Referat Ion - Cracterizare2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Ion - Cracterizare2 si de asemenea puteti face Download Referat Ion - cracterizare2

Citeste fragmente din Referat Ion - Cracterizare2

În Ion este înrădăcinată o mentalitate ţărănească, după care oamenii se pot numi oameni numai în măsura în care gospodăria lor este întemeiată. Prin comportarea sa, Ion atacă bazele morale ale proprietăţii funciare prin conflictul său cu Simion Lungu şi cu Vasile Baciu. Acest atac apare cu atât mai violent, cu cât Ion descinde dintr-o populaţie românească asupra căreia au influenţat principiile riguroase şi clare ale dreptului roman. Din păcate, Ion al Glanetaşului n-a păstrat din trăsăturile specifice ale românilor transilvăneni, decât dragostea de muncă, hărnicia, în vreme ce dragostea pentru pământul strămoşesc se transformă într-un fetişism (veneraţie exagerată pentru o idee) pentru “pământul obiect al muncii”, transformare ce-l dezumanizează prin această oarbă sete de proprietate. Ion nu mai distinge cinstea, corectitudinea, capacitatea, deosebindu-se prin atitudinea etică, prin unele acţiuni negative, de masa locuitorilor din sat precum şi de înaintaşi. Autorul însuşi subliniază repetat în roman deosebirea dintre Ion şi ceilalţi locuitori. Printre altele, în roman se arată că “în Pripas nu se pomenise omucidere până atunci, de când se ţine minte”. De aceea, profilul lui Ion apare din ce în ce mai întunecat de o continuă prefăcătorie, participând la un josnic târg al hectarelor, şantajând pe viitorul său socru şi terorizând fără scrupule pe Ana. Odioasa faptă de căpătuială prin orice mijloace ne descoperă un ins de o cruzime rară, care determină sinuciderea Anei, după care Ion poartă grija fiului său, nu din sentimente paterne, ci dintr-un josnic instinct de conservare a proprietăţii samavolnic (abuziv) obţinute. Întorcându-se de la cimitir el smulge copilul Zenobiei cuprins de teamă să nu i-l răpească cineva. Îl stânge la piept, acoperindu-l cu braţele osoase. Există oare vreo scânteie de umanism în comportarea lui Ion? Comportarea lui demonstrează contrariul, abstracţie făcând de unele elemente din a doua parte a romanului, Glasul iubirii. Demnitatea lui de bărbat tânăr e părăsită de dragul pământului. Iubirea curată a Floricăi a jertfit-o pentru acelaşi lucru. Respectul pentru datinile strămoşeşti ca şi dragostea pentru rodul “iubirii” sale le priveşte cu un permanent dispreţ, străine eticii ţărăneşti. Setea de avere, lăcomia de pământ merg la Ion până la manifestări atavice (primitive) de îmbrăţişare, de sărutare a pământului arat într-o exaltare vecină cu nebunia. Ion este mai dezumanizat decât Vasile Baciu care, după ce şi-a obţinut pământurile prin căsătoria cu o femeie bogată, se poartă blând cu ea, înţelegând că datorită ei a intrat în “rândul oamenilor avuţi”. Ion însă nici după condamnabilul său “succes” nu vădeşte vreo urmă de căinţă în străfundurile conştiinţei. Comportarea lui Ion este cauza directă a sinuciderii Anei, ajunsă mamă. Teama de a nu pierde moştenirea copilului determină cotitura şi prăbuşirea psihologică a lui Ion, dezvăluind ferocitatea caracterului său. El îşi loveşte odios părinţii, acuzându-i de îmbolnăvirea copilului. Orbirea lui Ion este argumentată de doctorul Filipoiu, care prin diagnosticul său, arată că acelaşi Ion, autorul moral al sinuciderii Anei, este vinovat şi de moartea copilului său. Astfel Ion este condamnat prin faptele sale: încălcarea proprietăţii lui Simion Lungu inducerea în eroare a Anei, şi a lui Vasile Baciu cu scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, determinarea sinuciderii soţiei sale, purtările familiare josnice, adulterul şi înşelăciunea, chiar în dauna celui care-i făcuse bine. 쥁