Referat Goga - Oltul -rezumat

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Goga - Oltul -rezumat si de asemenea puteti face Download Referat Goga - Oltul -rezumat

Citeste fragmente din Referat Goga - Oltul -rezumat

Octavian Goga: Oltul Consideratã capodoperã a creaþiei în versuri a lui Goga, poezia Oltul reflectã sinteza universului artistic al acestui poet, capacitatea artisticã plenarã a cântãreþului "pãtimirii noastre". În aceastã poezie se realizeazã o adevãratã osmozã între om ºi naturã, natura fiind structural integratã în viaþa oamenilor din Ardeal, participînd direct la existenþa istoricã a poporului asuprit în acele vremuri în Transilvania. Poezia a apãrut mai întâi în revista "Luceafãrul", la Budapesta. Este foarte semnificativã mãrturisirea fãcutã de Goga în "Fragmente autobiografice", în care spune cã poezia a fost scrisã înainte de a fi vãzut vreodatã râul Olt. Mai târziu, peste câþiva ani, trecînd munþii ºi stînd o lunã la Cãlimãneºti, unde îºi pregãtea volumul "Ne cheamã pãmântul", poetul afirmã cã vede pentru întâia oarã Oltul: "În iarna aceea amsimþit cã e un trecut românesc, care mai vorbeºte de poveºtile lui ºi cã sunt realmente în faþa tainei de familie, a misterului de leagãn al acestui popor. Atunci am verificat aceastã poezie, silabã cu silabã, atunci vã pot spune cã mi s-a pãrut cã am înþeles-o mai tare ºi cã simþeam cã vine de foarte departe". Metaforic, Oltul semnificã fiinþa noastrã naþionalã, vechimea ei, câmpia îmbrãþiºatã de ape, tãinuita jale, cântec ºi dor; erou mitic, cu potenþe uriaºe izvorâte din amarã durere, din lacrimi, nãdejde ºi deznãdejde, Oltul e solidar cu cei asupriþi. Legãtura aceastã, statornicã, durabilã, profund umanã, este afectivã. Oltul apare în chip simbolic, ca un Fãt Frumos din poveste, a cãrui soartã, din vechime, este (nf((i(at( insolubil cu aceea a românilor din Transilvania. Trecutul Oltului, împletit cu istoria poporului român, aminteºte de vremurile de demult "mai mari la suflet", când, "un moºneag" de azi era "haiduc ºi urla tãriilor amarul unei mânii înfricoºate". Oltul a fost martorul luptei sociale ºi naþionale a maselor populare româneºti asuprite. "Visul neîmplinit", al unitãþii naþionale, transmis din generaþie în generaþie, este mai pregnant formulat în Oltul decât în celelalte poezii. Oltul devine un simbol al acestor aspiraþii, este purtãtorul milenar al setei pentru o existenþã mai dreaptã a ardelenilor Aducînd, în "cetãþuia lui de apã", "comoara lacrimilor noastre", "cântecele noastre toate", Oltul ascunde: "Durerea unui neam ce-aºteaptã / Demult o dreaptã s(rb(roare". Pãrtaº al luptelor pentru dreptate, Oltul i-a însoþit adeseori pe rãsculaþi întocmai ca un haiduc: "Tu, frate plânsetelor noastre, / ªi rãzvrãtirii noastre, frate, / Urlai t(riilor amarul / Mâniei tale-nfricoºate". Oltul poartã în inda-i "gânditoare" o viziune sacrã din partea "tovarãºilor lui buni", "de a-i rãzbuna", dacã s-ar "prãpãdi" cu toþii", ducîndu-i în altã þarã: "Sã ver(i pãgân potop de apã / Pe serul holdelor de aur; / Sã piarã glia care poartã / Înstrãinatul nost tezaur; /þãrâna trupurilor noastre / S-o scurui de unde ne-ngroapã / ªi sã-þi aduni apele toate- / Sã ne mutãm în altã þarã!". Poezia este gânditã în perpectiva antitezei dintre mãteþia acelor vremi glorioase din care n-au mai rãmas decât unele frãmânturi, pe de o parte, ºi prezentul îngenunchiat, pe de altã parte: "Neputiincioºi pari ºi tu aztãzi- / Te-a-ncins cu lanþuri împãratul / Cu unda ta strivitã, gemen / ªi noi, tovarãºii tãi buni". Fiind conceputã ca un dialog între poet ºi Olt, în poezie nu apare însã decât alocuþiunea poetului, care se manifestã de fapt ca un vorbitor anonim, identificat cu poporul însuºi. Întreaga creaþie este structuratã pe existenþa celor doi poli poetici, Oltul ºi noi, în jurul cãrora graviteazã toatã atmosfera poeziei, precum ºi mijloacele ei de expresie mai semnificative. Poetul, poporul ºi fluviul se confundã, de veacuri, cu existenþa ºi destinul lor, în aceeaºi zonã eticã ºi condiþii istorice comune. În poezie, Oltul este prezentat (n patru ipostaze diferite, fiind invocat prin vocative — "Bãtrânul Olt", "Oltule"; prin apelative ce înlucuiesc numele propriu — "moºnege" —, "frãþâne"; prin pronumele personal la persoana a II-a singular — "tu", precum ºi printr-o apoziþie dezvoltatã — "Drumeþ bãtut de gânduri multe". Invocaþia insistentã a Oltului naºte imaginea unei fiiþe puternice, dominante, de la care poporul întreg aºteaptã izbãvirea din robia socialã ºi politicã atât de apãsãtoare ºi veche. Forþa de nebiruit a Oltului este sugeratã ºi de unele expresii, ca "grumaz de apã, cetãtuia ta de ape, sânul tãu, pãgân potop de ape etc. Unele verbe, care denumesc acþiunile Oltului, consolideazã imaginea atotputerniciei lui, dezvãluind forþa de cuprindere a fluviului: "îmbrãþiºîndu-ne câmpia, în cetãþuia ta de ape… dorm cântecele noastre, fierbe tãinuita jale, duce unda-þi… durerea unui neam". Tãria fluviului mai este exprimatã ºi prin verbele: "urlai", strigarea ta, "frângeai", zâgazul "sã verºi" potop. Personificarea Oltului conferã fluviului atribute umane, înfãþiºindu-l mai intim, mai prietenos. În aceastã ipostazã, Oltul este denumit: haiduc, moºneag, frate plânsetelor noastre, rãzvrãtirii noastre frate, strigarea ta de tatã, frãþine, toate aceste apelative suger(nd ideea "relaþiilor de familie" între poet ºi fluviu, relaþiile "de sânge" care circulau prin trupurile amândoura. Ca ºi în alte poezii, Goga foloseºte un limbaj metaforic abundent, care mãreºte considerabil forþa evocatoare a imaginilor. Astfel, poetul se exprimã "Mãritã fie dimineaþa / Ce-a sãvârºit a noastrã nuntã? / — Bãtrîne Olt, cu buza arsã / Îþi sãrutãm unda cãruntã "; "În cetãþuia ta de apã"; "A visurilor sfãrimate", "Tu împleteºti în curcubeie / Comoara lacrimilor noastre" etc. Unitatea de destin a românilor ºi a Oltului, învederatã îndeosebi prin "nunta", care devine simbolul central al poemului, un fel de mit al legãturilor strãvechi între pãmânt ºi neamul românesc, jalea profundã, care este infuzatã întregii poezii, ºi mitul nunþii conferã versurilor adâncimi insondabile. Într-un fel, pe aceastã linie tematicã, O. Goga face trecerea de la poezia romanticã a lui Eminescu la poezia "misterului" a lui L. Blaga. Ü¥eÀ