Referat Floare Albastra - Rezumat2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Floare Albastra - Rezumat2 si de asemenea puteti face Download Referat Floare albastra - rezumat2

Citeste fragmente din Referat Floare Albastra - Rezumat2

Mihai Eminescu: Floare albastrã Poezia a apãrut la 1 aprilie 1873 în Convorbiri literare. Aparent numai, în joc ºãgalnic al iubirii, poezia are un substrat grav, anunþând încã de pe acum, poemul Luceafãrul. În aceastã micã piesã liricã se confundã douã moduri diferite de a concepe viaþa. Discrursul liric, scris sub forma unui dialog între poet ºi iubita sa, aratã distanþa enormã dintre modul de a concepe viaþa al fetei, pentru care viaþa înseamnã bucurie, iubire ºi al poetului pentru care viaþa înseamnã cunoaºtere, aspiraþie spre absolut. Este vorba în fond de eterna oscilaþie a omului între materie ºi spirit, idee ºi instinct. Aceastã contradicþie apare încã din primele versuri prin reproºul fetei, adresat poetului: Iar te-ai cufundat în stele ªi în nori ºi-n ceruri nalte ? Versurile definesc ruperea de realitate a tânãrului, preocuparea pentru spirit, pentru abstracþiuni. Treptat se contureazã profilul moral, intelectual al omului superior, deprins de bucuriile simple ale vieþii. Epitetele folosite de poet dobândesc valoare de simbol: câmpiile Asire sugereazã cultura vastã, întunecata mare sugereazã tainele genezei, piramidele-nvechite sugereazã eternitatea creaþiei umane. Chemarea fetei exprimã în fond cea mai irezistibilã chemare a vieþii, care apare în drumul creatorului, al omului superior, obsedat de absolut. Fata-l cheamã pe poet într-un univers natural, definit prin toate elementele peisajului eminescian: codrul de verdeaþã, izvoare plâng în vale, trestia cea linã, balta cea seninã. În acest cadru natural are loc un joc erotic imaginar; ca ºi în alte piese lirice, totul este proiectat în planul visului, al posibilului, al imaginarului, prin verbe la viitor: vom ºedea, voi fi roºie, te-ai þinea, voi cerca, mi-i spune-atunci. ªi de-a soarelui cãldurã Voi fi roºie ca mãrul, Mi-oi desface de-aur pãrul Sã-þi astup cu dânsul gura. Ultima parte cuprinde rãspunsul târziu al poetului, care îºi exprimã regretul de a nu fi rãspuns chemãrilor vieþii, al iubirii. Aceastã poezie exprimã înaintea poemului Luceafãrul incompatibilitatea dintre omul de geniu ºi oamenii obiºnuiþi, dintre contingent ºi transcendent: ªi te-ai dus, dulce minune, ªi-a murit iubirea noastrã– Floare-albastrã ! floare-albastrã!… Totuºi… este trist în lume! Poetul foloseºte un limbaj familiar, expresii, cuvinte, locuþiuni populare: de mi-i da o sãrutare, º-apoi cine treabã are; forme de viitor popular: de mi-i da, te-ai þine, voi cerca. Marea majoritate a epitetelor sunt ornante: prãpastia mãreaþã, trestia cea linã. Cuvântul dulce este folosit cu diferite funcþii gramaticale (adjectiv, adverb) ºi stilistice: dulce minune, dulce floare, dulce netezindu-mi pãrul. Contrastul dintre cele douã moduri de a înþelege viaþa este redat ºi la nivel lexical ºi stilistic: tot ceea ce defineºte domeniul de cuprindere al poetului sugereazã spiritualul: ceruri nalte, întunecata mare; tot ceea ce defineºte modul de înþlegere a fetei sugereazã realitatea vieþii. Poezia depãºeºte limitele unei poezii de dragoste, implicând condiþia omului de geniu. Eminescu prelucreazã într-un mod personal motivul florii albastre, frecvent în lirica romanticã germanã (Novais, Hölderling). PAGE PAGE 1 Ü¥eÀ