovine a constituit un zid care a oprit expansiunea tuceasca. Poemul cuprinde doua momente epico-lirice: trcut si prezent incadrate de un prolog si un epilog. Prologul prezinta vertiginoasa crestere a imperiului otoman, ce este explicata simbolic printr-un copac urias a carei umbra untuneca întreaga lume. Eminescu prezinta aceasta legenda, înfatisînd un sultan. Luna se preschimba în fecioara si sultanul simte cum din inima lui creste un copac al carei umbra cuprinde întreg pamîntul. Cutremurat, sultanul, se trezeste si interpreteaza visul ca trimis de profet. Este prezentata o sinteza poetica a cîtorva epoci de crestere realizata sugestiv prin repetitii si enumerari ce creaza impresia puternica de furtuna "an cu an", "neam cu neam"; se face trecerea apoi la realitate si urmeaza momentul evocarii poporului nostru. Prima secventa cuprinde 6 versuri si reda asezarea celor doua ostiri pe cîmpul de la Rovine, urmarind desfasurarea orgolioasa a turcilor avînd o armata de 100.000 de osteni si pe de alta parte cei 30.000 de români. Eminescu abia sugereaza prezenta românilor. Se sugereaza disproportia dintre armate nu numai numerica ci si sub aspectul tehnicii de razboi. Urmatorul episod este dramatic si se defineste prin cuvintele rostite si din atitudinea lor. Întîlnirea celor doi conducatori este redata pe baza dialogului. Eminescu descrie pe Mircea ca pe un mosneag si îi descrie îmbracamintea. În acest dialog se înfrunta îngîmfarea cotropitorului care n-a cunoscut decît victorii cu demintatea si întelepciunea adevaratului conducator care îsi apara "saracia si nevoile si neamul". Mircea este simbolul datinei al ospitalitatii si bunei credinte, dar dîrz prevenitor si demn. La sirul victoriilor enumerate de Baiazid, Mircea prezinta istoria de aparare a tarii începînd cu acel oaspe pîna la orgoliosii romani. Toti conducatorii sînt simbolizati prin numele lui Darius numit Ispaste. Toti au cerut în numele stapînirii "pamînt si apa" si printr-un joc de cuvinte, poetul desemneaza ironic înfrîngerea acestor cotropitori, se facura "toti o apa si un pamînt". Exista în aceste versuri o sinteza a istoriei eroice a poporului nostru din cele mai vechi timpuri, o sinteza a luptelor pentru apararea tarii si a fiintei neamului. Este prezent în dialogul lui Mircea si gînditorul care face distinctie între razboaiele de cucerire si cele de aparare si se clarifica ideea de solidaritate a neamului în apararea teritoriului tarii. De cealalta parte se defineste orgoliul cumplit al lui Baiazid. Trufia celui care n-a cunoscut niciodata înfrîngerea se exprima printr-o cascada de cuvinte mari. Batalia de la Rovine este un tablou plin de dinamism în care se reliefeaza vitejia, iubirea de patrie dar si virtutile ostasesti. Cei doi conducatori trec în planul al doilea, în prim plan fiind ostile. Printr-o aliterare de imagini vizuale si auditive dinamice într-un ritm fulgerator poetul evidentiaza tactica de de lupta a românilor; ei ies surprinzînd pe dusmani. Deschiderea bataliei o realizeaza calaretii a caror desfasurare constituie o surpriza, loviturile lor venind din toate partile cuprinzînd oastea turceasca. Loviturile lor sînt însotite de zgomotul scarilor de lemn, ritmul este într-o crestere continua. Procedeele stilistice subliniaza ideea de furtuna de cataclism. Totul este într-un clocot urias ce se reflecta în peisaje si imagini: grindina, ploaie, cerul se dezlantuie pe pamînt centrul acestui cataclism este Mircea. Tinta acestui cataclism este împaratul peste a carui armata se întinde umbra mortii. Partea a doua poate fi considerata un veritabil pamflet politic cu ecouri din prioada publicistica de la "Timpul", avîndu-si izvorul în sentimentul de profunda deziluzie în fata falsului patriotism si a demagogiei patriotale. În aceasta parte lipseste introducerea si începe cu o antiteza "veacuri de aur". Despartindu-se de trecut, Eminescu mai lasa sa se auda înca odata acorduri de neuitat adresîndu-se eroilor trecutului ajunsi la moda în prezent. Eminescu sesizeaza cu sarcasm ca marile glorii au devenit un prilej nou pe care o alta persoana folosindu-i pe eroii de alta data sa-si acopere nuditatea. Imaginea prezentului este un tablou fiind rezultatul unei selectii critice în care Eminescu esentializeaza satirizînd în mod constient imaginea prezentului si începe cu o serie de întrebari retorice carora nu li se întrevede nici un raspuns. Imaginea Bucurestiului este vazut ca un nou Sybaris. Gloriile se nasc pe strada si la usa cafenelelor politicienii sînt adevarati panglicari de demagogie. Portretele negative în care Eminescu exagereaza constient sînt prezentate în mod gradat si exprima furia crescînda. Poetul se opreste asupra portretului liberarului vazut ca o expresie a demagogiei un portret al unicimii care are toate atitudinile de decadere fizice si morale. Portretul parlamentului este vazut ca o adunatura de nebuni din zidirea sfintei bolii o imagine caricaturala o serie de atribute ale decaderii, este prezenta imaginea tineretului decazut. Toti acestia nu vîneaza decît cîstigul fara munca, în aceasta lume virtutea este o "nerozie" si "geniul o nefericire". Partea a doua se încheie cu invocarea lui Tepes domnitorul justitial chemat sa-i adune pe totai si sa-i împarta în smintiti si în misei si sa-i bage în doua temniti si sa dea foc la puscarie si la casa de nebuni. 쥁`