Referat Mihail Sadoveanu - Baltagul -povestire Pe Momentele Subiectului3

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihail Sadoveanu - Baltagul -povestire Pe Momentele Subiectului3 si de asemenea puteti face Download Referat Mihail Sadoveanu - Baltagul -povestire pe momentele subiectului3

Citeste fragmente din Referat Mihail Sadoveanu - Baltagul -povestire Pe Momentele Subiectului3

Baltagul Mihail Sadoveanu este cel mai mare povestitor artist al literaturii romanesti, el afirmand ca “poporul a fost parintele meu literar”. Romanul “Baltagul” este un adevarat “poem al naturii si al sufletului omului simplu, o <> in dimensiuni mari”(George Calinescu), reprezentand una din culmile cele mai inalte ale creatiei sadoveniene si poate fi comparat cu o adevarata epopee a vietii pastoresti. Romanul a fost scris in numai 17 zile si are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti:”Salga”(setea de implinire a actului justitiar, de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei),”Dolca”(ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios),”Miorita”(tema, motivul,conflictul,discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cateva din cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman). Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastor al traditiilor stramosesti si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii. Titlul este semnificativ, intrucat in mitologia romaneasca baltagul este arma magica menita sa indeplineasca dreptatea, este o unealta justitiara. In basmele populare, baltagul este furat de fortele raului(zmeii) si redobandit de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange. Din expozitiune aflam ca actiunea are loc toamna tarziu, in a doua perioada a transhumantei, cand ciobanii se intorc cu oile din munti. Pe prispa unei case din Magura Tarcaului,un sat moldovenesc, statea Vitoria Lipan, eroina romanului, amintindu-si de povestile pe care sotul ei le spunea la nunti. a deoarece soţul ei întârzia mai mult decât de obicei. Soţii Lipan au avut şapte copii dintre care cinci au murit si au rămas doi pe nume Gheorhita si Minodora. Gheorhita era plecat cu oile la iernat”intr-o balta a Jijiei”,in Cristesti, iar Minodora stătea acasă cu mama ei, pentru a o ajuta la treburile casnice. Gheorhita trebuia sa-si aştepte tatăl pentru a plăti datoriile, dar văzând ca nu mai vine i-a trimis o scrisoare Vitoriei. Cum a primit-o, aceasta s-a duc la părintele Daniil sa i-o citească dar nu după mult timp a mai primit o scrisoare tot de la Gheorghita dar cu cuvintele baciului Alexa. Din aceasta scrisoare Vitoria afla ca Nechifor nu a ajuns nici acolo si astfel devine din ce in ce mai îngrijorata. Noaptea, ea are un vis:”Se făcea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape.” Văzând ca Lipan nu mai vine, Vitoria s-a dus la părintele Daniil pentru a-i scrie o scrisoare lui Gheorghita in care sa-i spună sa vanda din oi pentru a plăti datoriile, sa lase oile in grija baciului Alexa si sa vina acasă. „Argatul” Mitrea s-a întors cu oile din munţi deoarece iarna se apropia. Înainte sa meargă la părintele Daniil, Vitoria trece pe la crasma pentru a cumpăra o sticla de rachiu pe care sa i-o dea babei Maranda, „vrăjitoarea satului” pe la care avea de gând sa treacă. Ajunsa la părintele Daniil, Vitoria i-a spus neliniştile sale, dar si de semnele care ii argumentau ca s-a întâmplat ceva cu soţul ei: visul acela si faptul ca, in dimineaţa aceea, cocosul a cântat cu spatele la casa. După ce a vorbit cu părintele Daniil, Vitoria a început sa-i dicteze scrisoarea pentru Gheorhita. Trecuseră 40 de zile de când Nechifor plecase de-acasă, iar după calculele Vitoriei el trebuia sa fie acasă de 20 de zile.Ea era din ce in ce mai îngrijorata, mai ales ca in noaptea precedenta avusese un nou vis:”L-am visat rău, trecând calare o apa neagra”. După ce a plecat de la părintele Daniil, Vitoria s-a dus la baba Maranda pe care a rugat-o sa-i ghicească in carti. „Vrăjitoarea” i-a spus ca sotul ei a rămas sa chefuiască, ca a căzut „sub vraja” unei femei cu ochii verzi, la Dorna; dar Vitoria a rămas tot cu gândul ca lui Lipan i s-a întâmplat ceva. In apropierea sărbătorilor de iarna, după ce-a lăsat „in perolele, in sama baciului celui bătrân Alexa”, Gheorghita s-a întors acasă.” Vitoria este din ce in ce mai trista, mai retrasa in sine; sărbătorile de iarna „i-au fost pentru întâia oara străine si depărtate” pentru ca soţul ei drag nu mai apare. “Ea insa se socotea moarta, ca si omul ei care nu mai era lângă dansa.” Vitoria i-a spus sa se duca sa-l caute pe Nechifor, dar si-a dat seama ca Gheorghita nu era pregătit lăsându-l sa-si petreacă sărbătorile acasă. După sărbători, se „purifica”: tine post 12 saptamani, face daruri bisericii si se roagă la icoana Sf. Ana înainte de a pleca cu Gheorghita către Lipan. Apoi se duce sa-i vorbească părintelui Vissarion care-o sfatuieste sa anunţe autoritatile si sa-i reclame dispariţia. Vitoria ii asculta sfatul părintelui si a doua zi pleacă la Piatra unde ii vorbeşte prefectului, iar acesta ii spune sa depună o plângere. După aceasta, Vitoria se întoarce acasă unde vorbeşte cu părintele Daniil si se hotaraste sa nu mai depună nici o plângere si sa plece împreuna cu Gheorghita(„iau cu mine si pe băiat; sa am o putere bărbăteasca”) in căutarea bărbatului.(„dac-a intrat el pe celalalt taram, oi intra si eu după dansul”). Intre timp Vitoria sfiinteste un baltag si i-l da lui Gheorghita, deoarece in calatoria lor au nevoie de o unealta cu care sa se apere.(„Maine dau faurului o bucata de fier sa bata din el baltag si sfiintia ta vei face bine, sa-l blagosloveşti.”) Desfasurarea actiunii incepe o data cu slujba tinuta de preot in cinstea plecării celor doi. Deoarece aveau nevoie de bani pentru calatorie, ea vinde din pieile si branza pe care o avea acasa. Negustorul i-a dat 38.000 lei pe marfa cumpărata; ramanand uimit de intelepciunea femeii:” daca n-as fi ovrei si însurat, munteanca asta n-ar avea soţ, intr-o saptamana as face nunta.” Înainte sa plece, Vitoria asista la slujba; după care o lasă pe Minodora la mănăstirea Văratec, isi lăsa gospodăria in grijea lui Mitrea si astfel pornesc la drum împreuna cu domnul David. ”In zori-de-ziua, vineri in 10 martie, munteanca si feciorul ei au închingat caii cei pagi s-au încălecat.”. „Gheorghita purta aninat in lanţ, in dosul coapsei drepte, baltagul.” ” ပഀۆ렂瀑#萎ﳵ萏ﵮ萑ɨ葝ﳵ葞ﵮ葠ɨ摧䲸¨ᤀSe ducea in sus.” Atunci munteanca a realizat ca era pe drumul cel bun. După ce l-au lăsat pe domnul David acasă, Vitoria si Gheorghita s-au îndreptat spre Focsa unde aveau sa facă următorul popas. In Farcas Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care jucau la jocul lor de noroc. Apoi ei s-au intalnit cu subprefectul Anastasie Balmez, dupa care au plecat spre hanul lui mos Pricop unde au poposit peste noapte. Intreband de Nechifor Lipan, Vitoria a aflat ca a trecut pe acolo impreuna cu alti doi ciobani.Mos Pricop avea o parere buna despre sotul ei, afirmand ”(…)vrednic roman. Numai ca nu-mi placea ca se ducea la drum asupra noptii.(…)Dar omul acela zicea ca se duce oaptea; ca s bucura sa umble pe luna.De oameni rai nu-I pasa; are pentru dansii pistoale incarcate in desagi.” Vitoria realiza ca sansele sa-si gaseasca sotul viu scazusera foarte mult. Vitoria a plecat mai departe spre vatra Dornei, insa s-a oprit la Borca la un botez si apoi la o nunta la Cruci. Dupa aceea au ajuns la capatul calatoriei lor, la Vatra Dornei, unde afla ca Nechifor cumparase 300 de oi, dintre care 100 le-a dat unor negustori pe “putin castig-omul dumitale s-a aratat galant”. Vitoria a incercat sa afle mai multe informatii de la el, dar tot ce a putut afla a fost unde s-au dus cu oile.(“Pe cat am inteles, au apucat drumul pe Neagra”). Astfel, Vitoria si Gheorghita pornesc pe urmele celor trei calareti. Mergand din crasma in crasma, Vitoria si gheorghita au aflat ca Nechifor Lipan si noii lui prieteni au trecut prin Brosteni si au luat-o prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre Bistrita.(“Cu adevarat, urma se gasea din semn in semn, adica din crasma in crasma”). In Sabasa, ei il roaga pe fiul crasmarului sa le fie calauza pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la acesta au aflat ca turma de oi care a trecut pe-acolo era insotita de numai doi calareti si dupa descrierea facuta de acesta, nici unul nu era Nechifor Lipan. Crasmarul si-a amintit ca pe unul il chema Bogza. Astfel, Vitoria realizeaza ca trebuie sa-si caute sotul intre Sabasa si Suha, inrucat aici i-a pierdut urma. Numele celui de-al doilea calaret l-a aflat de la sotia hangiului, Maria.Acesta era Ilie Cutui si care locuia destul de aproape, in Doi Metri. Dansu-si seama ca singurii care stiau ceva despre sotul ei, Vitoria se hotaraste sa vorbeasca cu ei si astfel I-au chemat la primarie,dar in zadar deorece nu au reusit sa afle nimic nou.Vitoria este foarte hotarata:”L-am cautat pe drumul mare, acum am sa-l caut pe poteci, ori prin rapi. Sfantul Andrei de le Bistrita are sa ma intrepte unde trebuie.” Cei doi pleaca la Sabasa unde poposesc la domnul Toma. Puctul culminant este, de asemenea, foarte complex. El incepe in capitolul al XII-lea cand il gasesc pe Lupu, cainele cel mai credincios a lui Lipan, in curtea unui localnic. Venind de la Suha la Sabasa, in dreptul unei rape, Lupu,cainele, a inceput sa se poarte neobisnuit. Vitoria I-a spus lui Gheorghita sa-I dea drumul, iar cainele a coborat in rîpa, urmat de ferior si apoi de ea. Dintr-o data, Vitoria a inceput sa planga: gasisera osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut dupa haine. Nu departe era si calul lui-mort. Ea I-a aprins repede o lumanare, neincetandu-si plansul. Vitoria il pune pe Gheorghita sa-si pazeasca tatal pana cand ea va anunta autoritatile si pe domnul Toma, subprefectul. Acestia au I-au pus multe intrebari femeii indurerate pentru aflarea faptasului, principalii suspecti fiind Bogza si Cutui, care-l omorasera printr-o puternica lovitura in cap cu un baltag. Ultimul capitol( al XVI-lea) constituie deznodamantul romanului. Vitoria indeplineste obiceiurile crestinesti si il inmormanteaza pe Lipan, lasand autoritatile sa infaptuiasca dreptate. Ea preagteste un praznic la care ii invita si pe cei doi suspecti. Vaduva a luat osemintele lui Nechifor si le-a pus cu grija in sicriu, dupa care a plecat pre locul de veci intr-o trasura frumos impodobita, trasa de doi boi. La praznic, Calistrat Bogza si-a iesit din fire si a baut mai multe pahare, unul dupa altul, pe nerasuflate. Apoi I-a cerut lui Gheorghita baltagul inapoi, insa a fostoprit de Vitoria care l-a rugat sa I-l mai lase, intrebandu-l razand pe Gheorghita daca este scris ceva pe el. Bogza sa suparat si a inceput sa tipe. Vitoria le-a spus ca pe unealta este scris sange . Astfel, Bogza s-a repezit asupra baiatului care l-a lovit in cap cu baltagul. Fiind pe moarte, el a marturisit ca l-a omorat pe Nechifor Lipan si motivul crimei: luarea oilor. Dupa aceasta, si Ilie Cuti si-a recunoscut fapta si a fost arestat de jandarmi. Vitoria si-a continua viata alaturi de cei doi copii ai sai,in pace, la Magura, platind datoriile, adunandu-si oile. PAGE PAGE 3 쥁`