Referat Industria Basarabiei In Perioada Anilor

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Industria Basarabiei In Perioada Anilor si de asemenea puteti face Download Referat Industria Basarabiei in Perioada anilor

Citeste fragmente din Referat Industria Basarabiei In Perioada Anilor

Industria Basarabiei in Perioada anilor 1812-1918 Plan: Introducere: Starea politica in tara in perioada de dupa anul 1812. Situatia economica in Basarabia in primii ani dupa razboaiele ruso-turce. Schimbarile in dezvoltarea industriei basarabene sub dominatia tarista Incheiere Consecintele razboiului ruso-turc din 1806-1812 au fost extrem de dureroase si tragice pentru neamul romanesc. Aceste doua imperii- mari forte europene au taiat in carne vie si au impartit Moldova dupa bunul lor plac. Rusia a anexat cu forta armata teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru, care din 1813 a inceput sa fie numit de rusi Basarabia (prin extindera denumirii folosite pina atunci numai pentru partea sa sudica). Provincia nu s-a “unit” cu Rusia, ci a fost cotropita de Imperiul Rus. Acest act singeros n-a avut un caracter progresist, asa cum au sustinut multi istorici rusi si sovietici pe parcursul anilor. Basarabia a fost incorporata intr-un nou imperiu, unde exista puterea autocrata a tarului si sistemul de serbie. Jugul otoman si incursiunile hoardelor tatare au fost substituite cu jugul rusesc, cu instalarea detasamentelor cazacesti si a armatelor rusesti, cu navalirea colonistilor.Populatia romanesca din Basarabia a fost rupta de la sunul Patriei-mame, fiind scoasa din circuitul vietii nationale firesti. Imperiul Rus a intensificat mult, in comparatie cu turcii, stoarcerea mijloacelor materiale si banesti din Basarabia, aducind in acest scop un numar considerabil de colonisti. Dupa cucerirea Basarabiei de catre Rusia tarista, agricultura, industia si comertul su fost supuse in intregime controlului si intereselor acesteia. Anexarea Transnistriei in 1792 si a Basarabiei in 1812 a condus la rusificarea moldovenilor, oprimarea lor, distugerea culturii romanesti si a spiritului national in aceste teritorii romanesti. Imperiul Otoman a recunoscut , dar tirziu ca a savirsit o greseala politica : a dat Rusiei teritoiul Moldovei, asupra caruia Poarta n-avea drept nici moral, nici istoric, nici international. In cele din urma a fost invinuit de tradare translatorul Dumitrache Moruzi si decapitat. De fapt, aceasta drama a fost declansata de fortele imperiale ale Turciei, care au jefuit populatia Valahiei si a Moldovei timp de circa 300 ani, si ale Rusiei, care au stors de puteri Basarabia si Transnistria peste 200 ani. Tragedia consta si in faptul ca nici Turcia, nici Rusia nu s-au consultat in nici un fel cu factorii de decizie din Moldova. Prin urmare, nici domnitorul Moldovei, nici divanul n-au fost implicati in aceasta tradare. Rusia tarista a alungat si divanul si domnul Moldovei. Iar in octombrie 1812, cind domnitorul Scarlat Boda Calimachi a revenit la domnie, boierii Moldovei au protestat contra anexarii Basarabiei la Rusia. Vocea lor, insa , npa fost auzita de nimeni. “Vulturul Uralului,-scria Ion Nistor, -isi infipse adinc ghearele blestemate in trupul singerind al Moldovei si nu mai putea fi induplecat de a slobozi prada de la Prut”. Documentele de arhiva dovedesc ca razboiul din 1806-1812 a fost un razboi colonial. Rusia a declarat acest razboi Turciei formal “pentru a eliera pe crestini”, dar in fond a desfasurat operatii militare pentru a strimtora Imperiul Otoman pentru a inghiti, a supune alte popoare din Balcani.Nu intimplator M. Eminescu sublinia: “A rosti numele Basarabia e un acu a protesta contra dominatiunii rusesti”. Recapitulind cele spuse, vom afirma cu certitudine ca razboaiele dintre imperiile rus, austriac,si otoman au transformat teritoriul celor doua Proncipate in teatru de operatii militare si le-au impus grave amputari teritoriale: In 1775 Poarta a cedat Imperiului Habsburgic partea de nord-vest a Moldovei (Bucovina), iar in 1812, prin tratatul de la Bucuresti, care a incheiat razboiul ruso-turc din anii 1806-1812, Imperiul Rus a anexat teritoriul dintre Prut si Nistru. Aceste cedari teritoriale au fost facute de Imperiul Otoman prin violarea statutului de autonomie al Principatelor Romane pe care se obligase sa-l respecte prin firmane speciale (ahidname, capitulatii). Razboaiele ruso-turce, care s-au incheiat cu anexarea Transnistriei (1792) si a Basarabiei (1812), au ruinat cu desavisire economia Moldovei si Valahiei, au condus la slabirea relatiilor lor economice cu alte tari din Europa. In unul din rapoartele secrete ale serviciului de spionaj al armatei ruse, descoperit in Arhiva Centrala Istorico-Militara din Sankt-Petersburg (dosarul 18575) se mentiona ca Basarabia e foarte bogata si poate deveni o colonie prospera. Din aceasta regiune se proiecta sa fie luate herghelii de cai pentru cavaleria ruseasca, un numar mare de vite cornute mari, turme de oi, lemn pentru constructia navala, materiale de constuctie, multa productie agricola. Izolarea basarabiei si Transnistriei de Principatul Moldova, reducerea posibilitatilor de a face de sine statator comert cu statele europene au impus populatiei bastinase si colonistilor sa se ocupe mai intens de mestesugarit, manufacturi si sa procedeze la dezboltarea industriei. Orasele Chisinau, Balti, Soroca, Orhei, Bender, Dubasarei, Tiraspol, Cetatea Alba, Ismail, Reni, Sarata, Chilia, Leova, Ungheni, Sculeni, Lipcani, Hotin jucau un rol important nu numai in cadrul repartizarii prin comert a marfurilor industriale, ci si devenisera centre de fabricare a marfurilor, ale manufacturii industriale. La inceput o dezvoltare rapida a capatat-o mestesugaritul casnic. Peste 4 mii de mestesugari fabricau imbracaminte, unelte de munca. Numarul mestesugarilor in orase a crescut de la 2.6 mii in 1835 pina la 7 mii in 1858. Au fost construite intreprinderi pentru producerea manufacturii. In Basarabia si Transnistria se prelucra materia prima agricola. Au fost construite si functionau fabrici de sapun, fabrici de textile, fabrici pentru confectionarea luminarilor, topitorii de grasimi, abatoare, fabrici de prelucrare a poamei, fructelor, uscatorii de prune. In Basarabia si Transnistria funcionau peste 25 de mori de aburi, multe mori de cai, de apa. Erau vestite in aceste parti fabricile de daracit si filat lina, de tesut covoare, priducerea marfurilor textile. Foarte productiv lucrau fabricile de caramida, tigla, alete materiale de constructie. Numarul intreprinderilor si manufacturilor industriale a crescut de la 150 in 1830 pina la 450 in 1858. Masinile agricole, tehnica necesara agriculturii si intreprinderilor industriale se importau din Anglia, Franta, Austria, Germaia, Polonia si din alte tari. Dar si in acest domeniu s-a primovat o politica coloniala. Tarismul realiza o politica de protectie a industriasilor rusi. Pe de o parte, Rusia nu dispunea de posibilitati pentru a furniza tehnica si marfurile industriale care se importau din alte tari. Pentru tehnica si uneltele confectionate din otel era fixata o taxa vamala de 1 rub. 40 cop. aur, pe cind in Germania se plateau numai 50-76 cop., in Austria 50,6 cop. Astfel, Basaranbia si Transnistria erau puse in conditii nefavorabile, nu dispuneau de posibilitatea de a importa tehnica pentru dezvoltarea agriculturii, fabricau marfuri si le comercializau la preturi de nimic, iar tarifele vamale pentru import erau, de fapt, tot in folosul Imperiului Rus. Ca si in perioadele anterioare, provincia continua sa ramina preponderent agrara. Dar odata cu cresterea volumului productiei agricole crestea si ponderea industiei de prelucrare, cu subramurile: morarit, vinificatie, materiale de constructie, pielarit, etc. O anumita parte din aceste intreprinderi foloseau deja motorul cu aburi, ceea ce permitea cresterea multipla a randamentului lor. Aceste motoare se utilizau mai ales la fabricile de zahar si la cele de prelucreare a lemnului. La 1899 in Basarabia erau aproape 300 de intreprinderi industriale cu 3.5 mii de muncitori. Dupa alte date, in 1901 in provincie erau 1462 intreptinderi cu caracter industrial si cu 5983 muncitori. Printre aceastea erau 7 fabrici de tutun, 6-de prelucrare a cerii, 42-de caramida si tigla, 15-de lemnarie, 12-de sapun, 7-de rachiu, 8-de prelucrare a pielii etc. Datele statistice atesta si o dezvoltare rapida a manufacturilor -de la 100 in 1861 la 1.2 mii in 1900, valoarea volumului productiei raminind, insa aproximativ aceeasi -2 milioane de ruble in 1900. Transformarile din agricultura, aparitia unor noi ramuri ale industriei au condus inevitabil la modificarea structurii populatiei, in special a celei orasenesti. Proprietarii gaspodariilor taranesti ruinate plecau din Basarabia, mai ales dupa reformele infaptuite de Stolipin. Taranilor li se propunea pamint in Extremul Orient. Astfel se rezolva un obiectiv mult mai vechi: reducerea numarului autohtonilor in Basarabia si deznationalizarea lor. In orase veneau mestesugari, muncitori din Rusia, Ucraina, Belorusia, din regiunile baltice. Cei veniti alcatuiau in domeniul manufacturilor ¼ din numarul muncitorilor, iar la intreprinderile industriale cei sositi au produs modificari esentiale si in structura etnica a populatiei Basarabiei.: numarul romanilor basarabeni s-a redus de la 95% in 1810 pina la 75% (aprecierea apartine lui P. Dicescu) in 1912. Industria Tansnistria acelor timpuri a avut caracter local, manufacturist. Neavind resurse subterane (petrol, carbune, minereu de fier), Transnistria, in schimb, avea mari resurse agrare, bogatiile Marii Negre si ale riurilor sale. La sud, in oresele Hogeac (Oceacov) si Hadjibei (Odesa), se dezvolta mestesugaritul, comertul, prelucrarea productiei agricole si a produselor riurilor si Marii Negre. La Tiraspol, Nani (Ananiev), Balta, Dubasari, Rascov, Olgopol, Iampol, Movilau si Caminita functionau citeva fabrici, sectii de prelucreare a materiei prime agricole si industriale. In 1886 numai in judetul Tiraspol funcionau 680 mori, 19 oloinite, 172 bacanii, 5 manufacturi, 138 pivnite cu vinuri, 2 fabrici de cherestea, 1 fabrica de tutun, 1-de luminari, 2 fabrici de prelucrare a pieilor, etc. Acest judet dispunea de 95 km de sosea, pentru intretinerea carora se cheltuiau anual 500 ruble. In secolul al XIX-lea in Transnistria orasele devin treptat centre industriale. A avut o mare importanta constructia caii fierate Vinita-Odesa si Odesa-Tiraspol. Guvernul tarist se ingrijea de dezvoltarea oraselor Odesa, Oceakov, Tiraspol, Kamenet, Movilau, care erau puncte de reper pentru promovarea politicii sale expansioniste in Balcani, pentru colonizarea cu populatie rusa a acestor teritorii romanesti. Moldova transnistreana avea centre mari comerciale de insemnatate internationala . Prin Transnistria treceau doua drumuri comerciale: primul trecea din Lituania, Polonia prin Lvov - Colomea - Hotin - Tighina - Cetatea Alba pina la Marea Neagra, iar al doilea trecea de la vest spre est, prin Suceava - Cotnari - Iasi - Lapusna - Tighina- Kiev. Prin orasele Transnistriei se transportau diferite marfuri: postav, lemn de constuctie, blanuri, miere, cereale, vite, cai, oi si altele. Transnistria era, deci, o “poarta” a comertului cu Rasaritul - cu Kaffa, capitala Crimeii, si cu Kievul, capitala Ucrainei. Dar dupa 1892 comertul incepe sa decada. Principalul oras comercial si port la Marea Neagra devine Odesa, iar localitatile Dubasari, Bender, Kamenet, Movilau, Hotin isi pierd insemnatatea lor de altadata de centre ale comertului international. Trebuie subliniat faptul ca din cele mai vechi timpuri Transnistria a fost mult mai aproape de Moldova, decit de Ucraina. Moldovenii din partea stinga a Nistrului veneau cu marfa lor la Criuleni, Orhei, Balti, Soroca, Chisinau, Sculeni, Calarasi, aducind cereale, tutun, fructe, vin, fapt ce a contribuit la dezvoltarea satelor romanesti din Transnistria. Cu anexarea Basarabiei de catre rusi, raporturile dintre acester regiuni se schimba; orasele moldovenesti de dincolo de Prut au fost izolate de Basarabia, iar Causeni si Tighina decad. Aceasta se simte si in viata economica a Chisinaului care in primele decenii dupa anexare merge spre decadere si numai masurile artificale ale guvernului rus si privilegiile acordate comerciantilor ii mentin viata de oras. Cresterea portului Odesa si construirea caii ferate Chisinau-Odesa da un imbold puternic dezvoltarii comerciale a capitalei Basarabiei. Sistemul monetar din Basarabia ca si in Moldovova inregistra pe acele vremuri drept moneda principala--gross-ul, o simpla imitatie a groschenilor germani, care nu erau altceva decit o ultima subimpartire a marcii, unitate ponderiala germana, corespundind pundului carlovingian, mostenit si el de la livra romana. Marca aceasta se impartea in patru sferturi, numite fertun-i. Fertunu-ul se impartea in cite 4 scoti, iar scot-ul in cite 2 gross-i. Dar, nici marca, nici fertun-ul, nici scot-ul nu existau ca moneda. Exista si circula numai gross-ul. Drept unitate monetara ideala se mai intrebuinta in Moldova inca o denumire- grivna. Grivna era unitatea monetara ruseasca, corespunzatoare livrei romane, imprumutate de catre bizantini. Deasemenea se mai intrebuintau florinii Florentei, ducatii Venetiei, lira genoveza (moldovenii le ziceau ruble francesti), zlotii tataresti, talerul, asprul bizantin si galbenul turcesc. Influienta ocuparii Basarabiei de catre rusi formeaza “a opta etapa a starilor economice din Basarabia” care a urmarit o politica economica speciala. Secolul al XIX-lea aduce mari schimbari in viata politica si economica a Basarabiei, care la 1812 prin Tratatul de la Bucuresti este trecuta sub stapinirea Rusiei, ceea ce a avut drept consecinta intreruperea vechilor ei legaturi comerciale cu tarile vecine. In aceasta perioada Basarabia numara 41160 de familii, adica 240 mii de locuitori. Aceasta populatie insa curind a inceput sa fie sporita cu ajutorul colonizarilor cu neamuri straine, organizate si favorizate de guvernul rusesc. Astfel, chiar din anul 1814 se aseaza in sudul Basarabiei in judetul Cetatea Alba, 1443 de familii germane, venite din Varsovia si Wurtenberg, iar peste 10 ani vreo 28 de colonisti elvetieni infiinteaza pe malul M.Negre din judetul Cetatea Alba comuna saba. Din datele sratistice, ramase de pe atunci, reiese ca in anul 1818 Basarabia ajunse sa numere 389000 lucuitori, la 1829 Rusia obtine pe cale diplomatica (tratatul de la Adrianopol) si gurile Dunarii, afara de canalul Sf. Gheorghe, care ramine sub stapinirea turceasca. Astfel fiind, Rusia devine suverana pe intreg comertul de la Dunarea de Jos. Nu e vorba, ca mult cistig din acest comert rusii nu au putut sa realizeze, deoarece produsele lor agricole aveau alte cai de scurgere catre porturile ei maritime din Marea Neagra spre Mediterana. In ce priveste produsele industriale, ele erau de mica importanta pe acea vreme. Interesul rusilor era - spune d-l I.N. Anghelescu - ca sa impiedice mai degraba un trafic intens pe Dunare, spre a-l stramuta in porturile de pe Marea Neagra. De aceea rusii impotmolesc sau lasa sa se impotmoleasca bratele Dunarii. Tendinta aceasta a fost una din cauzele razboiului din Crimeea (1854-1855), care s-a terminat cu alcatuirea Comisiunii Europene a Dunarii cu misiunea de a despotmoli bratele Dunarii si de a reglementa navigatia pe acest fluviu. Incercarile industiasilor basarabeni de a-si crea o industrie proprie puternica sint izbite de interesele industriasilor rusi din tinuturile de la Nord. Acesti industriasi nu puteau privi cu ochi buni dezvoltarea unei industrii concurente intr-o provincie abia cucerita. Dupa datele d-lui colonel Cornilovici, in anul 1819, in Basarabia se aflau numai citeva fabrici pentru boirea pinzei si a postavului, trei uzine pentru fabricarea caramizii, o singura favrica de var si citeva fabrici de luminari. In ce priveste populatia, ea ajunge in anul 1830 la cifra de 469 783 de oameni, iar in anul 1845- la 785 175 de locuitori. In anul 1848, dupa datele culese de d-l Zamfir Arbore, Basarabia poseda 297 fabrici, care prouceau marfa pentru suma 99 184 ruble pe an, iar in anii urmatori, dupa statistica data de Criucov, in Basarabia erau: In 1850-295 fabrici (probabil ca in acest numar intrau si ateliere) cu o productie in valoare de 508.366 ruble anual. In 1851-293 fabrici cu o productiune in valoare de 493.298 ruble anual” 1852 -294 467.101 1856-519 1.128.521 In acest din urma an (1856) populatia totala a Basarabiei se ridicase la 990 274 locuitori. Dupa datele lui A. Zasciuc, ofiter de stat major rus si membru al Soietatii Imperiale de Geografie ruse, 2/3 din populatia basarabeana la 1860 era formata din romani. Afara de ei mai erau rusi mari (velicorosi), fugiti in Rusia de grozaviile tarului Ioan cel Groaznic (veacul al XV-lea), apoi rusini, malorosi (ucraineni), polonezi, greci, bulgari, sirbi, gagauzi, arnauti, evrei, armei si tigani originari din India. Dupa o dare de seama ruseasca, numarul fabricilor si atelierelor din Basarabia in anul 1881 era de 175, cu o productie anuala in valoare de 5 623 000 ruble, iar in 1892 numarul lor se ridica la 222 cu o productie totala in valoare de 6 105 000 ruble. Comertul basarabean sub rusi de la 1812 incoace este impartit de d-l Zamfir Arbore in trei parti distincte: cel din interiorul tarii, care se concentreaza in cele 8 orase si citeva tirgusoare basarabene; cel exterior, care se subdivizeaza in comertul cu Rusia; comertul cu Europa; care se facea prin porturile de pe Dunare, pe Prut, la Ungheni (Actualmente Vasile Lupu), noua Sulita si apoi prin Odesa. comertul de tranzit, care cuprinde miscarea marfurilor pe Nistru si legatura de cale ferata dintre Odesa si Iasi. Marfurile care faceau obiectul comertului basarabean, se pot imparti si ele in patru grupuri mari: Marfurile produse in Basarabia sau aduse din Rusia pentru a fi exportate in Austria; Marfurile care formau traficul Basarabiei cu Romania; Marfurile importate pentru trebuintele Basarabiei, atit din Rusia, cit si din Austria si Marfurile de tranzit, care treceau din Europa Occidentala in Rusia prin Basarabia. Obiectele de trafic cu Austria se compuneau parte din marfa ruseasca ca fier, miere, pielarie si parte din priduse ale Basarabiei, ca grine, grasime, lina, peste, piei, si ca obiect principal cai, vite, oi si capre. In Romania se exporta: cai, vite, peste sarat, fringhii, lina iar ca marfa de tranzit: olarie fina, lucruri de arama, fierarie, marfa de cauciuc, pielarie, bumbacarie, pinzeturi, ceai si blanuri. Cifra tranzitului acestor marfuri formeaza ¾ din totalul exportului, cese facea spre Romania. Pe la sfirsitul veacului al XIX-lea si la inceputul celui urmator productele pescariilor rusesti si-au gasit un mare debuseu in Romania. In ceea ce priveste impotrul marfurilor in Basarabia, primul loc apartine Austriei, dupa care vine Romania. Din Austria se importa in special lemn bucovinean de constructie. La inceputul secolului al XX-lea Romania reuseste sa ofere pietei basarbene marfurile de cherestea in conditii mai avantajoase, astfel ca de la aceasta data, importul lemnelor din Austria este in continua scadere, cedind locul in favoarea celui romanesc. Se mai importa din Romania: sare, nuci, pietre de moara, piei de miei si lina vopsita. Aceste marfuri nu se consumau in Basarabia, ci treceau mai departe in Rusia. Punctele vamale, prin care intrau in Basarabia produsele de import erau: Noua Sulita, Lopcani, Sculeni, Ungheni, Reni. Exportul produselor rusesti de tranzit spre austria se facea prin Noua Sulita; pe acolo treceau marfurile ce veneau dinspre Moghilev. Mai tirziu Noua-Sulita decade, din cauza construirii celor doua mari retele de cale ferata: a) Lemberg-Cernauti-Iasi-Ungheni-Chisinau-Odesa si b) Lemberg-Podvolicisc. Punctele principale comerciale din Basarabia, la inceputul secolului al XX-lea, erau: Hotin, Soroca, Balti, Atachi, Orhei, Chisinau, Tighina, Cetatea Alba, Chilia, Reni, Ismail, Bolgrad, Cahul, Leova, Causeni, Criuleni, Cubei, Hincesti si Calarasi. Industria basarabeana sub rusi se gasea, la inceputul veacului al XX-lea, dupa o statistica de la 1 ianuarie 1901, intr-o situatie, inferioara celei din trecut, si numara urmatoarele intreprinderi principale: 7 fabrici de tutun 10 fabrici de lemn 6 fabrici de prelucrat ceara 1 fabrica de butoaie 1 fabrica de zahar 15 fabrici de luminari 2 fabrici de topit seu 8 tabacarii 12 fabrici de sapun 15 intreprinderi piscicole 1 salina 7 fabrici de coniac si lichioruri 22 fabrici de ulei 2 turnatorii 4 fabrici de bere 1 fabrica de spalat lina 3 vopsitorii chimice 42 caramidarii, 4 fabrici de fringhii 1296 diverse ateliere si intreprinderi mici, 2 fabrici de tigle s.a. 1 fabrica de paste fainoase etc. In total au fost 1462 de intreprinderi industriale-fabrici si ateliere-cu o productie totala in valoare de abia 3 000 000 ruble, ocupind numai un numar de 5983 de lucratori. Privind aceste cifre, constatam cu usurinta cit de inapoiata era situatia industriala din Basarabia la inceputul veacului nostru. Trecind la cercetarea populatiunii, constatam ca, dupa o statistica de la 1 ianuarie 1914, Basarabia numara 2 245 553 de locuitori , dintre care 1 131 828 barbati si 1 113 725 femei. A noua etapa din viata economica a Basarabiei a fost razboiul mondial, declarat in 1914. Noile evenimente, survenite din cauza marelui razboi, modifica completamente conditiile economice din Basarabia. Marile operatiuni militare din Carpati si din Galitia (1914-1915) fac ca Basarabia, prin situatia sa geografica, sa devina baza de aprovizionare a armatelor Sudice si Sud-Vestice rusesti. Intrarea Romaniei in razboi contra Puterilor Centrale aduce schimbari si mai mari, deoarece transforma Basarabia in zona de razboi. Se creaza aici un important numar de depozite militare de munitiuni, echipamente, alimente pentru aprovizionarea armatelor combative si a populatiei civile. Orasele si comunele sint invadate cu tot felul de unitati, care formeaza grosul armatelor de operatiuni. Intreprinderile industriale sint mobilizate pentru necesitatile militale si desigur ca in astfel de imprejurari nu poate fi vorba de o activitate economica normala. Productia industriei basarabene a fost intrerupta. Comertul exterior s-a redus la zero, iar cel interior s-a transformat in simple contingentari, rechizitii si sechestre pentru necesitatile militare si civile. Singurele institutiuni economice, care au profitat de aceste imprejurari exceptionale, au fost cooperativele din Basarabia, care in cursul razboiului au luat un mare avint. Indiferenta de mai inainte a guvernelor rusesti , in ce priveste cooperatia, s-a transformat in cursul razboiului intr-o binevoitoare atentie, acordindu-i credite largi in vederea aprovizionarii armatelor, prin intensificarea productiei. Necesitatile de razboi au silit guvernele autocrate rusesti sa stabileasca legaturi mai strinse cu poporul de jos, in care ideea de cooperatie era incoltita deja demult. Pentru a ilustra cit de mult a contribuit Basarabia la operatiunile de aprovizionare din timpul razboiului, dam mai jos citeva bilanturi de lichidare a principalelor organizatii, care erau imputernicite cu adunarea si distribuirea produselor din Basarabia. Bilantul de lichidare a sectiunii pregatirilor pe ziua de 1 octombrie 1921. ACTIV PASIV Ministerul de razboi rus (rub) 19 253 829,58 Uprava Gubernala de Aprovizionare, a basarabiei (rub) 18 001 106,38 Zarzavat si fructe 5 037 289,04 Sectia de carne si vite 22 321 643,65 Carne si untura 380 736,04 Avansuri 2 965 590,51 Furaje 4 894 851, 84 Diverse conturi 2 850 Vin 3 234 482,33 Vite 6 210 253,16 Cheltuieli suplimentare 3 255 358,16 Diverse conturi 1 024 290,39 Total rub. 43 291 190,54 Total rub. 43 291 190,54 Bilantul de lichidare a sectiei piinii pentru armata pe ziua de 1 octombrie 1921 ACTIV PASIV Ministerul de Razboi Rus rub. 42 657 208,79 Delegatul Minis. Agriculturii rus. Rub. 20 963 382,92 Statul Romãn 1 980 774,72 Ministerul Agriculturii 29 259 895,- Sectia carne si vite 33 946 008,27 Ministerul Aprovizionarilor 118 530 00,- Sectia pregatirilor 18 259 879,81 Diverse conturi 22 900 501,17 Produse 61 944 192 ,01 Diversi debitori 4 455 300,69 Cheltuieli suplimentare 14 834 367,39 Diverse conturi 13 576 047,45 Total rub 191 653 779,13 Total rub 191 653 779,13 Bilantul Comisiunii de lichidare a Upravei Regionale de Aprovizionare din Basarabia incheiat pe ziua de 1 octombrie 1921 ACTIV PASIV Upravele judetene rub. 1 099 061,56 Uprava Guberniala de Aprovizionare rub. 33 952 768,26 Cumparari de vite si untura 122 979,95 Diverse contrui 1 080 483,74 Debitori 205 797,60 Sectia Pregatirilor a Upravei Guberniale de aprovizionare 25 555 641,18 Ministerul de razboi 5 321 180,66 Diverse conturi 2 728 591,05 Total rub. 91 096 314,51 Total rub. 91 096 314,51 Bilantul de lichidare a sectiei imputernicitului Ministerului de Agricultura, C.A. Mimi, incheiat pe ziua de 1 decembrie 1921 ACTIV PASIV Produse rub. 18 750 582,63 Delegatul G-I al Ministerului Agriculturii rub. 77 294 202,61 Furnizori 3 636 079,95 Produse macinate 11 772 395,69 Uprava Gubern. De aproviz. 24 005 851,04 Diverse conturi 2 029 716 21 Departamentul militar 29 127 013,24 Diverse conturi 15 576 787,65 Total rub. 91 096 314,51 Total rub. 91 096 314,51 A zecea etapa a vietii economice basarabene o formeaza revolutia din 1917, declararea Republicii Moldovenesti si Actul Unirii din 27 martie 1918. Greutatile si oboselile razboiului , precum si politica ultranationalista si nesincera a conducatorilor poporului rus, provocing din ce in ce nemultumiri interne, tot mai violente, era fatal ca toate acestea sa se termine cu o revolutie, care s-a si declarat in februarie 1917. Aparatul administrativ si militar al imensului Imperiu Rus intra in descompunere, armata de operatiune este inundata de spioni straini transformati in propagandisti revolutionari; ea se dezorganizeaza si soldatii si ofiterii in masa incep a parasi frontul. Intreg Imperiul este cuprins de framintari interne, a caror consecinta este redesteptarea nationalitatilor subjubgate. Rind pe rind se declara state independente toate acele provincii rusesti populate de nationalitati straine, cucerite prin forta de-a lungul veacurilor de catre imparatii rusi. Dupa Finlanda, Polonia, Estonia, Lituania, Ucraina, Georgia, Armenia, vine si Basarabia, care la inceput apare ca Republica Autonoma in Federatia rusa, iar mai tirziu devine Republica Moldoveneasca Independenta. Poporul basarabean nu a pierdut cea dintii ocazie ce s-a ivit, si prin glasul alesilor sai a facut apel la armata romina ca sa treaca Prutul si sa apere pamintul stravechi romanesc. Faptu s-a indeplinit la 13 ianuarie 1918, cind armata romana pe temeiul drepturilor imprescriptibile asupra regiunilor moldovenesti dintre Prut si Nistru, si-a facut intrarea triumfala in inima Basarabiei la Chisinau. Consecintele economice ale acestui mare fapt istoric au fost incalculabile pentru Basarabia. Actul Unirii de la 27 martie 1918 nu a avut numai insemnatatea unui eveniment national, ci si a unei grandioase opere de ordine si civilizatie. Daca actul Unirii a readus Basarabia la Patria-Mama, tot acest act a readus-o la masa sociala cu intregul ei aport economic. Reaua stare economica, mostenita cu ocazia alipirii Basarabiei la Patria-Mama, isi are sorgintea nu numai in evenimentele recente cind puhoiul revolutionar, alimentat de unitatile militare ruse bolsevizate, se retragea in dezordine de pe frontul romanesc, trecind sub jaf si nimicire tot ce intilnea in calea sa, ci si in programul politic, pe care guvernele ruse l-au avut tot timpul de la anexare, ca sa nu lase ca basarabia sa devina o forta economica cu caracter independent. Am aratat mai sus cum, de exemplu, la Petrograd nu se privea cu ochi buni o dezvoltare importanta a industriei basarabene. Am aratat deasemenea politica de anihilare a activitatii comerciale si in special neglijenta culpabila, in care erau lasate gurile Dunarii, fara sa mai vorbin de dezastrul economic, produs prin lipsa aproape completa a cailor de comunicatie. Daca nu ar fi fost cele doua retele importante, care legau Chisinaul, una cu Odesa si alta cu Kievul, precum si un oarecare progres in dezvoltarea a citorva orase, am putea spune ca Basarabia ne-a fost retrocedata in aceeasi stare, cum se afla cu 106 ani inainte de Unire. Trebuie sa mai mentionam ca pagubele pricinuite de armatele ruse in retragere intrec cifra de 800 000 000 lei (valuta 1917) numai in ce priveste proprietatile rurale, forta de productie a Basarabiei. In afara de aceasta, basarabenii au mai fost pagubiti prin rechizitii facute de armatele ruse, care au dat bonuri in valoare de 1 005 837 lei 32 bani, fara sa le fi platit. La aceasta se mai adauga rechizitiile facute tot e armatele ruse, pentru care s-au emis 128 de bonuri mute, fara valoare, indicindu-se numai cantitatea ridicata, care se urca la circa 14 200 puduri cereale, furaje, porumb si zarzavat. S-au mai rechizitionat de asemenea fara plata si fara bonuri circa 63 500 puduri diferite produse ale solului, precum si 2 301 capete de vite cornute, cai si oi. In aceste conditii economice a fost realipita Basarabia in anul 1918. In primele decenii de dupa reformele agrare de la sfirsitul secolului XIX Moldova continua sa ramiie una din regaiunile agrare ale Rusiei. Viata ei economica era strins legata de economia intregii Rusii si de piata mondiala. In acelasi timp burghezia din Rusia si din strainatate se folosea de Basarabia in calitate de piata de desfacere a marfurilor sale industriale. Cea mai mare parte a populatiei din Basarabia (85%) traia la sate ocupindu-se cu agricultura. Pe teritoriul Basarabiei s-a desfasurat o activitate a celor mai mari intreprinderi de transport din Rusia: Societatea cailor fierate din Sud-Est, Societatea rusa de navigatie si comert, Societatea de navigatie pe Marea Neagra si Dunare. Constructia caii fierate a abut o mare insemnatate pentru dezvoltarea economiei tinutului. La inceputul secolului XX, intr-o serie de ramuri industriale inca nu fusese terminat procesul de trecere la productia masinizata. Funtionau intreprinderi mestesugaresti si manufacturi mici si primitive. Numai in cadrul industiei olaritului si a celei vinicole au aparut inreprinderi mari. Incepe sa se nasca productia de fabrici si uzine. La inceputul secolului XX in tinutul Basarabiei erau circa 300 intreprinderi de acest tip. Printre ele erau mori, fabrici de spirt. Cele mai mari intreprinderi ale industriei alimentare erau fabricile de zahar din Ribnita si Zarogheni (Balti). La fiecare din ele lucrau de la 300 pina la 500 de muncitori. In Basarabia crestea si numarul manufacturilor de prelucrare a pieilor, de topire a grasimilor, de ulei, de uscare a fructelor, de producere a oalelor si altele. In perioada anilor 1812-1918 indusria mecanizata abia se nastea. Majoritatea unitatilor aveau caracter de atelier. Existau, intru-un numar redus, manufacturi si intr-un numar si mai redus unitati mecanizate de postav, mori mari. Majoritatea unitatilor erau de prelucrare a productiei agricole si animale. In industria prelucratoare era inclusa si cea extractiva. Forta motrice folosita era de 4 surse: apa, vint, animale si vapori. Breslele in Basarabia s-au dezvoltat in acea perioada cind in Europa de Apus acestea au decazut, iar in unele locuri chiar au disparut. Dezintegrarea breslelor a dat nastere atelierului bazat pe cooperarea simpla, de mici dimensiuni cu 1-3 lucratori, unde lucra si patronul alaturi de angajati. Trebuintele gospodariei taranesti sunt satisfacute in mare masura de activitatile industriale casnice taranesti desfasurate mai ales cind taranii nu erau ocupati cu lucrarile agricole. Articolele de lux sunt in cea mai mare parte importate, activitatile de prelucrare industriala se devolta relativ putin , cauza principala fiind dimensiunile mici ale pietii interne de desfacere, unde majoritata populatiei se indeletnicea cu agricultura. Ocupatia principala a populatiei din Basarabia in toate timpurile a fost exploatarea pamintului. Agricultura persista pe teritoriul dintre Prut si Nistru si in perioada 1812-1918, cind poporul basarabean se afla sub jugul dominatiei tariste din Rusia, fiind principala ramura a economiei. Din referatul propus putem conclude faptul ca industria nu a avut o dezvoltare puternica in aceasta perioada . Existau industiile casnice, care din cauza importului de fabricate scadeau din an in an. Taranimea aproape ca nu se mai imbraca in haine de lina si pinza de casa. Totusi mai persistau micile ateliere de stolerii, pietrarii, vopsitorii, tesatorii de covoare, croitorii, cojocarii, rotarii, dogarii, etc.. Dominatia ruseasca nu a accelerat, ci dimpotriva a frinat dezvoltarea industriei in Moldova in perioada data, si deci a avut un efect negativ asupra dezvoltarii economiei Basarabiei in general.  Bibliografie: Stefan Ciobanu, “Basarabia-Monografie” Anton Moraru, “Istoria Romanilor: Basarabia si Transnistria 1812-1993”, Chisinau 1995 seq level0 h 0 seq level1 h 0 seq level2 h 0 seq level3 h 0 seq level4 h 0 seq level5 h 0 seq level6 h 0 seq level7 h 0 Cazacu Petru, “Moldova dintre Prut si Nistru”, Cluj 1991 쥁`