Referat Mihai Eminescu - O Ramai -comentariu1
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Mihai Eminescu - O Ramai -comentariu1 si de asemenea puteti face
Download Referat Mihai Eminescu - O ramai -comentariu1Citeste fragmente din Referat Mihai Eminescu - O Ramai -comentariu1
O, ramai
- Mihai Eminescu-
ÃŽn creatia lui Eminescu , dragostea ÅŸi natura sunt teme permanente.
Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu este un
poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele ,
soare , luna , cer , luceafar , dar şi un cântaret al naturii
terestre în veşnica rotire a anotimpurilor.
Dragostea se afla într-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este
stare de spirit , în sensul ca înfatişarea ei este dictata de
suflet.
Poezia începe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate întelege
unui ,,lui†unui ,,elâ€Â. Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza
aceasta ruga , la început , dar se poate vedea altceva . Şi anume se
poate vedea cum ,,ea†cea care vorbeşte , pare sa fie una cu fiinta
,,luiâ€Â. Doar ea îl poate întelege , doar ea îl cunoaÅŸte atât de
bine , ÅŸi , mai presus de toate , ea îl iubeste ,, atât de mult â€Â
.
,, O, ramâi , ramâi la mine ,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ÅŸtiu sa le-ascult;â€Â
Pentru ,,ea†el este printul ei , este materializarea unui basm , dar
printul este cuminte , prin care se vede o puritate sufleteasca
adânaca.
,, În al umbrei întuneric
Te aseman unui print ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu achi negri ÅŸi cuminti; â€Â
Cu grija unei mame parca „ea†îl introduce într-o
lume minunata , plina de viata , de miÅŸcare , de adevar. Åži totul
pare sa treaca asemenea unor clipe, iar clipele par veacuri. Toata
imaginea se limpezeÅŸte dupa ce ni se dezvaluie ÅŸi penultima strofa.
„ Astfel zise lin padurea ,
Bolti asupra-mi clatinând;
Åžuieram l-a ei chemare
Åž-am ieÅŸit în câmp râzând.â€Â
Vedem mama natura , padurea lui Eminescu cum îi
vorbeşte , cum îl ocroteşte , cum îl iubeşte ca pe propriul ei pui
ce este. El , puiul de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta
care îl ajuta sa patrunda dincolo de zidurile unei realitati oarbe. El
vede cu ochii sufletului ,cu ochii copilariei întreaga viata a naturii
.
Padurea , lasata acolo de Dumnezeu , de milenii , parca de când lumea
, îl primeste in sufletul şi în inimioara ei , învatându-l şi
aratându-i cele mai adânci secrete ale ei.
Ì
èÂŽ è‘ à ¬€ÃŽl pune deasupra tuturor creatiilor acestei lumi materiale ,
îl vede print prin cea mai simpla şi cea mai importanta putere în
lumea acestora , cea care te face sa zbori pâna dincolo de limitele
materialului , peste culmile ÅŸi voile imaginatiei : inocenta. Ochii
lui, fereastra sufletului , mari şi negri , sunt însa plini de aceasta
lumina a încrederii iubitei. Pentru , ca în cele din urma ,
inocenta înseamna lipsa pacatului , iar lipsa pacatului înseamna
iubire absoluta şi încredere oarba. Adevarul pe care îl cunoaşte
este singurul ÅŸi nu mai exista altul. Plus , copii sunt vocea
adevarului , ei spun lucrurile pe nume , aÅŸa cum le vad , ÅŸi vad bine.
Grijile lumii materiale , taifunul de zi cu zi al orelor , obligatiilor
, neîntelegerilor , îl transforma pe poet. Pierde coroana inocentei ,
care va ramâne în urma sa ca o amintire luminoasa şi tristetea îl
cuprinde cu putere mai mare.
„ Unde esti tu copilarie
Cu padurea ta cu tot ? â€Â
Oricât ai fi de batrân , ceea ce ramâne etern ca o
lumina , dupa care , chiar de nu recunoaste nimeni , toti duc dorul ,
este tocmai fericirea ÅŸi inocenta copilariei , a copilariei pierdute
printre stalpii de marmura ai unei încaperi largi şi pline de
lucruri cât mai ciudate , numita maturitate .
„ Astazi chiar de m-aş întoarce
A-ntelege n-o mai pot…
Unde eÅŸti , copilarie,
Cu padurea ta cu tot? â€Â
Copilaria cu visurile sale s-a pierdut la fel ca ÅŸi
dorul sau de a vedea dincolo de zidurile materialului. Izvorul sau
lânga care se odihnea, padurea sa , şoaptele ei , erau etern pierdute
prin valurile vietii. Åži a-ncerca acum sa fie din nou copil , nu mai e
cu putinta . Viata l-a schimbat întru totul , natura a adormit pentru
el.
ì¥Â@