Referat Camil Petrescu Despre El

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Camil Petrescu Despre El si de asemenea puteti face Download Referat Camil petrescu despre el

Citeste fragmente din Referat Camil Petrescu Despre El

Camil Petrescu, dramaturg Pe lângă romane Camil Petrescu a scris şi drame printre care amintim “Jocul ielelor”, “Danton”, “Bălcescu”, “Caragiale în vremea lui”, “Suflete tari”. Până la forma definitivă opera a cunoscut variante, cea din 1930 pentru ca forma definitivă să fie publicată în 1957. Piesa are ca moto jocul ideilor, care este jocul ielelor. Legat de geneza operei scriitorul amintea de un fapt divers, otrăvirea unei familii care venise la Bucureşti cu mari planuri de îmbogăţire, care nu se realizează. Acest fapt divers apare în piesă cu o semnificaţie sporită fiind vorba de sinuciderea familiei unui mare pianist ajunsă pe drumuri. Subiectul este exprimat într-o mărturisire a autorului care era student la filozofie în 1916 şi s-a întors de la o bătaie cu flori la Şosea. Atunci el a fost dezgustat de diferenţa între cei bogaţi şi mutilaţi de război care stăteau pe margine şi privea. Camil Petrescu spune “în ziua aceea s-a desprins în mine însuşi autorul dramatic şi într-o săptămână lucrând însetat zi şi noapte am scris prima versiune din Jocul Ielelor care trebuia să fie drama imperativului violent şi categoric al dreptăţii sociale. În ce priveşte semnificaţia poeziei ea prezintă tragedia intelectualului cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa sa şi care caută în mişcarea muncitorească, socialistă o soluţie pentru propriile sale probleme, pentru propriile sale contradicţii interioare. Acţiunea este declanşată de campania de presă susţinută de Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, dreptatea socială împotriva ministrului de justiţie Şerban Saru Sineşti, hoţ şi criminal. Campania este dusă de Gelu Ruscanu în numele ideii de justiţie absolută, despre care el afirmă “numai ea poate închega conştiinţele într-o luptă atât de grea ca a noastră. Conflictul principal izbucneşte în momentul în care Gelu Ruscanu vrea să publice scrisoarea, referitoare la crima lui Sineşti. Publicării scrisorii i se opune militanţii socialişti care voiau să obţină eliberarea lui Petre Boruga. De fapt avem o ciocnire între două idei: ideea de dreptate absolută, susţinută de Gelu Ruscanu şi care spunea că dreptatea este de-asupra noastră. Este una pentru toată lumea şi pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este susţinută de Praida care este adeptul dreptăţii de clasă impuse de cauza clasei muncitoare. Din aceste idei vedem că Gelu Ruscanu judecă oamenii în funcţie de ideea sa despre o justiţie universală deasupra mentalităţii realităţilor, pe când Parida apreciază utilitatea unui fapt în funcţie de folosul pe care îl aduce clasei. Cel care trăieşte drama conştiinţelor este Gelu Ruscanu. El este director al unei gazete socialiste şi duce campania împotriva ministrului cu scopul de a-l determina să renunţe la portofoliu fiindcă este un asasin. Gelu avu în posesie un document de natură intimă în care se relatează cum Sineşti a omorât-o pe bătrâna şi bogata sa mătuşă. Campania se desfăşoară în etape bine dozate, cititorii aşteptând dezvăluirea senzaţionalului. Drame lui Ruscanu este determintă de conflictul dintre concepţia sa despre dreptate şi de condiţiile concrete de viaţă, care nu corespund imaginii teoretice. Ruscanu este o fire singuratică, orgolioasă, veşnic nemulţumit de ceea ce îi oferă oamenii din jur. Şi-a făcut un ideal din imaginea tatălui său, Grigore Ruscanu. Tatăl nu este prezent în piesă, ci numai imaginea conturată de alte personaje care nu este în concordanţă cu cea a fiului său. De la alte personaje aflăm că Grigore Ruscanu era lipsit de voinţă, pleda rar, deşi era recunoscut. Gelu Rebrenu face parte din familia intelectualilor lui Camil Petrescu, care au văzut idei. El recunoaşte: “eu am văzut ideile”. Drama celor care au văzut ideile este explicată de ?Pluciulescu?: “ cine a văzut ideile devine neom”. Ideile lui Ruscanu despre dreptatea absolută şi despre absolutul în iubire se prăbuşeşte: “o iubire care nu este eternă nu este nimic”. Eroul se va sinucide nu pentru că i s-a impus încetarea campaniei împotriva lui Sineşti ci pentru că a descoperit identitatea tragică între el şi tatăl său. Înaintea morţii este frământat de o singură problemă, şi anume: ce a gândit tatăl său înaintea de a muri. PAGE 1 PAGE 2 쥁