Referat Mesopotamia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mesopotamia si de asemenea puteti face Download Referat Mesopotamia

Citeste fragmente din Referat Mesopotamia

MESOPOTAMIA Printre tarile din Orientul Apropiat, cea mai potrivita pentru o larga dezvoltare a agriculturii era tara dintre Tigru si Eufrat, pe care grecii antici o numeau Mesopotamia (Tara dintre cele doua fluvii), tara care se intindea de langa muntii Armeniei (la nord) pana la Golful Persic (la sud). La vest se margineste cu stepa siro-mesopotamiana, iar la est cu lantul de munti ai Iranului apusean. Partea centrala si cea de sud a Mesopotamiei reprezinta o campie nivelata de aluviunile Tigrului si Eufratului, care, prin revarsarile lor periodice, uda si hranesc pamantul. Statul Sumer din sudul Mesopotamiei sii Akkadul, care ocupa partea centrala se deosebeau in privinta climei. In Sumer iarna era relative blanda, iar Akkadul se asemana mai mult cu Asiria, unde iarna cad zapezi. Sumerul si Akkadul nu aveau bogatii naturale mari. Lutul gras si cleios al sloului constituia o minunata materie prima pentru olarul primitive. Locuitorii vechii Mesopotamii amestecau lutul in asa fel incat obtineau o compozitie ce inlocuia piatra, intalnita in special in partea sudica a Mesopotamiei. Singura roca de constructie ce se gasea numai in cateva locuri era calcarul, folosit cu mare greutate in constructii. Mesopotamia se caracteriza prin lipsa de metal, fapt ce punea populatia locala in dependenta de regiunile nordice si rasaritene, bogate in metale. Nici vegetatia nu era prea bogata. Populatia straveche a acestor tari a aclimatizat orzul si graul, pe care calatorii europeni din secolul XIX le-au gasit aici in stare salbatica. Curmalii si trestia care cresteau din abundenta in partea de sud aveau o insemnatate destul de mare in viata economica a regiunii. Pe cat se pare, dintre plantele care se cultivau aici erau: susanul, din care se scotea ulei, su tamariscul, din care se facea un fel de rasina dulce. Cele mai vechi inscriptii si sigilii ne dovedesc ca locuitorii Mesopotamiei cunosteau diferite specii de animale salbatice si domestice. In muntii din partea de est se cresteau oi si capre, si de asemenea se cresteau porci. Raurile erau bogate in peste, iar in Akkad si Sumer erau cunoscute mai multe specii de pasari domestice. Conditiile naturale ale sudului si centrului Mesopotamiei erau favorabile pentru dezvoltarea cresterii vitelor si agriculturii, dar era nevoie de organizarea vietii economice si de multa munca. Creatorii culturii si formei de sta sumero-akkadiene au fost sumerienii, veniti probabil in Mesopotamia din regiunile muntoase rasaritene si triburile semite ale Akkadului. Monumentele arhaice gasite pe teritoriul Mesopotamiei centrale si sudice se impart in trei perioade ce s-au succedat, cuprinzand intreg mileniul al-IV-lea i. Hr. Ele au precedat formarea celor mai vechi state din Mesopotamia de Sud si Mesopotamia Centrala. Cea mai importanta asezare descoperita in Mesopotamia se afla langa El-Obeid (apropape de Ur), pe insula unui fluviu, insula ce se inalta deasupra campiei mlastinoase. Populatia de aici se ocupa cu vanatoarea si pescuitul, dar trecea la forme inaintate ale economiei, cum ar fi: crestera vitelor si agricultura, care in virtutea conditiilor naturale trebuiau sa ajunga la o mare dezvoltare. In epoca aceasta au fost domesticite animale ca: oaia, capra si porcul si s-a aclimatizat cea mai veche cereala din Orientul Apropiat, alacul. In agricultura se foloseau unelte primitive, sape din piatra si seceri de lut, cu zimti de cremene. Ceramica si tesutul ajung oarecum sa se dezvolte. Vasele de lut aveau o culoare galben-verzuie si erau acoperite cu desene colorate, ornamente cu figuri de animale, oameni si pasari. Din piatra se faceau si arme, topoare cu muchii gaurite pentru coada, cutite, buzdugane si sageti. Tot in aceasta epoca apar si uneltele de metal, cum ar fi topoarele plate. Prin dezvoltarea metalurgiei, incep sa se faca din arama oglinzi si ace cu gamalie. Se produce astfel una dintre cele mai mari descoperiri ale tehnicii, trecerea de la piata la metal, in cazul de fata la arama. Populatia din El-Obeid locuia in mici colibe cu pereti de trestie impletita, tencuita cu lut. Tot acum, insa incepe sa fie folosita si caramida. Astfel, in colibe exista o vatra zidita din caramida de forma plata, putin ovala. Tot in aceste colibe s-au gasit si tocuri din piatra pentru usi de lemn. In aceasta perioada apar de asemenea credintele religioase. In mormine au fost descoperite oseminte si ramasite ingropate pentru a doua oara in vase de lut. Acestea dovedesc credinta in viata de dincolo si aparitia, inca din acea perioada, a cultului stramosilor. In mormant, alaturi de decedat, se asezau vase, margele, scoici si diverse statuete. Cultura din El-Obeid a furat foarte mult. Ea isi are radacinile in vechile culturi ale Mesopotamiei superioare. Dar tot acum apar primele elemente ale culturii sumeriene. De aceea locuitorii Mesopotamiei din epoca Obeid pot fi numiti Protosumerieni. A doua perioada a Sumerului Arhaic poarta denumirea de perioada Uruk, dupa locul unde au fost facute cele mai importande descoperiri arheologice. Vasele de lut cu toarte inalte si deschizatura larga reproduc probabil vechiul prototip de metal. Ele sunt facute cu roata olarului, dar in privinta ornamentelor sunt mult mai simple decat ceramica policromoca din epoca El-Obeid. Privita in ansamblu, perioada Uruk se caracterizeaza printr-un insemnat progres, care in parte isi gaseste expresia in aparitia celei mai vechi arhitecturi monumentale, dovedita de urmele unui stravechi turn de templu, zidit in forma de trepte (ziggurat), fundamental de piatra al unui templu si o cladire monumentala. Viata economica si culturala continua sa se dezvolte. Acum se iveste necesitatea intocmirii celor mai vechi documente. In legatura cu aceasta apare cea mai veche scriere pictografica, ale carei urme s-au pastrat pe tiparele cilindrice. Inscriptiile de acest fel numara pana la 1500 de semne pictografice, din care s-a format treptat vechea scriere sumeriana. A treia perioada a antichitatii sumero-akkadiene poarta denumirea de Djemdet-Nasr, oras unde sapaturi datand din anul 1926 au scos la iveala numeroase documente ce dovedesc un progres considerabil in toate domeniile culturii. In aceasta epoca s-a desavarsit colonizarea regiunilor mlastinoase din partea central-sudica cu triburi din tinuturile muntoase nordice si rasaritene. Si in agricultura au fost inregistrate progrese, prin introducerea graului si a orzului si domesticirea taurului si magarului ce au avut o mare insemnatate economica. Diviziunea muncii si perfectionarea tehnicii au dus la dezvoltarea meseriilor. Vasele din lut se faceau tot cu ajutorul rotii olarului si erau impodobite cu desene colorate si ornamente geometrice. Diversitatea desenelor si culorilor si maturitatea formelor dovedesc evolutia ceramicii. De asemenea si metalurgia a continuat sa evolueze, iar uneltele din os si piatra erau tot mai frecvent inlocuite cu cele din arama. Dezvoltarea comertului si agriculturii duce la aparitia comertului. Relatiile comerciale leaga din ce in ce mai mult Mesopotamia centrala de partea nordica, cu Iranul apusean si cu Siria de Nord. Tot acum apar si roata, carul si caruta si incep sa se construiasca barci cu carma putin ridicata. Crestera bogatiilor materiale duce la stratificarea sociala, dovedita in mod indirect de ruinele unui vechi palat, de proportii monumentale cu o multime de incaperi. Obiceiurile de la inmormatari si gravurile artistice dovedesc dezvoltarea continua a credintelor legate de agricultura printer care si cultul unor zeite-mame ce ocupa un loc important. Inca din mileniul IV i. Hr., pe teritoriul Sumerului apar cele mai vechi orase, centre economice, politice si culturale ale micilor state. In partea cea mai sudica a tarii se afla orasul Eridu, asezat pe tarmul Golfului Persic. Un mare centru cultural, politic, religios si economic a fost orasul Ur, care era capitala unui stat puternic. Cel mai important centru religios si cultural din Sumer era orasul Nippur, in care se afla templul zeitei Enlil, sanctuar vestit in tot Sumerul. Printre alte orase cu insemnatate politica, cele mai vestite erau orasul Legas, care a dus numeroase lupte cu orasul vecin, Umma si orasul Uruk, in care, conform traditiei, ar fi domnit eroul antic, Ghilgames. Diferitele obiecte de lux gasite printre ruinele orasului Ur dovedesc cat de dezvoltata era tehnica, mai cu seama metalurgia, la inceputul mileniului al-III-lea i. Hr. In aceasta epoca se cunostea tehnica de fabricare a bronzului, dintr-un aliaj de arama si cositor; oamenii invatasera sa foloseasca fierul meteoritic si ajunsesera la rezultate inseminate in confectionarea bijuteriilor. Orasul Ur se transforma treptat intr-un mare centru commercial ce intretinea puternice relatii comerciale cu numeroase tari vecine. Astfel, in Ur se aduc margele de jasp, sigilii, piatra pentru fabricat vase, bumbac, maimute din valea Indului, cositor si obsidiana din Iran, cedri din Siria. In fruntea statului se aflau conducatori ce au construit temple si palate care au fost inmormantati in mausolee impreuna cu averile lor. Armele, vasele din argint si instrumentele musicale incrustate cu pietre pretioase sunt o dovada a concentrarii bogatiilor in mainile aristocratiei si a izbitoarei impartiri pe clase. Se intelege ca Ur nu a fost singurul oras bogat din sudul Mesopotamiei. Inafara de acesta au existat si altele care au dus intre ele lupte indarjite pentru dominarea si stapanirea Mesopotamiei sudice si centrale. Printre acestea a fost si Lagas, in fruntea caruia s-au aflat carmuitori puternici, ce au reusit sa uneasca sub dominatia lor mai multe tinuturi vecine. Scopul luptelor purtate de statul Lagas impotriva oraselor vecine era unirea a cat mai multe regiuni in jurul unui singur centru. Bazele puterii economice si politice ale statului Lagas au fost puse in timpul domniei lui Ur-Nanse, care poate fi considerat intemeietorul celei dintai dinastii istorice a Lagasului. Expresia infloririi Lagasului a fost marea opera de constructii inceputa de Ur-Nanse. Pe un basorelief era reprezentat regale care asista la solemnitatea punerii temeliei unui templu, prezenta sa aparand cu sfintenie lucrul inceput. Lagasul a atins culmea dezvoltarii sub domnia regelui Eannatum, care a dus lupte indarjite cu orasele vecine si a supus teritorii intinse. Eannatum nu numai ca elibereaza orasul de sub dominatia Kisului, ci chiar anexeaza acest stat akkadian. Dupa aceea supune statul Ur, punand capat stapanirii independente a regilor din prima dinastie din Ur. De asemenea, supune Larsa, Uruk si Eridu, ajungand stapan al intregii parti sudice a Mesopotamiei. Eannatum a dus lupte deosebit de grele cu orasul vecin, Umma. Us, conducatorul orasului Umma a atacat Lagasul bazandu-se pe ajutorul regilor idn Opis si Kis. Dar lupta s-a sfarsit in defavoarea Ummei, armatele lui Eannatum reusind sa il invinga pe Us si aliatii sai. In cinstea acestei victorii s-a ridicat un monument, ale carui ruine se mai pastreaza si si ziua de azi, numit “culcusul gaitelor” In perioada 2313-2305 i. Hr., in Mesopotamia a domnit Rimus, mostenitor al regelui Sargon, a carui prima grija era sa inabuse rascoalele ce izbucnisera in Sumer si Elam. Dupa cateva campanii impotriva tinuturilor rasculate, regele reuseste sa ii infranga pe rasculati si sa patrunda in Elam, invingand armata elamita. Reuseste sa ajunga in Golful Persic, aducand sub stapanirea Akkadului tinuturile Sumerului si Elamului, prin care treceau cele mai importante rute comerciale spre sud si rasarit. Dupa ce isi ia rasunatoarele titluri de “Invingator al Barahisei si Elamului” si de “Rege al Kisului si stapan al Elamului”, Rimus declara cu mandrie ca a domnit asupra tinuturilor muntoase invecinate. Continuand opera lui Sargon, in cursul domniei sale, Rimus a pus bazele infloririi viitoare a regatului Akkad, Totusi nu a reusit sa aduca pace in intreaga tara. Impotriva sa s-au rasculat “slugile casei sale”, probabil demnitari de la curte, care l-au ucis cu pecetile lor. In felul ei, aceasta a fost o revolutie de palat, in urma careia batranul despot a fost inalturat, iar locul sau ocupat de alt monarh, probabil fratele sau. Stapanirea Urului nu a trecut fara sa lase urme asupra numeroaselor popoare ce traiau in Orientul Apropiat, Vechea si inalta cultura a Sumerului a avut o puternica influenta asupra dezvoltarii culturale a acestor popoare. Limba sumeriana a influentat puternic limbile semite. Epopeea sumeriana a lui Ghilgames a fost tradusa in limbile hittita si hurrita. Zeii din Akkad erau cinstiti in tinuturile locuite de Huriiti si Hittit; printre ruinele orasului Assur, stravechea capitala a Asiriei, s-au descoperit monumente de arta sumeriana. In sfarsit, dreptul Sumerian a avut o puternica influenta asupra evolutiei dreptului in Babilon, Asiria, Asia Mica si Palestina, iar cultura sumeriana a stat la baza dezvoltarii tuturor culturilor de mai tarziu din Orientul Apropiat. BIBLIOGRAFIE: Ovidiu Drimba - “Istoria culturii si civilizatiei” Avidev – “Istoria Orientului Antic” 쥁@