Referat Raport Sri 1989
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Raport Sri 1989 si de asemenea puteti face
Download Referat Raport sri 1989Citeste fragmente din Referat Raport Sri 1989
EPISODUL 1, TIMISOARA 89
__________________________
Evaluata in ansamblu, evolutia vietii social-politice din Romania
ultimilor ani de regim ceausist se indrepta inevitabil spre o explozie
sociala. Chiar daca se mentinea preponderent in forme latente,
"opozitia muta" afisata de majoritatea populatiei tarii transmitea o
stare tensionala care a indus la nivelul conducerii comuniste din acea
vreme perceperea unui pericol potential.
La identificarea acestuia au contribuit si informarile inaintate
cuplului dictatorial de catre Departamentul Securitatii Statului (DSS)
si celelalte structuri informative, care, desi evitau sa evidentieze
adevaratele cauze ale situatiei date, sugerau, in linii generale, starea
deosebit de tensionata existenta in segmentele socioprofesionale.
Receptarea acestor informatii si, in general, a starii politico-sociale
reale erau, insa, minate de faptul ca nucleul de decizie al regimului
dictatorial pierduse contactul cu realitatea sociala din tara, ceea ce
explica si arbitrariul pe care il promova cu obstinatie in actul de
conducere. In aceste conditii, contururile pericolului real care
ameninta regimul comunist erau mult estompate, iar originea sa era
atribuita in masura covarsitoare actiunii unor factori externi si nu
adevaratelor cauze, care erau de sorginte interna si tineau de esenta
regimului totalitar care, prin actele sale, inculcase in populatia
tarii o stare tensionala in prag de explozie.
De altfel, orice analist serios, ar fi tras concluzia ca iminenta unei
revolte sociale este de domeniul evidentei si, ca atare, momentul
detonarii este numai o chestiune de timp. Conditiile generale intrunite
la nivelul intregii tari erau marcate, insa, in anumite zone, de
particularitati favorizante. Asemenea conditii speciale erau
intrunite,cu certitudine, la Timisoara:
- existenta unei atitudini anticomuniste manifeste in randul populatiei
locale,mai putin predispusa la "asteptarea" schimbarii situatiei;
-plasarea zonei geografice respective la confluenta unor factori de
propaganda extrem de activa si in aria d de receptie optima a unor
posturi de radio si TV din ta rile vecine, ale caror emisiuni erau
centrate pe "prob lema romaneasca";
- o mai mare influenta occidentala, de traditie democratica in conceptia
si comportamentul localnicilor;
-intensa mediatizare de catre centrele de propaganda din Europa
Occidentala si Ungaria a "cazului pastorului Laszlo Tokes";
-persistenta unui cadru de relatii (inclusiv de rudenie) si contacte
mult mai dezvoltate cu cetatenii din tarile Europei Occidentale si
Centrale, apropierea frontierei, precum si specificul compozitiei
etnice a regiunii ofereau, in mod natural, conditii propice unor forte
externe pentru actiuni indreptate impotriva regimului comunist din
Romania.
Informatiile pe care le detinem arata, insa, ca, atat cursul
evenimentelor de la Timisoara, clar anticomuniste, cat si deznodamantul
lor au fost determinate in mod fundamental de populatia Timisoarei.
In nici una dintre fazele sale, revolta de la Timisoara impotriva
regimului comunist n-a fost determinata in mod esential de alti factori
decat cei care au rezultat din starea reala a populatiei la acea data.
In contextul evenimentelor care au condus la caderea in serie a
regimurilor comuniste din spatiul est-european, Romania devenise, insa,
obiect al unor preocupari speciale si al actiunilor mai multor centre
externe de putere care, din ratiuni diferite, erau interesate in
daramarea celei mai conservatoare structuri comuniste din aceasta parte
a continentului.
Unele date, aflate in posesia SRI, ofera indicii privind chiar o anumita
implicare externa in desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989 la
Timisoara. Astfel, exista documente ale fostului DSS care atesta ca,
inca din toamna anului 1988 - pe fondul inaspririi relatiilor dintre
conducerea ungara si regimul de la Bucuresti - structurile informative
ungare si-au intensificat actiunile asupra Romaniei prin:
-regruparea transfugilor romani in lagare, exploatarea lor informativa,
selectionarea si instruirea specifica a unora dintre ei pentru misiuni
clandestine in Romania. Astfel de actiuni au fost realizate in lagarul
de la Bicske, fapt probat si de declaratiile transfugilor Has Florin,
Lamping Gabriel, retinuti la sfarsitul lunii octombrie 1989, in timp ce
incercau sa se intoarca fraudulos in tara;
-sporirea numarului de treceri ilegale a frontierei dinspre Ungaria in
Romania si returnarile masive de fugari de catre autoritatile maghiare,
care dadeau mai degraba contururile unei actiuni dirijate. Semnificativ
este si faptul ca, in cazurile in care punctele de control trecere
frontiera le refuzau intrarea in tara intrucat nu posedau documente,
respectivii transfugi erau instruiti sa treaca frontiera prin sectoarele
aflate in raspunderea unitatilor de graniceri, pentru a forta astfel
autoritatile romane sa-i retina;
-intensificarea trimiterii de cadre si agenti, sub diverse acoperiri,
care actionau preponderent in zona Banatului. Pe langa sarcinile
"uzuale", acestia aveau ca misiuni si culegerea de informatii tactice,
precum si de date destinate sustinerii propagandei efectuate indeosebi
prin postul de radio ungar KOSSUTH si emisiunea PANORAMA a televiziunii
budapestane.
Unele date atesta ca si dispozitivul informativ sovietic a fost conectat
la pregatirea si desfasurarea evenimentelor de la Timisoara.
Incepand cu data de 9 decembrie 1989, a crescut substantial numarul
intrarilor de "turisti" sovietici - majoritatea "in tranzit" spre
Iugoslavia - cu autoturisme particulare, de la o medie de 80 la peste
1.000 de masini pe zi. Autoturismele, ocupate de regula de 2-3 barbati
in varsta de 25-40 de ani, se deplasau, de cele mai multe ori in
coloana. A atras atentia faptul ca unele aveau numere consecutive si
stare tehnica asemanatoare (multe noi). Descoperirea de arme la bordul
unora dintre ele a determinat ca acestora sa le fie interzisa intrarea
in Romania. Cert este ca la Timisoara se afla un mare numar de "turisti"
sovietici, carora li s-au adaugat, in zilele de 15, 16, 17decembrie 1989
cei care se intorceau din Iugoslavia.
Exista, de asemenea, indicii ca pe timpul evenimentelor de la Timisoara
s-a intensificat activitatea unor persoane cunoscute ca agenti sovietici
si ca aceasta a fost coordonata cu cea a "turistilor".
Semnificativ este si faptul ca o asemenea persoana, dupa ce a contactat
mai multi intelectuali filosovietici din Timisoara (participanti la
evenimente), s-a deplasat in seara zilei de 21 decembrie 1989 la
Bucuresti, unde, conform propriilor afirmatii , "a predat Ambasadei URSS
documente privind derularea evenimentelor".
O activitate aparte a desfasurat fostul consul general al Iugoslaviei la
Timisoara, MIRKO TANASCHOVICI, cadru al Serviciului de informatii
Iugoslav, infiltrat intr-o agentura a serviciilor speciale ungare.
Acesta a intretinut relatii stranse cu personalitati locale cunoscute,
cu care se intalnea si pe care, concomitent, le supraveghea. In timpul
revolutiei, a stabilit legaturi cu un grup de revolutionari, preluand o
lista cu doleantele acestora, pe care a scos-o in Iugoslavia. A circulat
frecvent intre Romania si Iugoslavia, uneori trecand frontiera de 2-3
ori pe zi. De asemenea, frontiera romano-iugoslava a fost uneori
folosita pentru intrarea clandestina in tara a unor cetateni romani
instruiti in Ungaria pentru activitati destabilizatoare.
Relevarea acestor aspecte cu privire la o anumita implicare externa in
evenimentele de la Timisoara s-a dorit a fi o contributie, cu mijloacele
noastre specifice, la dimensionarea mai exacta a unei
probleme controversate si inca neelucidata pe deplin. Ca atare,
precizarile facute trebuie intelese numai din aceasta perspectiva si, in
nici un fel, ele nu pot aduce atingerea unui adevar, pe cat de
simplu, pe atat de incontestabil: revolutia de la Timisoara a fost a
timisorenilor, iar victoria ei se datoreste, in buna masura, pactizarii
armatei cu majoritatea anticomunista covarsitoare a populatiei
timisorene.
* * *
Mediatizarea internationala ampla, indeosebi de catre radioteleviziunea
ungara, a situatiei pastorului Laszlo Tokes si ordinul dat de catre
Ceausescu pentru aplicarea hotararii judecatoresti de evacuare a
acestuia au generat manifestari de solidaritate exprimate de cateva zeci
de persoane, prezente in seara zilei de 15 decembrie 1989, in fata casei
parohiale. Actiunea s-a consumat fara producerea vreunui incident.
Desi in 16 decembrie, la pranz (dupa anuntarea persoanelor prezente ca
sentinta de evacuare a pastorului a fost anulata), numarul
simpatizantilor, completat intre timp cu grupuri de curiosi, a scazut
foarte mult, dupa amiaza, in imediata vecinatate a casei parohiale, au
aparut si au inceput sa se manifeste, tot mai zgomotos, unele grupuri de
tineri. Acestia incitau la actiuni violente, solicitau altor persoane sa
se ralieze si ii calificau ca "lasi" pe trecatorii care nu le acordau
atentie.
Sesizate, autoritatile au dispus deplasarea la fata locului a unei
subunitati de interventie a organelor de ordine (28 de ofiteri si
subofiteri de militie), ceea ce a accentuat starea tensionala in zona.
Lasarea intunericului si cresterea numarului de curiosi a coincis cu
momentul atacarii fortelor de ordine si dezorganizarii dispozitivului
acestora. Consecutiv acestui moment, a urmat spargerea vitrinelor de la
toate unitatile comerciale din zona si blocarea mijloacelor de transport
in comun, de catre persoane printre care se aflau si multi indivizi
cunoscuti ca facand parte din lumea interlopa a orasului.
Pe masura ce s-a conturat o participare mai numeroasa a cetatenilor la
actiunile de strada, o parte insemnata a nucleului activ in faza de
initiere a acestora s-a retras din prim-planul activitatilor
respective, unii dintre ei aparand ulterior, in diferite ipostaze, in
derularea evenimentelor.
Cu privire la actiunile nucleului respectiv, mai multi participanti la
evenimente au observat si au relatat ca multi dintre membrii grupurilor
mentionate nu pareau a fi timisoreni si erau interesati daca actiunile
violente, odata declansate, vor fi continuate de localnici.
Acest aspect a fost sustinut in timpul "procesului de la Timisoara",
cand s-a precizat ca au fost observate grupuri de tineri (dintre cei
care au instigat si actionat in zona casei parohiale) care s-au retras
dupa aceea din perimetrul incidentelor. Este cunoscut cazul lui BERNARD
DENES, din Targu Mures, str. Morii nr. 7, care a relatat ca, in perioada
15-17 decembrie 1989, se afla cu un grup de 16-20 persoane in
fata bisericii reformate din Piata Maria, scandand "Romani, veniti cu
noi!". Anterior evenimentelor, Bernard Denes plecase fraudulos , in anul
1989, in Ungaria. Ulterior, acesta a parasit iar tara, stabilindu-
se in Ungaria, avand buletin maghiar cu nr. 5110667787.
Protestul initial, cantonat strict pe o problema particulara (evacuarea
lui Laszlo Tokes), precum si actiunile violente din Piata Maria au
constituit ocazia declansarii unui protest social, care, de data
aceasta, avea o cu totul alta conotatie: obtinerea unor conditii mai
bune de viata si schimbarea regimului politic.
Astfel, numarul persoanelor implicate a crescut rapid (fortele de ordine
estimandu-l la peste 1.000), acestea punandu-se in miscare spre diverse
zone sau intreprinderi ale orasului pentru a atrage alti
cetateni.
Actiunea fortelor de ordine a crescut si ea rapid in amploare si
intensitate, fiind angrenate progresiv efective locale ale militiei,
trupelor de securitate, pompierilor si trupelor de graniceri. Intre
altele, aceste actiuni s-au soldat cu retinerea a circa 180
participanti, pana la data de 17-12-1989, ora 4,40 (conform
inregistrarilor efectuate de grupa de comanda a fostului inspectorat
judetean Timis al M.I.)
* * *
Situatia creata a fost receptata de organele locale si centrale ale
puterii ca prezentand un pericol extrem de mare.
Pentru prima data, fortele de ordine implicate pana in acel moment se
dovedisera incapabile sa mentina situatia sub control, ceea ce,
probabil, pentru varfurile puterii comuniste conducatoare a constituit
un semnal sever, a carui semnificatie releva ca, in realitate, nu era
vorba de "grupuri violente de huligani". De altfel, anchetarea celor
retinuti - efectuata de cadre de militie si securitate – evidentia
provenienta multora dintre acestia din randul personalului muncitor de
la intreprinderi timisorene. Drept urmare, evenimentele declansate la
Timisoara au fost receptate ca veritabili germeni ai unei revolte, a
carei unda de soc se putea propaga la nivelul tarii. Aceasta explica, in
parte, de ce , din ordinul lui Ceausescu, au intrat in actiune si
unitatile din zona ale Ministerului Apararii Nationale (componente ale
Diviziei 18 Mecanizate - inclusiv din Buzias – si Diviziei 34 Aparare
Antiaeriana) care s-au adaugat celor apartinand
Ministerului de Interne, aflate deja in teren.
Decise sa "restabileasca ordinea" cu orice mijloace, varfurile politice
comuniste au impus, in acest sens, implicarea unui sistem de forte care,
_prin dimensiunile sale, era disproportionat in raport cu amplitudinea
evenimentelor din acel moment._ In sprijinul acestei idei vine si faptul
ca fortelor existente pe plan local urmau sa li se alature unitati
militare din Arad, Buzau, Caracal, Caransebes etc, cat si decizia
conform careia coordonarea actiunilor revenea unor reprezentanti ai
esaloanelor superioare de partid si militare, trimisi special in acest
scop la Timisoara. Si in acest caz s-a produs acea reactie tipica
regimului totalitar, incapabil sa inteleaga natura evenimentelor, dar
dispus sa puna in miscare, in orice moment, forte insemnate pentru
anihilarea oricaror interese potrivnice intereselorsale.
Una din actiunile semnificative, in 17 decembrie 1989, a fost defilarea
a patru coloane de militari, in jurul orei 11,00, prin zona centrala a
orasului. _Preconizata ca o actiune de intimidare, in realitate aceasta
s-a soldat, intre altele, cu atacarea subunitatilor de militari
neinarmati de catre grupuri din randul anifestantilor. Din acel moment,
evenimentele s-au derulat cu rapiditate, ducand la o stare conflictuala
ireversibila, scapata de sub control._
Declararea "starii de necesitate" la Timisoara a condus la punerea in
aplicare a planurilor de actiune pentru situatii deosebite. La scurt
timp dupa aceasta, in seara zilei de 17 decembrie (ora 14,45) s-a
transmis primul ordin de "alarma de lupta partiala" catre U.M. 01115
(Giroc), toate celelalte unitati din garnizoana fiind alarmate pana la
ora 18,45 prin transmiterea indicativului "Radul cel Frumos". _Aceste
ordine au constituit baza pentru inarmarea tuturor militarilor,
distribuirea munitiei de razboi si scoaterea in strada a tehnicii de
lupta._ Desi initial s-a hotarat concentrarea acestor forte doar in trei
puncte ale orasului, ulterior, datorita deteriorarii rapide a situatiei,
fortele au fost divizate in peste 50 de dispozitive stabile si mai multe
patrule mobile.
Pe fondul manifestarilor de protest, s-au produs si _actiuni de
provocare la adresa armatei._ Analizate ulterior, unele dintre aceste
actiuni conduc la ipoteza unei pregatiri prealabile si profesioniste,
concretizate in:
-ruperea antenelor statiilor radio de pe tehnica de lupta;
-blocarea rotilor motrice si de intindere a tancurilor cu fier beton cu
diametrul de 30 mm, confectionat in forma de U, ce nu putea fi pregatit
la fata locului; folosirea, de catre unele persoane, a unor chei
speciale, necesare deschiderii rezervoarelor suplimentare de motorina
si incendierea carburantului;
-folosirea "sticlelor incendiare" (care, de asemenea, necesita o
pregatire anterioara); in mai multe declaratii date de catre militari in
termen si de unii ofiteri se mentioneaza ca din randurile emonstrantilor
se aruncau inspre militari cu bile de rulmenti, obiecte care, de
asemenea, presupun premeditarea si pregatirea prealabila.
_Provocarea armatei este sustinuta de situatiile in care militarii
aufost agresati, actiuni soldate cu raniti si chiar cu morti.
Relevanteste cazul lt.maj.BANICOIU ION, mecanic-conductor de tanc, care
a fost lovit in cap cu untopor, fapt sustinut prin declaratia maiorului
GHIBEA DOREL, de la U.M.01115 Timisoara, data Procuraturii Militare
Timis in martie 1990._
_Actiunile militare, desfasurate de unitati ale M.Ap.N.si M.I. (trupe de
securitate si graniceri) alaturi de fortele de ordine(milita) au atins
intensitatea maxima in ziua de 17 decembrie 1989(inclusiv in noaptea
dinspre 18 decembrie)._ Astfel, din totalul victimelor inregistrate la
Procuratura Militara Timisoara, in data de 17 decembrie au fost ucise
prin impuscare 66 de persoane si ranite alte 196.
Numarul foarte mare de cartuse trase in aceste zile, raportat la cel al
victimelor rezultate exclude, insa, suspiciune ca cel putin o subunitate
militara (apartinand M.Ap.N. sau M.I.) sa fi executat, in mod voluntar
si cu intreg efectivul, foc direct asupra unei grupari de demonstranti.
Celelalte victime (7 morti si 98 de raniti) s-au adaugat in cursul
actiunilor din zilele de 18 si 19 decembrie. _Demn de retinut este
faptul ca in intervalul 20-22 decembrie nu au fost inregistrate
persoane ucise prin impuscare, ci numai 2 raniti._
La Timisoara, in perioada 17-19 decembrie 1989, au fost inregistrati, in
total, 73 de morti si 296 raniti, conform evidentelor Procuraturii
Militare Timisoara.
O situatie aparte privind victimele revolutiei timisorene, care a avut
un larg ecou in constiinta publica, este reprezentata in cazul celor 40
de morti ai Timisoarei, transportati la Crematoriul Cenusa din
Bucuresti, pentru a fi incinerati. Pe marginea acestui caz a proliferat
o intreaga literatura, punand in circulatie o suma de ipoteze doar
partial congruente, fiind marcate de numeroase aspecte contradictorii.
Din datele aflate in posesia Serviciului Roman de Informatii, rezulta ca
pentru a ascunde adevaratele proportii ale represiunii, in noaptea de
17/18 decembrie 1989, Ceausecu Elena, consultandu-se cu Bobu Emil si
Postelnicu Tudor a hotarat sa fie incinerate o parte a cadavrelor celor
impuscati. Aceasta dispozitie - comunicata generalului Nuta Constantin
la 18 decembrie - a fost transpusa in practica incepand cu noaptea de 18
spre 19 decembrie.
Informatiile obtinute nu aduc elemente deosebite in raport cu cele
aflate deja in posesia justitiei, care in cadrul procesului "Timisoara"
a retinut, in esenta, urmatoarele:
-Colonelul Dehleanu Ion, seful militiei judetene, a solicitat
intreprinderii COMTIM autoizoterma de mare tonaj cu care s-au
transportat cadavrele;
-selectarea acestora a efectuat-o col. Ghircoias Nicolae, seful
Institutului de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al
Militiei, dupa criterii inca neelucidate;
-incarcarea si transportul mortilor la Bucuresti s-au efectuat de
echipe compuse din cadre ale Militiei judetene Timis care au actionat la
ordinul lt.col. Corpodeanu Ioan (loctiitor al sefului militiei); de la
km 36 (autostrada Bucuresti-Pitesti) autoizoterma a fost preluata de
cadre ale Inspectoratului General al Militiei, comandate de col. Baciu
Ion, seful Directiei Economice;
-incinerarea cadavrelor la Crematoriul uman "Cenusa" s-a realizat
incepand din noaptea de 19/20
decembrie 1989 sub paza unor ofiteri ai militiei economice;
-la realizarea acestei actiuni a contribuit generalul maior Macri Emil,
seful Directiei a II-a din Departamentul Securitatii Statului, care a
luat legatura telefonica la Timisoara cu Ganciu Gheorghe (ofiter de
securitate in rezerva, care ii fusese subordonat), controlor de
cimitire, cerandu-i sa asigure colonelului Baciu de la I.G.M. conditiile
necesare pentru incinerarea, in secret, a cadavrelor.
Persista insa semne de intrebare in legatura cu identitatea unei parti
din cei incinerati, generate de faptul cu nu au putut fi identificati si
nici nu a fost revendicata de catre rude disparitia lor. Neidentificarea
lor este, partial, consecinta faptului ca fostul colonel de militie
Ghircoias Nicolae - care in decembrie 1989 a
preluat de la spitalul judetean Timis inregistrarile referitoare la cei
impuscati - a distrus prin ardere intregul set de documente la 22
decembrie, dupa fuga cuplului dictatorial.
O componenta certa a sistemului de reprimare au fost dispozitivele
mixte. Din datele pe care le detinem, rezulta ca, din ordinul
generalului Nuta, in 18-12-1989 s-au constituit 8 asemenea structuri,
formate din cadre M.I. (militie, graniceri si trupe de securitate).
Aflate sub comanda unor cadre de milite, aceste dispozitive sunt
cunoscute sub indicativele D1-D8. Ele au fost dispuse in diferite zone
ale orasului si au actionat din dimineata zilei de 18 decembrie pana pe
20 decembrie, orele 15,00.
Astfel, in data de 18 decembrie 1989, capitan VEVERICA IOSIF - comandant
al dispozitivului D7 - a comandat si executat foc asupra unui grup de
demonstranti, care se afla la intersectia Caii Girocului cu
str. Stefan Stanca, imprejurare cu care a fost ucis JANOS PARIS.
Dispozitivul D1, condus de maior SUCALA ION si amplasat in fata
Catedralei, a deschis foc asupra demonstrantilor din zona, desfasurand
totdata actiuni de capturare si retinere a celor refugiati in Parcul
Poporului, cu ordinul expres al generalului Nuta de a executa foc la cel
mai mic semn de nesupunere.
In ceea ce priveste actiunile desfasurate de patrule mobile anterior
datei de 22 decembrie 1989, exista mai multe marturii privind executarea
focului din diverse autoturisme de tip ARO, DACIA, LADA.
Analiza informatiilor obtinute in legatura cu acest aspect evidentiaza
existenta a doua ipoteze privind apartenenta acestor patrule mobile.
1. Din cadre ale Militiei au fost organizate cinci patrule auto, carora
le-au fost repartizate principalele zone aglomerate ale municipiului.
Aceste patrule mobile au primit indicativul "Z" (1-5) si aveau misiuni
informative in zona evenimentelor, fiind coordonate de Z6, stabilit la
sediul Militiei. Existenta acestora a putut fi evidentiata doar intr-un
registru al fostelor organe de militie care incepea insa din 20-12-1989.
Organele de procuratura nu au efectuat nici un fel de verificari asupra
acestui aspect.
2. Pe baza sustinerilor maiorului GROZEA DANIEL din U.M. 01955 Timisoara
(unitate de reparatii tehnica militara a Diviziei A.A.T.) a rezultat ca,
la ordin, acesta a stantat numere de circulatie care sa nu duca
laidentificarea lor ca apartinand armatei; neavand stante decat pentru
literele A si B a recurs la confectionarea a circa cinci seturi de
numere apartinand judetului Alba (AB). Ofiterul mai precizeaza ca
"cei care au circulat cu astfel de masini au fost nu numai de la
unitatea noastra, ci si de la U.M. 01942 si U.M. 01864, deci tot
C.A.A.T. Poate oi fi facut un numar si pentru altii, de la graniceri".
Intrucat sectie de reparatii militare avea si cealalta Mare Unitate din
Timisoara, U.M. 01024 Timisoara, aceeasi metoda a putut fi folosita si
aici. Elocvente in acest sens sunt cazurile capitanului ILIE NICOLAE si
capitanului VASILICA GHEORGHE din U.M. 01024 Timisoara, care au folosit
autoturismele A 116, apartinand Comandamentului Diviziei Mecanizate
"DECEBAL" si 1-GR-114 (Giurgiu), proprietate a primului, in actiuni de
culegere a informatiilor si identificare a persoanelor participante la
miscarile ce au avut loc in Timisoara. Cei doi ofiteri mentionati au
fost imbracati civil si au folosti la cele doua autoturisme numere
false. In aceasta perioada, fata de colegii lor au afirmat ca au facut
uz de armament, fara a preciza daca au existat victime.
Analizata intr-un plan mai larg, actiunea de reprimare a demonstrantilor
de la Timisoara evidentiaza numeroase cazuri in care combinarea
imprejurarilor si a factorilor de presiune a condus la decizii
materializate in actiuni soldate cu victime.
* Capitanul BADEA C. GHEORGHE, aflat la comanda unei grupe de militari
de la 01185, situata in zona podului "Decebal", in seara zilei de 17
decembrie - dupa cum reiese din declaratiile date de lt. maj.. ZEPA
AMBROZIE si soldatii BRANCOVEANU GHEORGHE si TIBACU IULIAN (toti trei
din cadrul Brigazii de securitate) in fata Comisiei Guvernamentale
instituita la nivelul judetului Timis in 1990 - a ordonat deschiderea
focului asupra demonstrantilor, fapt soldat cu morti si raniti.
* Capitanul CASERIU DUMITRU (U.M. 01140 Lugoj), in noaptea de 17/18
decembrie 1989 , in jurul orelor 23,30, aflandu-se in zona la comanda
unei subunitati care asigura paza unor obiective economice din zona
strazii Ialomita, a executat foc impotriva demonstrantilor, fiind ranite
mai multe persoane, iar unii militari din subordinea sa au deschis focul
de arma inspre un grup de demonstranti care traversau
zona respectiva.
* Maior BURCI IOAN (U.M. 01185), in data de 18 decembrie 1989, a deschis
foc cu armamentul de pe TAB impotriva grupului de demonstranti aflati in
fata Catedralei.
* Maior GRECU CONSTANTIN (comandant batalion graniceri) a ordonat
militarilor din subordine deschiderea focului asupra demonstrantilor,
soldat cu omorarea a trei persoane (un tanar si doua femei).
* Maior PLESCA OCTAV, fost comandant la U.M. 01233 Buzias (aflat la
dispozitivul pe care il comanda in fata cinematografului Capitol din
Timisoara), la 19-12-1989, in jurul orelor 17,00, a urmarit in parcul
din spatele Catedralei un demonstrant si a executat foc spre el (fapt
confirmat de 7 martori oculari audiati de Comisia Guvernamentala).
* Plutonier major (r) BUSILA - fost infirmier la Batalionul CFR Sacalaz
- facand uz de arma, a provocat moartea prin impuscare a numitului BERCI
RADIAN. In prezent, subofiterul este fugit din tara.
* Locotenent APATI CSABA ANDRAS (U.M. 01039), facand uz de arma , a
impuscat mortal pe numitul CIOPEC MARIUS, care se afla intre
demonstranri in ziua de 17-12-1989.
In perioada februarie-mai 1990, la solicitarile ferme ale organizatiilor
revolutionare timisorene si ale rudelor victimelor, Comiisia
Guvernamentala Timis a efectuat cercetari asupra cadrelor militare
acuzate de a fi tras in demonstranti. Cu toate ca referatele inaintate
la sfarsitul lunii mai 1990 de Comisia guvernamentala si Procuraturii
Militare cuprindeau propuneri de cercetare penala a unor cadre militare,
nu s-a ajuns la trimiterea in judecata a unora dintre acestia.
Generalizarea, incepand cu data de 20 decembrie 1989,a revoltei, care a
dus la inclinarea balantei de forte in favoarea manifestantilor, pe
fondul slabirii actiunilor de riposta ale tuturor fortelor implicate in
"restabilirea ordinii", singularizeaza Timisoara in ansamblul
situatiilor revolutionare din Romania.
* * *
Daca pana in 21-12-1989 evenimentele din Timisoara au furnizat imboldul
pentru declansarea unor actiuni similare si in restul tarii, incepand cu
22 Decembrie situatia s-a inversat. "Revolutia in direct" a
influentat semnificativ derularea evenimentelor de la Timisoara.
Conexata rapid la stirile alarmiste difuzate de TVR, care, in ansamblul
lor evidentiau pericolul unei riposte iminente din partea "unor forte
ramase fidele dictatorului", Televiziunea Timisoara a contribuit la
inducerea si mentinerea derutei in randul fortelor armate, precum si a
panicii in randul populatiei. Insusi directorul studioului local de Tv,
GNANT EMERICH, precum si unii colaboratori ai sai, cautau in mod special
sa intervieveze persoane care exagerau pericolele sau prezentau "dovezi"
ale existentei unor
forte ostile revolutiei.Un exemplu il constituie si imaginile
inregistrate pe 23-12-1989 la Spitalul de copii din Timisoara (in
apropierea caruia se tragea), iar,pe acest fond, comentatorul postului
precizeaza ca "Din Spital trage un grup de securisti care aici isi
gasesc ultima salvare". In acest context si in municipiu Timisoara au
fost distribuite arme si munitii, nu numai formatiunilor organizate ale
"garzilor patriotice", ci si altor cetateni, inclusiv elemente
infractoare ori cu grad redus de discernamant.
* PREISACH HERBERT - din data de 22/23 decembrie 89 pana la 02-02-1990
a participat impreuna cu un grup de militari la diferite actiuni de
depistare a "teroristilor", atat in Timisoara cat si in judet, "mai
ales la casele de vanatoare Pischia, Cheveres, Charllota si Padureni".
In declaratia data la 06-02-1992 Organelor de Politie cu privire la
descoperirea in fostul sau domiciliul a unor cartuse, acesta precizeaza
"in aceasta perioada daca nu am fost dotat cu armament inmod special, am
avut acces la el, respectiv pistol mitraliera, pistol TT, pusca cu
luneta si munitia necesara care se afla in masina militarilor cu care
colaboram. Mentionez ca pusca cu luneta era in dotarea unui ofiter si
era folosita de obicei in afara orasului, dar aveam si noi acces la ea,
iar cartusele se aflau toate impreuna in incaperea unde aveam sediul
(Clubul de sah din Piata Libertatii). Din aceasta perioada ma cunoaste
mr. JUDELE care era seful dispozitivului de cercetare".
* Ing. PARASCHIV DOMINIC, de la intreprinderea AZUR - bolnav psihic,
aflat in evidenta clinicii de specialitate din Timisoara -, prevalandu-
se de faptul ca era sef de formatiune in "garzile patriotice", a
obtinut un pistol mitraliera de la subunitatea M.Ap.N. (apartinand UM
01115 Timisoara, condusa de plt. Varga Odon) care, din 22 decembrie
1989, asigura apararea fabricii.
Amenintand cu folosirea armamentului, in ziua de 23 decembrie 1989 a
terorizat timp de cateva ore personalul intreprinderii.
Atunci cand membrii subunitatii militare au incercat recuperarea
armamentului respectiv, Paraschiv Dominic a deschis focul, imprejurare
un care a fost impuscat si ulterior a decedat.
Parchetul Militar Timisoara, care a cercetat cazul (dosar 197/P/1991), a
dispus la 5 februarie 1993 neinceperea urmaririi penale asupra
subofiterului M.Ap.N. care l-a dezarmat pe Paraschiv Dominic, intrucat
acesta a actionat in legitima aparare.
* VASILESCU AURORA - telefonista la Opera din Timisoara a relatat ca in
data de 22-12-1989 "un anume maior POPESCU de la Militie a distribuit
armament si munitie revolutionarilor din Opera". Acest aspect este
confirmat si de Dragoi Stelian, care, in declaratie data procuraturii
militare, afirma ca "a trimis (de la Opera -n.n.) la lt.col. Popescu, de
la Militia Transporturi Ferate 4 oameni, pe care acesta i-a inarmat
si impreuna cu militienii au plecat la Deta (sa lupte impotriva
teroristilor - n.n.)".
In acelasi timp, asa cum rezulta din documentele aflatein dosarul nr.
7/1990 al UM 01942, cu comandamentul la Timisoara, incepand din seara
zilei de 22-12-1989, au fost inregistrate actiuni de diversiune
radio-electronica.
Incepand cu ora 19,30, din ziua de 22-12-1989, sistemul de cercetare
prin radiolocatie al spatiului aerian al Diviziei a fost pus in stare de
alarma maxima, ca urmare a identificarii unui numar mare de tinte
aeriene care se deplasau spre granitele de nord ale tarii din directiile
nord, nord-vest, vest si sud, respectiv din URSS, Ungaria, Iugoslavia si
Bulgaria. Sistemele de pretectie impotriva bruiajului de
radiolocatie din dotarea instalatiilor radio nu au evidentiat existenta
bruiajului de imitatie.
La aproximativ 20-25 km de frontiera de stat, aceste tinte aeriene
dispareau de pe ecranele statiilor de radiolocatie, pentru ca dupa
aproximativ o ora sa apara in interiorul tarii, directionandu-se in
special spre zona aerodromurilor unitatilor de rachete si artilerie
antiaeriana. (Faptul ca nu au fost vizualizate pe ecranele instalatiilor
radar a lasat impresia ca acestea ar fi violat spatiul aerian al tarii
la joasa inaltime.)
In perioada 22-12-1989, in zona de responsabilitate a Diviziei A.A.T., a
fost semnalat un numar de 761 tinte aeriene, parte din ele fiind
combatute cu sisteme evoluate de rachete. Analiza efectuata asupra
modului de desfasurare a acestor actiuni releva ca in noaptea de 22/23-
12-1989, in spatiul aerian al tarii, la circa o ora dupa semnalarea
"invaziei" aeriene, au fost semnalate 41 de tinte.
In simineata zilei de 23 decembrie 1989, numarul tintelor s-a redus pana
la disparitie.
In noaptea de 23/24 decembrie 1989 s-a semnalat o activitate aeriana
deosebita, numarul tintelor ajungand la 365, fiind semnalata atacarea a
14 unitati din compunerea A.A.T., in conditiile mentionate anterior.
Toate aceste indicii privind diversiunea radio-electronica, urmata de
actiune terestre de aceeasi natura au facut ca specialistii militari din
cadrul Diviziei A.A.T. sa concluzioneze ca acest forte nu au apartinut
sistemului national de aparare a Romaniei, idee evidentiata si de
concluziile documentului S443/02-04-1990 al Institutului Central pentru
Tehnica Militara: "caracteristicile tehnice ale mijloacelor existente in
cadrul armatei romane exclud posibilitatea desfasurarii unor asemenea
actiuni de catre fortele destinate luptei radio- electronice din
interiorul tarii".
In intervalul 22-26 decembrie 1989, la Timisoara, in conditiile
mentionate, dominate de o deosebita complexitate si confuzie, apar tot
mai frecvent cazuri de deschidere a focului de catre detinatorii de
armament (militari ori civili), care, in majoritatea lor, nu erau – si
nu sunt in masura nici acum - sa explice credibil impotriva cui luptau.
Pe acest fond de imprejurari, mai multe persoane au desfasurat
actiunicare aveau drept scop amplificarea culpabilizarii fostelor
organelocale de Securitate.Altele, insa, prin aparenta lipsa de
motivatie, nu permit descifrareaintentionalitatii care le-a orientat.
Astfel, TAMASESCU DAN, participant la evenimente, a relatat ca
indimineata zilei de 23-12-1989, printre cele 6 TAB-uri care au venit
laInspectoratul judetean al M.I. pentru a sprijini ocuparea sediului
acestuia, s-a aflat un TAB fara nici un insemn sau numar pe el si care,
ulterior, s-a deplasat inspre fabrica MODERN, executand foc asupra unui
grup de manifestanti.
Col. (rez) DAMIAN IOAN afirma ca: "Un anume DOBRA a tras toata noaptea
(de 25/26 decembrie) asupra Penitenciarului, determinand paza sa
raspunda cu foc". Acelasi DOBRA este mentionat in declaratia lui DRAGOI
STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-serive) care il prezinta ca fiind
"o persoana cu o puternica agitatie psihica (...) In noaptea de 23/24
decembrie a circulat cu un ARO", fiind suspect ca a executat foc si din
acel autovehicul.
Un caz mai complex este acela in care au fost implicati mr. JUDELE
CONSTANTIN (seful cercetarii la UM 01024 Timisoara), lt. IARU FLORIN
(ofiter cu atributii de antiterorism in cadul Securitatii Judetului
Timis) si DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-service). Ultimii
doi au actionat sub comanda maiorului JUDELE iar acesta a fost coordonat
de lt. col. ZECA CONSTANTIN, seful de Stat major al UM 01024 Timisoara.
Din datele pe care le detinem rezulta urmatoarele:
-la 24 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA CONSTANTIN, IARU
FLORIN a fost eliberat din unitatea militara unde se afla retinut
impreuna cu alte cadre ale Securitatii judetene Timis;
-ulterior cei doi au fost echipati cu uniforme M.Ap.N. iar la 25
decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA, lt. col. CARAIVAN (seful
artileriei UM 01024) le-a distribuit: pistoale cu amortizor, veste
antiglont, pistoale mitraliera, pumnale, catuse, haine civile (blugi,
geaca, tricouri);
-actionand la ordinel mr. JUDELE si lt. col. ZECA, DRAGOI si IARU au
efectuat "pperchezitii si
confiscari" la domiciliile unor cadre de securitate, ale rudelor
acestora si altor perosane banuite a detine bunuri de valoare;
-armamentul a fost recuperat de la cei in cauza, de catre lt. col.
CARAIVAN, la 28 decembrie 1989.
De altfel, pana la data arestarii (februarie 1990), Dragoi si Iaru au
actionat in sediul fostei Securitati Judetene Timis, ca membri ai
"Biroului II" condus de mr. Judele.
Exista, de asemenea, semnalari ale mai multor martori ca la 26 decembrie
1989 mr. JUDELE, STELIAN DRAGOI si IARU FLORIN, purtand uniforme de
ofiteri M.Ap.N., au mers la hotel Timisoara si sub amenintarea cu
impuscarea a receptionerului VOIN PETRU au obtinut cheile de la camerele
130, 131 si 132, de unde au executat foc in directiile Pietei Operei
Uunde stationa o unitate de tancuri) si
Centrului Militar. Ulterior au incendiat camera 709 dupa care au coborat
imediat in holul hotelului.
Intrucat mr. JUDELE CONSTANTIN era cunoscut de cadrele si militarii
aflati in acel moment in holul hotelului iar insotitorii sai erau
imbracati in uniforme M.Ap.N., nu au fost retinuti.
Din cercetarile efectuate de Parchetul Militar Timisoara, asupra
luiDRAGOI STELIAN si IARU FLORIN (dosar 324/P/1990) au
rezultaturmatoarele:
-nu se confirma ca sus-numitii au executat foc din sau de pe cladirea
hotelului Timisoara;
-Dragoi Stelian a recunoscut ca, detinand un pistol tip Walter cu
amortizor, "din curiozitate a tras un
foc pe coridorul hotelului, fara sa vizeze ranirea sau uciderea unei
persoane";
-cei doi au fost folositi de conducerea garnizoanei din acea perioada
(lt. col. ZECA CONSTANTIN) pentru
"verificarea unor adrese unde existau suspiciuni ca se desfasoara
activitati ilegale". Au existat
situatii in care au deschis focul cu scop de intimidare fara insa sa
produca ranirea unor persoane;
-in contextul sarcinilor primite, cei mentionati au sustras bunuri de
la persoane particulare.
Pentru faptele comise, prin sentinta nr,. 137 din 26 iunie 1992 Dragoi
Stelian si Iaru Florin au fost condamnati la cate un an inchisoare
pentru furt din avutul public si particular. Dupa pronuntarea sentintei
au fost pusi in libertate, intrucat executasera pedeapsa in perioada
arestarii preventive.
Cu privire la celelalte fapte comise, Tribunalul Judetean Timis si-a
declinat competenta . Dosarul nr.
8023/1990 privind pe cei doi a fost inaintat Curtii Supreme de Justitie
la 03-12-1990, pana in prezent nefiind solutionat (Iaru este plecat din
tara).
De altfel, maiorul JUDELE CONSTANTIN ordonase anterior sa se taga fara
discernamant ("impotriva a tot ce misca") si a retransmis intocmai,
pentru executare, ordinul lt. col. ZECA de a se trage impotriva "celor
imbracati in combinezon albastru, bleumarin sau negru". TAMASESCU DAN,
participant la evenimente si cooptat in grupul maiorului JUDELE, a
declarat ca "in 23 decembrie, in jurul orei 05,00 sau 06,00 (...) am
vazut in strada un om imbracat in albastru (...) Am tras, gandindu-ma ca
e un terorist, fara sa-l somez. Cand s-a luminat, m-am dus in strada si
am constatat ca era un muncitor la ILSA pe care-l cunosteam (...) Mr.
JUDELE mi-a zis ca bine am facut".
In legatura cu profilul moral al mr. JUDELE CONSTANTIN retine atentia
faptul ca in anul 1990, cand activitatea sa din decembrie 1989 incepea
sa fie dezvaluita in presa, a preferat "sa se stabileasca in
strainatate", fiind condamnat pentru dezertare.
Consecinte grave in derularea evenimentelor acelor zile au fost produse
si de unele erori individuale ale unor membri ai dispozitivelor militare
carora, uneori, le-au cazut victime chiar cade ale armatei.
Sugestiv este cazul m.m.VALCEANU CONSTANTIN din UM 01864 care la 25-12-
1989, in jurul orei 14,00 s-a deplasat la domicilul sau din Timisoara.
La inapoiere (aproximativ ora 17,00) nu a mai oprit la punctul de
control mixt din zona unitatii militare de graniceri, apreciind ca
acestia au retinut ceea ce el le-a comunicat: ca se va inapoia dupa
circa doua ore. In aceste imprejurari, de la punctul de control s-a
deschis foc asupra autoturismului, soldat cu uciderea maistruluimilitar
VALCEANU CONSTANTIN.
Alte victime din randul militarilor s-au datorat indisciplinei sau
neatentiei. Astfel, lt. JURCA (UM 01185) si cpt. SERBAN DUMITRU (UM
01185) s-au autoimpuscat dar au declarat ulterior ca au fost impuscati
de teroristi.
Un caz similar a fost cel al rasturnarii accidentale a unui camion care
transporta militari, comandantul acelei unitati declarand si el, intr-o
emisiune televizata, ca militarii sai au fost atacat de teroristi.
* * *
Mai multe cazuri nominalizate in acest material au fost analizate si de
Comisia Guvernamentala numita la nuvelul judetului Timis in anul 1990,
concluziile acesteia, insotite de declaratii, documente si fotografii
fiind inaintate Procuraturii Militare Timisoara.
Totodata, instanta mentionata a primit sesizari si din partea altor
institutii sau persoane fizice, multe dintre acestea privind actiuni
desfasurate in perioada 22/25-12-1989 si ulterior, de mai mica
intensitate, care au dus, totusi, la inregistrarea pe raza municipiului
Timisoara a unui numar de 20 de morti si 73 de raniti. Solutionarea lor
va duce, fara indoiala, la stabilirea multor adevaruri privind revolutia
timisoreana din decembrie 89.
* * *
Inserarea acestui punct de vedere preliminar al Serviciului Roman de
Informatii cu privire la evenimentele de la Timisoara s-a sprijinit pe
date si informatii provenite dein surse diverse: declaratii ale unor
participanti la evenimente, referate ale Comisiei Guvernamentale pentru
judetul Timis (1990), Raportul Comisiei medicale locale, documente de la
Procuratura Militara Timisoara, surse deschise, alte documente.
Pentru clarificarea si a altor aspecte referitoare la evenimentele din
Timisoara - decembrie 1989, inca neelucidate, este necesara o cooperare
mai substantiala a institurtiilor implicate direct in elucidarea
acestora fata de care SRI isi manifesta deplina disponibilitate.
ì¥Â@
