Referat Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul -comentariu5

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul -comentariu5 si de asemenea puteti face Download Referat Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul -comentariu5

Citeste fragmente din Referat Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul -comentariu5

Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi Costache Negruzzi , scriitor paşoptist , a trăit intre ani 1808-1868, lăsând-si amprenta in literatura prin scrieri istorice si romantice , fiind creatorul nuvelei ramanesti ( afirma E. Loinesvcu) . Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvele „Alexandru Lapusneanul” , care ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet , daca literatura româneasca ar fi avut prestigiul unei limbi universale. (G. Călinescu) In aceasta nuvela , autorul ilustrează romantismul Bidermaier prin interesul fata de cutume ,de istorii si folclor. Nuvela Alexandru Lapusneanul apare in primul număr al revistei ieşene „Dacia literara” din 1840 sub titlul de scene istorice din cronicele Moldovei. Ca nuvela exemplara , de un perfect echilibru compoziţional ,” Alexandru Lapusneanu” isi concentrează toate luminile asupra personajului principal , in scopul conturării trasaturilor sale caracteristice . De altfel asta si este definiţia nuvela ()sa fie o specie a genului epic in proza , mai rar in versuri, de întindere medie , mai mare decât schiţa mai mica decât romanul , cu un singur fir epic , generat de o intriga puternica si un conflict concentrat ,in care este implicat un număr restrâns de personaje . După cum arata si titlul nuvelei, autorul isi propune sa scoată in relief , cu toata vigoarea , figura impresionanta a acestui domnitor ,personalitatea lui complexa si controversata , astfel devenind un personaj eponim. Din „Letopiseţul Tarii Moldovei” lui Grigore Ureche, scriitorul a preluat evenimentele majore ale domniei lui Lăpuşneanu, opinia defavorabilă a marii boierimi asupra domnitorului şi câteva din replicile memorabile ale acestuia (ex: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”).Totuşi, autorul recurge la câteva licenţe istorice, modificând unele date reale în scopuri artistice: astfel, vornicul Moţoc nu mai trăia în momentul revenirii lui Lăpuşneanu la tronul Moldovei; alături de el, fuseseră executaţi la Liov în Polonia şi boierii Spancioc şi Stroici. Un motiv pentru care scriitorul păstrează personajele din spaţiul istoriei este încercarea de a echilibra termenii unui conflict în care domnitorul domină cu autoritate. Faptul ca Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica este indicat si de atenţia deosebita pe care Negruzzi o acorda detaliilor care oferă culoarea locala si atmosfera epocii respective. Utilizarea arhaismelor in scopul unei reconstituiri cat mai izbutite a epocii relatate reprezintă un bun exemplu in acest sens. Nuvela prezintă un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice, cu o gradaţie dramatica si de o maxima concentrare. - cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).Textul poate fi comparat , după structura lui , cu o drama in patru acte. Sub moto’ul „ Daca voi nu mă vreţi eu va vreu” , C. Negruzzi relatează episodul venirii lui Alexandru in Moldova ,hotărât sa ocupe tronul tarii. Boierii care il trădase in prima domnie veniseră acum sa-l întâmpine la Tecuci . Deşi aceştia încearcă sa-l convingă sa renunţe la tron ,pentru ca norodul nu il vrea , domnitorul nu se lăsa înduplecat si isi menţine decizia luata . Dar dramatismul scenei nu se rezuma la apriga dorinţa a lui Lapusneanu de a reocupa tronul , el dorea sa se răzbune pe toţi boierii, care „mulgeau laptele tarii”. * 8 Ì ê 0 : T ` -îmbinarea echilibrata dintre naraţiune si dialog, prin care Negruzzi reuşeşte sa obtina dinamica adecvata nuvelei sale. Punctul culminant începe odată cu al treilea capitol. Lăpuşneanu participă împreună cu numeroşi boieri la slujba de la Mitropolie, unde domnitorul îşi cere iertare pentru sângele vărsat şi îi invită pe toţi „să ospăteze împreună”. La curte, spre sfârşitul ospăţului , la un semn slujitorii săi omoară toţi boierii. Mulţimea adunată la porţile curţii domneşti cere „capul lui Moţoc”. Vodă îl dă pe mâna norodului care îl linşează. Începe apoi să pună capetele celor ucişi în formă de piramidă şi o cheamă pe domniţa Ruxandra care leşină la vederea grozăviei. Alexandru Lapusneanul este un damnat romantic , osândit de Providenţa sa verse sânge si sa mazuie spre mântuire , adică încearcă sa sece demonul care sta ascuns in el pentru a putea fi mântuit . El e disimulat , blazat , cunoscător al slăbiciunilor umane , hotărât , rabdator, viclean ipocrit si de o inteligenta diabolica. Deznodământul coincide cu ultimul capitol. Timp de patru ani Lăpuşneanu nu mai ucide pe nimeni, dar născoceşte tot felul de schingiuri. Fiind bolnav, cere mitropolitului Teofan să-l călugărească. Trezindu-se din starea de inconştienţă şi văzându-se îmbrăcat în rasa de călugăr, se enervează şi îi ameninţă cu moartea pe toţi. Doamna Ruxandra acceptă să îi pună otravă soţului ei în băutura. Domnitorul se stinge din viaţă în chinuri groaznice şi este înmormântat la mănăstirea Slatina. Funcţiile moto’urilor sunt de a rezuma acţiunea ce va urma , anunţarea conflictului nuvelei si susţinerea tensiuni epice . Negruzzi pune oamenii sa vorbească si sa se mişte, povesteşte unele evenimente, descrie câteva tablouri, si formulează, din când in când, dar in termeni succinţi si cu multa rezerva, judecaţi de valoare asupra personajelor sale si a situaţiilor in care se găsesc. Nararea faptelor se face in mod obiectiv , respectând , in general , izvorul de la care a pornit , insa scriitorul isi ia câteva libertati in privinţa unora dintre personaje (Tomsa, Spancioc , Stroici) si a acţiunilor întreprinse de aceştia , cu scopul de a asigura coerenta structurii narative si de a menţine intensitatea conflictului dintre domnitor si boieri. Totodată , punctul de vedere al scriitorului este rareori exprimat , prin expresii ca „aceasta desantata cuvântare” „meditează vreo noua moarte”, a-si dezvălui uratul caracter”, „dorul lui cel tiranic’”. Pe langa naraţiune autorul mai utilizeraza descrierea si dialogul , prima folosita si in inegalabilul portret pe care il realizează doamna Ruxandra(„viteazul meu şot”,”bunul meu domn”) sau in reliefarea psihologiei maselor de tarani ridicaţi împotriva lui Motoc. Prin intermediul personajului , scriitorul desfasoara si organizează acţiunea operei ,isi dezvăluie gândurile si sentimentele. Folosirea antitezei este specifica epocii romantice , ca si tipul lui Lapusneanul , de personaj excepţional acţionând in împrejurări senzaţionale , cu trăiri intense , in conflict cu lumea. In „Arta Prozatorilor romani”, Tudor Vianu afirma ca :” Faptele povestite si nu povestitorul faptelor apare in prim plan incat daca din toata opera lui Negruzzi n-ar fi rămas decât nuvela Alexandru Lapusneanul , nimeni n-ar fi putut aduce vreo precizare despre particularităţile morale ale omului care a scris-o . Impersonalitatea povestirii a fost punctul principal in estetica realismului si naturalismului”. 쥁@