Referat MENTALITATILE SI EVOLUTIA LOR LA ROMANILOR

Mai jos puteti citi fragmente din Referat MENTALITATILE SI EVOLUTIA LOR LA ROMANILOR si de asemenea puteti face Download Referat MENTALITATILE SI EVOLUTIA LOR LA ROMANILOR

Citeste fragmente din Referat MENTALITATILE SI EVOLUTIA LOR LA ROMANILOR

MENTALITATILE ROMANILOR SI EVOLUTIA LOR Mentalul colectiv a jucat un rol deosebit la Roma. El a exercitat un puternic impact asupra culturii, literaturii, artelor, filozofiei, dar şi asupra religiei, instituţiilor şi vieţii politice şi sociale. Acest mental colectiv s-a manifestat în viaţa cotidiană a romanilor, în spectacolele lor, în imaginile fundamentale asupra lumii. În orice epocă şi la orice popor, mentalitatea constituie un ansamblu de referinţe implicite ale unui grup uman, care adoptă o cultură interiorizată, o stare de spirit, o viziune asupra lumii, exprimată în comportamente şi opinii caracteristice, o poziţie existenţială fundamentală; pe scurt, un conglomerat de reprezentări colective, mai mult sau mai puţin nebulos. Mentalităţile se modifică lent, uneori la zeci de ani după producerea mutaţiilor socio-politice, şi mai ales în funcţie de traumatisme culturale. Mai stabil s-a dovedit a fi utilajul mental, care constituie ansamblul modalităţilor şi clişeelor de gândire şi al cadrelor logice, al concepţiilor fundamentale despre timp, spaţiu, natură, societate, divinitate, viaţă şi moarte. Totodată mentalităţile sunt traduse şi de valorile asumate de romani. Nivelul cel mai stabil şi mai profund al mentalităţilor şi utilajului mental, adoptate de romani, s-a realizat în straturile aşa-numitului subconştient colectiv. Se pot distinge mai multe trăsături sau mărci ale acestui subconştient colectiv. Ne referim la pragmatism, la spiritul practic al romanilor, tradus de cultură şi de comportamentul lor obişnuit. În conexiune cu pragmatismul, s-au manifestat formalismul, tradus de respectul formelor, inclusiv juridice, şi constructivismul. Deoarece romanii au construit mult, nu numai în domenilul locuinţelor şi clădirilor publice, ci şi în cel al instituţiilor şi al dreptului. De fapt, dreptul roman se află la baza dreptului european modern. O tensiune fertilă în efecte bogate, semnificative, s-a creat între acest pragmatism şi ritualism, a patra trăsătură a acestui subconştient colectiv. Căci romanii respectau cu stricteţe riturile, fie ele religioase sau laice. Pe de altă parte, religia romană iniţială presupunea un contract între om şi zeitate. Astfel s-a format contractualismul. În sfârşit, romanii aşezau omul în centrul preocupărilor lor şi îl considerau măsura tuturor lucrurilor, în virtutea trăsăturii pe care o putem defini ca antropocentrismul. Toate aceste trăsături au acţionat în comun şi au implicat ceea ce reprezintă etnostilul romanilor, adică stilul în care se comportau şi judecau universul. Valorile romanilor corespundeau unui nivel limpede conştientizat şi supus unei relative mobilităţi, unor schimbări oarecum mai ferecvente. Mentalul colectiv al romanilor a fost multă vreme dependent de percepţia colectivă şi de realitatea Cetăţii. Cetăţeanul roman era un civis, termen care desemna mai cu seamă faptul de a fi cetăţean împreună cu alţii, de fapt, “concetăţean”. Cetăţenii romani se simţeau solidari între ei şi cu zidurile Cetăţii, pe care le întrevedeau măcar cu ochii minţii. Sub Imperiu, această relaţie spirituală strânsă se destramă, romanii simţindu-se mai degrabă solidari cu diverse microunităţi sociale, din care făceau parte, ca segmente ale unei adevărate anti-Cetăţi. În cadrul mental oferit de Cetate, reprezentările lor erau dominate de valori-cheie, cum au fost fides şi pietas. Fides, adică lealitate faţă de cetate, concetăţeni, familie, chiar străini. Pietas, adică pietate faţă de zei şi rituri, faţă de familie şi Cetate. Republica a adăugat libertas, care desemna nu numai libertatea exprimării opiniilor politice, ci şi garanţia că fiecărui cetăţean i se va aplica cu stricteţe legea, care prevedea egalitatea în materie de drept civil, deşi statua diferenţe între romani, în ce priveşte dreptul public. De asemenea, orice cetăţean roman se bucura de dreptul de apel la popor, ius provocationis. Dacă el era condamnat la moarte sau la o pedeapsă grea, putea face apel la adunările populare, înainte de executarea sentinţei. Sub Imperiu, apelul la popor este substituit de apelul la împărat. În vremea Principatului, mai ales la sfârşitul secolului I p.Chr., s-au impus ca valori-cheie – şi în condiţiile opresiunii implicate de absolutism – dignitas (demnitate) şi persona (rol bine împlinit, în profesia fiecăruia şi în viaţa socială). În secolul al VI-lea p.Chr., se impun, pe primul plan, obsequium (respect faţă de autorităţi) şi sanctitudo (sfinţenie, caracter sacru), în conexiunea cu societatea vremii, riguros ierarhizată şi birocratică.Totul este sacru în jurul împăratului: sacrum palatium (palat sacru), sacrum cubiculum (dormitorul sacru al monarhului). Nu se poate înţelege nimic din dezvoltarea culturii şi civilizaţiei romane, dacă se face abstracţie de climatul mental. Bibliografie Alexandru Duţu, Literatura comparată şi istoria mentalităţilor, Bucureşti, 1982 Alex Mucchielli, Les mentalités, Paris, 1985 쥁