Referat Religia La Romani

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Religia La Romani si de asemenea puteti face Download Referat Religia la romani

Citeste fragmente din Referat Religia La Romani

Religia la romani Religia romanilor din primele secole ale istoriei lor se prezenta sub forma primitiva a animismului.Forţe misterioase , obscure divinităţi sau spirite , malefice sau binefăcătoare , erau bănuite că impregnează întreaga natură , că rezidă în fiecare vieţuitoare şi în fiecare obiect – stâncă , râu , pădure , izvor , arbore – prezidând fiecare moment şi orice act din viaţa omului şi a Universului.Romanii primelor timpuri credeau că totul e dominat de puteri divine – şi vatra , şi uşa casei , şi pragul , şi balamalele porţii. Fiecare om îşi avea semidivinitatea , spiritul său protector.Fiecare act al vieţii lui stătea , încă de la naştere , sub puterea unei voinţe divine individuale.De asemenea , fiecare moment din activitatea sa practică: aratul , semănatul , secerişul , îmblătitul , ficare işi avea semidivinitatea sa protectoare.Fiecare om îşi avea şi îşi cinstea „geniul” său – cum era numit spiritul originar , forţa divină care tutea fiecare persoană.Acestei infinităţi de forţe misterioase , amorfe , omniprezente (numina) le adresau romanii numeroasele lor acte de cult. Din numărul nesfârşit al acestor numina s-au cristalizat apoi conceptele unor adevăraţi zei – Saturn , Vesta , Ianus , Marte , Neptun , Iupiter – forţe active ale naturii , prezidând feluritele activităţi , în primul rând agrare. Iupiter era invocat în ipostaza de zeu al luminii , al tunetului , al fulgerului , al ploii; mai târziu , al victoriei şi al confederaţiei popoarelor italice.Iunona , soţia sa , era protectoarea căsătoriei şi a naşterilor.Zeul preferat al romanilor esra însă Marte , devenit – în epoca istorică – zeul războiului.Quirinus , zeul războiului şi unul din principalii trei zei în epoca monarhică , în epoca republicii a trecut pe planul al doilea.Ianus şi Vesta au devenit zei din numina , cum erau la origine.Ianus , spiritul protector al porţilor casei , care priveşte spre trecut şi spre viitor (de unde şi reprezentarea lui cu două feţe : Ianus bifrons) , a devenit divinitatea oficială a oricărui început de an - de unde şi denumirea lunii ianuarie – şi invocat primul în formulele de rugăciuni.Vesta , vechea divinitate a focului dimestic , a devenit zeiţa focului sacru , protectoarea simbolică – prin focul sacru ţinut mereu aprins – a Romei; colegiul preoteselor ei , vestalele , aveau în grija lor întreţinerea acestui foc.Mai târziu au căpătat importanţă zeiţa meşteşugarilor Minerva (asimilată cu zeiţa înţelepciunii a grecilor , Athena); sau zeiţa grădinilor , Venus – întrucâtva echivalenta Afroditei grecilor. r şi aceşti zei au rămas pentru romani nişte reprezentări amorfe : cu lipsa de imaginaţie care îi caracteriza , romanii nu i-au conceput în forme umane , şi n-au inventat în jurul lor o mitologie – fermecătorul apanaj al fanteziei greceşti : „Aceşti zei rămâneau vagi : fără personalitate , fără chip , fără legendă , aproape şi fără nume , adeseori fără sex , nedeosebindu-se decât prin funcţiile lor şi denumiţi fiind , în cea mai mare parte , printr-un simplu adjectiv care indica rolul lor” (Albert Grenier). Lipsit de sensibilitate metafizică , spirit prin excelenţă pozitiv şi practic , romanul nu era preocupat să cugete asupra natura zeilor , asupra originii lumii , asupra morţii , a lumii de dincolo , sau a destinului după moartea sufletului.Ca urmare , zeii nu trezeau în sufletele romanilor nici sentimente nici emoţii.Practicile lor cultice urmăreau să câştige bunăvoinţa divinităţilor şi a spiritelor – sau să le ţină departe pe cele malefice.Romanii considerau că zeii nu cereau să fie iubiţi - ci numai să li se dea , prin actele de cult , ceea ce li se cuvenea.Religia romană – căreia îi era străină şi devoţiunea şi entuziasmul mistic – se caracteriza printr-o organizare pur raţională , rece , îndeplinită ca o datorie civică , a cultului.Religia avea mai degrabă caracterul unui contract care reglementa precis raporturile dintre om şi divinitate.Să trăiască în pace şi în relaţii bune cu zeii – aceasta era tot ce urmăreau romanii.O religie gravă , solemnă , sever organizată – dar formală , fără poezie , fără zboruri metafizice şi fără elanuri mistice : o religie pur utilitară. Centrul vieţii religioase era situat chiar în casa fiecărui roman.Capul familiei era cel care oficia cultul domestic:pe un mic altar lângă vatra el aducea zeilor casei ofrande – flori , fructe , ouă , vin – şi foarte rar miei sau iezi.Zeii casei erau : Vesta , zeiţa focului căminului; Ianus , păzitorul uşii şi pragului casei; cei doi Penaţi , care protejau bucatele şi proviziile din casă; şi cei doi Lari , apărătorii Intregii familii şi a proprietăţii familiei. 쥁@