Referat Mihai Eminescu - O Ramai -comentariu1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Eminescu - O Ramai -comentariu1 si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Eminescu - O ramai -comentariu1

Citeste fragmente din Referat Mihai Eminescu - O Ramai -comentariu1

O, ramai - Mihai Eminescu- În creatia lui Eminescu , dragostea şi natura sunt teme permanente. Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu este un poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele , soare , luna , cer , luceafar , dar şi un cântaret al naturii terestre în veşnica rotire a anotimpurilor. Dragostea se afla într-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este stare de spirit , în sensul ca înfatişarea ei este dictata de suflet. Poezia începe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate întelege unui ,,lui” unui ,,el”. Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza aceasta ruga , la început , dar se poate vedea altceva . Şi anume se poate vedea cum ,,ea” cea care vorbeşte , pare sa fie una cu fiinta ,,lui”. Doar ea îl poate întelege , doar ea îl cunoaşte atât de bine , şi , mai presus de toate , ea îl iubeste ,, atât de mult ” . ,, O, ramâi , ramâi la mine , Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu sa le-ascult;” Pentru ,,ea” el este printul ei , este materializarea unui basm , dar printul este cuminte , prin care se vede o puritate sufleteasca adânaca. ,, În al umbrei întuneric Te aseman unui print , Ce se uit-adânc în ape Cu achi negri şi cuminti; ” Cu grija unei mame parca „ea” îl introduce într-o lume minunata , plina de viata , de mişcare , de adevar. Şi totul pare sa treaca asemenea unor clipe, iar clipele par veacuri. Toata imaginea se limpezeşte dupa ce ni se dezvaluie şi penultima strofa. „ Astfel zise lin padurea , Bolti asupra-mi clatinând; Şuieram l-a ei chemare Ş-am ieşit în câmp râzând.” Vedem mama natura , padurea lui Eminescu cum îi vorbeşte , cum îl ocroteşte , cum îl iubeşte ca pe propriul ei pui ce este. El , puiul de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta care îl ajuta sa patrunda dincolo de zidurile unei realitati oarbe. El vede cu ochii sufletului ,cu ochii copilariei întreaga viata a naturii . Padurea , lasata acolo de Dumnezeu , de milenii , parca de când lumea , îl primeste in sufletul şi în inimioara ei , învatându-l şi aratându-i cele mai adânci secrete ale ei. Ì 萎 葝 ଀Îl pune deasupra tuturor creatiilor acestei lumi materiale , îl vede print prin cea mai simpla şi cea mai importanta putere în lumea acestora , cea care te face sa zbori pâna dincolo de limitele materialului , peste culmile şi voile imaginatiei : inocenta. Ochii lui, fereastra sufletului , mari şi negri , sunt însa plini de aceasta lumina a încrederii iubitei. Pentru , ca în cele din urma , inocenta înseamna lipsa pacatului , iar lipsa pacatului înseamna iubire absoluta şi încredere oarba. Adevarul pe care îl cunoaşte este singurul şi nu mai exista altul. Plus , copii sunt vocea adevarului , ei spun lucrurile pe nume , aşa cum le vad , şi vad bine. Grijile lumii materiale , taifunul de zi cu zi al orelor , obligatiilor , neîntelegerilor , îl transforma pe poet. Pierde coroana inocentei , care va ramâne în urma sa ca o amintire luminoasa şi tristetea îl cuprinde cu putere mai mare. „ Unde esti tu copilarie Cu padurea ta cu tot ? ” Oricât ai fi de batrân , ceea ce ramâne etern ca o lumina , dupa care , chiar de nu recunoaste nimeni , toti duc dorul , este tocmai fericirea şi inocenta copilariei , a copilariei pierdute printre stalpii de marmura ai unei încaperi largi şi pline de lucruri cât mai ciudate , numita maturitate . „ Astazi chiar de m-aş întoarce A-ntelege n-o mai pot… Unde eşti , copilarie, Cu padurea ta cu tot? ” Copilaria cu visurile sale s-a pierdut la fel ca şi dorul sau de a vedea dincolo de zidurile materialului. Izvorul sau lânga care se odihnea, padurea sa , şoaptele ei , erau etern pierdute prin valurile vietii. Şi a-ncerca acum sa fie din nou copil , nu mai e cu putinta . Viata l-a schimbat întru totul , natura a adormit pentru el. 쥁@