Referat De-as Fi Trist - Prezentare Generala

Mai jos puteti citi fragmente din Referat De-as Fi Trist - Prezentare Generala si de asemenea puteti face Download Referat De-as fi trist - prezentare generala

Citeste fragmente din Referat De-as Fi Trist - Prezentare Generala

De ce-aş fi trist de Tudor Arghezi În ultima etapă a liricii argheziene configuraţia sufletească a poetului este acceaşi ca mai înainte. Frământarea, necontenita ciocnire de atitudini contradictorii îşi găsesc reflectarea în egală măsură în creaţiile din ultimele volume de versuri ale poetului. Asistăm la o luptă între inepuizabilele resurse sufleteşti mereu împrosp(tate şi sentimentul c( vârsta înaintată îl duce, inevitabil, spre un final al propriei existenţe. Neputinţa de a învinge legile naturii îi crează adeseori poetului stări sufleteşti depresive. De cele mai multe ori însă în poezii din ciclul Ritmuri domină sentimentul satisfacţiei împlinirilor. B D n p c h h h h h h h în casă/ O prospeţime nouă sur(de şi învie/ Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie”. Mediul în care trăieşte l-a (mbiat la via((, i-a dat speranţe în viitor. “De ce-aş fi trist? că pacea duioasă şi blajină/ Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină?/ E un sur(s şi-n vraful de cărţi, să mă alinte./ Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte ./ Văd frunză ca scoboară din ramuri câte una./ Le ruginise bruma ,/ Le argintase luna ./ Aud şi g(nguritul de dragoste cu jele./ Oprit cu porumbeii pe coama casei mele”. Şi totuşi, poetul se simte singur, singurătatea “doarme culcată-n somn” alături de el, “De-alungul, între p(turi”. Finalul poeziei sugerează adevărata realitate morală a poetului, teama de moarte: “De ce-aş fi trist? că nu ştiu mai bine să frământ/ Cu sunet de vioară urciorul de pământ? / Nu mi-e clădită casa de şiţă peste Trotuş ,/ În pajiştea cu crânguri? De ce-aş fi trist? Şi totuşi…” Sensul grav al poeziei este reliefat şi de faptul stilistic, foarte semnificativ, poetul încheind fiecare vers printr-un punct. Versurile astfel concepute imprimă o tonalitate gravă, corespunzătoare sentimentului dominant din poezie. Întâlnim în poezie, epitete “toamna târzie”, metafore ”pridvoarele-mi sunt coşuri cu flori”, comparaţii “coşuri cu flori, ca de mireasă”, personificări “soarele rămâne să-l găzduiesc în casă”, “e un sur(s şi-n vrafuri de cărţi”, interogaţii retorice ”De ce-aş fi trist? eşti tot aici cu mine şi tot cu mine-închis?”, repetiţii: “De ce-aş fi trist?”. 쥁`