Referat Poezia Lacustra

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Poezia Lacustra si de asemenea puteti face Download Referat Poezia Lacustra

Citeste fragmente din Referat Poezia Lacustra

Lacustrã De-atâtea nopþi aud plouând, Aud materia plângând… Sunt singur, ºi mã duce-un gând Spre locuinþele lacustre. ªi parcã dorm pe scânduri ude, In spate mã izbeºte-un val - Tresar prin somn, ºi mi se pare Cã n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde, Pe-aceleaºi vremuri mã gãsesc ... ªi simt cum de atâta ploaie Piloþii grei se prãbuºesc. De-atâtea nipþi aud plouând, Tot tresãrind, tot aºteptând… Sunt singur ºi mã duce-un gând Spre locuinþele lacustre.  Poezia Lacustrã este o reverie temporalã. Elementul fundamental este apa, simbol al disoluþiei totale. Criticul literar Dana Dumitru considerã cã în aceastã poezia existã o deplasare de la realitate spre vis, dar visul nu are o valoare compensatoare, ci îl întoarce pe poet ci faþa tot spre realitatea tragicã în care trãieºte. Sentimentul fundamental este cel al însingurãrii tragice. Singur în univers, poetul intuieºte ploaia, ca plânsul materiei însãºi: De-atâtea nopþi aud plouând, Aud materia plângând… Sunt singur, ºi mã duce-un gând Spre locuinþele lacustre. Cât de singur poate fi poetul, rupt de semenii sãi, de realitatea în care trãieºte, încât sã se întoarcã în gând în preisorie, în afara societãþii, a civilizaþiei, a istoriei. Teama omului primitiv de fiarele sãlbatice este înlocuitã de teama omului modern în faþa morþii. Brusc, în noapte, poetul conºtientizeazã ameninþarea morþii: ªi parcã dorm pe scânduri ude, In spate mã izbeºte-un val - Tresar prin somn, ºi mi se pare Cã n-am tras podul de la mal. În strofa urmãtoare poetul creeazã senzaþia unei suspendãri temporale ºi a rãtãcirii într-un gol primordial: Un gol istoric se întinde, Pe-aceleaºi vremuri mã gãsesc ... Sentimentul dezagregãrii totale este exprimat în urmãtoarele versuri: ªi simt cum de atâta ploaie Piloþii grei se prãbuºesc. Ultima strofã exprimã acelaºi plâns cosmic al materiei. Versul tot tresãrind, tot aºteptând, realizat prin verbe la gerunziu, exprimã persistenþa chinului, al aºteptãrii: De-atâtea nipþi aud plouând, Tot tresãrind, tot aºteptând… Sunt singur ºi mã duce-un gând Spre locuinþele lacustre. Verbele la gerunziu contribuie la realizarea unei neliniºti metafizice ºi rimeazã –nu întâmplãtor– cu substantivul gând. Acest substantiv sugereazã consþientizarea condiþiei tragice a omului. Întreaga poezi exprimã o neliniºte metafizicã, generatã de sentimentul morþii inevitabile. Esenþa o reprezintã viaþa ameninþatã de moarte. Existã în aceastã poezie douã realitãþi, care se suprapun: realitatea exterioarã, deprimantã, care obligã la izolare ºi deprimare, disperare ºi realitatea interioarã, la fel de apãsãtoare, care nu gãseºte nici o ºansã de salvare. Existã apoi o alternare a planurilor material ºi spiritual, trecerea din unul în celãlalt, fãcându-se printr-un impuls inconºtient. PAGE PAGE 111111 Ü¥eÀ