Referat Miorita - Comentariu9

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Miorita - Comentariu9 si de asemenea puteti face Download Referat Miorita - comentariu9

Citeste fragmente din Referat Miorita - Comentariu9

Mioriţa Balada Mioriţa reprezintă o sinteză a unor teme şi motive fundamentale, foarte vechi în cultura populară românească. Ele se referă, în esenţă, la problema eternă a raportului fiinţei umane cu sine însăşi şi cu lumea care o înconjoară. Tema mioritică apare în peste 1400 de variante, sub forma unor specii folclorice diverse, precum balada, legenda, colindul sau doina. Între aceste variante există diferenţe de conţinut şi de structură, datorate, pe de o parte, momentului sau zonei geografice în care au luat naştere şi, pe de altă parte, personalităţii creatorilor populari anonimi. Motivul comun al tuturor acestor variante este cel al testamentului ciobanului. Varianta cea mai cunoscută a baladei a fost descoperită în Munţii Vrancei de Alecu Russo. Vasile Alecsandri i-a dat forma pe care o cunoaştem astăzi. Balada a fost publicată pentru prima dată în 1850, în revista Bucovina, fiind inclusă apoi în culegerea Poezii poporale. Cântecul bătrânesc “Mioriţa” a stârnit, de-a lungul vremii, numeroase interpretări, adesea polemice. În ciuda acestor diferenţe, specialiştii au căzut de acord asupra faptului că balada mai sus amintită reprezintă o sinteză a spiritualităţii româneşti. Balada populară este opera epică în versuri, care prezintă o întâmplare din trecutul îndepărtat, sub forma unor acţiuni simple, ieşite din comun la care participă personaje cu însuşiri excepţionale. Balada “Mioriţa” se caracterizează printr-o structură extrem de simplă, îmbinând trăsăturile lirice cu cele epice şi dramatice. Ca operă epică, acţiunea se structurează pe momentele subiectului: expoziţiunea se fixează încă din primele rânduri prin intermediul a două metafore, simbolizând locul acţiunii, un peisaj de o frumuseţe deosebită. Sunt prezentate personajele: trei ciobani tineri care provin din regiuni diferite ale ţării. Acţiunea este situată în timp prin faptul că ea se petrece toamna, în momentul coborârii oilor la iernat. Intriga este reprezentată de complotul baciului vrâncean şi al celui ungurean pus la cale împotriva ciobanului moldovean. Mobilul conflictului îl constituie bogăţia celui din urmă, invidiată de cei doi. În desfăţurarea acţiunii este prezentată neliniştea baciului moldovean în ceea ce priveşte comportamentul mioarei sale. Animalul năzdrăvan îi dezvăluie stăpânului planul celor doi şi îl sfătuieşte să îşi ia măsuri de apărare. Partea ce urmează este de cea mai mare întindere, cuprinzând finalul desfăşurării acţiunii şi începutul punctului culminant. Este pasajul de cel mai intens lirism din întreg cuprinsul baladei. Baciul moldovean îşi prezintă dorinţele testamentale şi anticipează durerea pe care o va simţi mama sa la dispariţia fiului ei. F erate ale măicuţei bătrâne, căreia mioara năzdrăvană îi ascunde faptul că la nunta ciobanului “a căzut o stea”. Mama îndurerată realizează un portert tulburător fiului său, văzut ca ideal de frumuseţe, pe care îl conturează apelând la elementele naturii. Moartea ciobanului îi va fi ascunsă mamei, prezentându-se ca o nuntă la al cărei ceremonial au participat toate elementele naturii. Deznodământul acestei opere lipseşte, sentimentele rămânând din această cauză la aceeaşi intensitate. Subiectul baladei impresionează prin gradarea sentimentelor şi a zbuciumului sufletesc pe parcursul acţiunii. Pot fi întâlnite în Mioriţa numeroase elemente de basm, sugerate prin: cadrul mirific al naturii, personificarea mioarei şi a fluierelor, alegoria morţii văzută ca o nuntă de proporţii cosmice, toate acestea scoţând întâmplările dintr-o lume reală şi plasându-le pe un tărâm fantastic. Cu toate acestea, balada se caracterizează prin simplitatea mijloacelor artistice la care recurg autorii populari, epitetele, metaforele şi personificările fiind incluse în mod firesc în discursul liric, fără a-l încărca şi dând acestuia o puternică notă afectivă. Specific popular este lolosirea numeroaselor diminutive, a interjecţiilor (“iată”, “mări”), folosirea perfectului simplu pentru derularea rapidă a acţiunii, enumeraţiile, repetiţiile şi, nu în ultimul rând, dativul etic (“mi”), care arată implicarea afectivă a autorilor populari în text. În operă, alegoria concretizează sensul baladei, înfăţişând concepţia ciobanului în faţa morţii, dar şi este transpusă în plan artistic datina străbună românească, referitoare la ritualul înmormântării. Prin alegorizare, moartea este văzută ca o nuntă de proporţii cosmice şi tot alegoria conferă textului un caracter fabulos, apropiindu-l de lumea basmelor. După cum am amintit şi mai sus, cele trei genuri epice, liric, epic şi dramatic, se împletesc. Ca şi gen liric, sentimentele autorilor populari sunt transpuse în versuri de o rară sensibilitate, iar discursul mioarei şi testamentul se inspiră din bocetele populare, ce au un profund caracter liric. Apar în text cele două portrete, al ciobănălului şi al măicuţei bătrâne, compuse din elementele cadrului în care se desfăşoară viaţa pastorală. Ca şi gen epic, constatăm prezenţa acţiunii, personajelor, conflictului şi a naratorului care narează evenimentele la persoana a III-a. Din prisma genului dramatic, balada presupune prezenţa unui public ascultător. Cadrul natural din expoziţiune poate fi asociat cu un decor în care va fi expus monologul liric. Discursul dintre mioară şi ciobani ia forma unui discurs dramatic prin şirul de replici între cele două personaj. Prin toate aceste argumente am demonstrat că opera Mioriţa este o baladă populară. 쥁@