Referat Demostratie Popa Tanda

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Demostratie Popa Tanda si de asemenea puteti face Download Referat Demostratie popa tanda

Citeste fragmente din Referat Demostratie Popa Tanda

Popa Tanda - demonstraţie - Unul dintre marii clasici ai literaturii române, Ioan Slavici a scris basme, nuvele, romane, piese de teatru, memorii şi a editat mai multe ziare şi reviste. Operele sale în general, abordează teme din lumea satului, fie că sunt constituite pe o idilă, fie pe un puternic fundament etic. Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, şi un conflict care implică un număr redus de personaje. Dimensiunile nuvelei se situează între schiţă şi roman. Această nuvelă este construită pe ideea că viaţa merită să fie trăită prin plăceri fireşti pe care le oferă, fiind totodată şi o ilustrare a ideii că „omul sfinţeşte locul”. Titlul este constituit din substantivul „popa”, nume de profesie şi substantivul propriu „Tanda”, poreclă dată preotului Trandafiri de sătenii din Sărăceni. Modul de expunere predominant, ca în orice operă epică, este naraţiunea, iar relatarea faptelor se face la persoana a III-a şi, în general, în mod obiectiv, perspectiva naratorului asupra faptelor şi a personajelor nefiind marcată afectiv decât rareori, când punctul lui de vedere coincide cu al personajului: ,,Dar ţină-l Dumnezeu! – e numai vorbă! – tot bun om rămâne părintele Trandafir!”. Fiind o nuvelă, acţiunea operei literare Popa Tanda este mai complicată, mai amplă decât a schiţei, dar se desfăşoară pe un singur plan narativ, iar întâmplările relatate se constituie în momente ale subiectului. Astfel, în expoziţie, autorul înfăţişează direct câteva însuşiri ale personajului principal, imaginea dezolantă a satului Sărăceni, ca apoi intriga să prezinte hotărârea preotului de a-i asculta pe enoriaşi, făcându-i oameni harnici. De aici decurg toate celelalte întâmplări – încercările părintelui Trandafir de a-i schimba cu ajutorul predicii, al sfatului, al batjocurii sau al ocării, implicarea lui în refacerea propriei gospodării şi în cultivarea pământului – care constituie desfăşurarea acţiunii. Acesta atinge punctul culminant în momentul în care preotul reuşeşte să-i antreneze la muncă pe o parte din săteni. Deznodământul aduce în prim plan tot pe preotul Trandafir la o vârstă, în postură de bunic, precum şi imaginea satului Sărăceni, dar cu totul alta decât cea de la început. ü Z ul acţiunii, un conflict concentrat, atât exterior, cât şi interior. Cel exterior se manifestă între preot şi poporeni şi se acutizează până ce aceştia din urmă cer schimbarea preotului, iar cel exterior izvorăşte din dorinţa preotului de a-i determina pe săteni să muncească şi ineficienţa metodelor folosite de el în acest scop. O altă notă caracteristică a nuvelei şi întâlnită şi în opera literară Popa Tanda este numărul de personaje mai mare decât în schiţă, dar mai redus decât în roman. Astfel, există un personaj principal (preotul Trandafir, poreclit Popa Tanda), personaje secundare (sătenii, preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului) sau episodice (Măriuca, Ileana, Trandafirică, Costel). Accentul cade asupra caracterizării complexe a personajului principal şi nu asupra acţiunii, căci preotul este prezentat în evoluţia sa, în strânsă legătură cu celelalte personaje, mai ales cu poporenii pe care vrea să-i determine să muncească. Autorul foloseşte în această operă literară anumite tehnici narative specifice operei epice şi, implicit, nuvelei. Acţiunea este plasată într-un anumit timp şi spaţiu, perspectiva temporală având în vedere o perioadă mai îndelungată. Spaţiul rămâne constant, dar imaginea lui este alta, privită în evoluţia timpului: dintr-un sat sărac devine unul prosper, de nerecunoscut. Ca orice nuvelă, personajele sunt prezentate şi aici în mediul lor de viaţă, căci acţiunea se desfăşoară în mediul rural, într-un sat de munte, cu un decor tipic. De asemenea, atât vorbirii personajelor cât şi relatărilor autorului le este proprie oralitatea care dă expunerii un caracter spontan şi viu. Prin toate aceste trăsături specifice – caracterul epic, acţiunea mai complicată, numărul de personaje şi complexitatea lor, tehnicile narative folosite – opera literară Popa Tanda are toate notele definitorii ale unei nuvele. 쥁`