Referat Goe - Caracterizarea

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Goe - Caracterizarea si de asemenea puteti face Download Referat Goe - caracterizarea

Citeste fragmente din Referat Goe - Caracterizarea

Pentru redactarea eseului sructurat "D-l Goe"- personaj de schita, caracterizare. I Introducere: autorul si opera I. L. Caragiale, cel mai important dramaturg roman, este si autorul unor opere literare de mici dimensiuni este si autorul unor opere literare in versuri cu personaje putine si actiune redusa in timp si in spatiu, numite schite si inspirate din viata micii burghezii de la sfarsitul sec. al XIX-lea. Ele au fost publicate in vol. "Monumente" din 1901, despre care un contemporan exclama entuziast: "Nu momente, maestre, ci monumente trebuia sa votezi admirabilul volum." II Cuprinsul a) tipologia personajului, exemplar, simbol al lipsei de educatie. b) procedeele de caracterizare folosite de catre autor si expuse de catre narator; directa si indirecta. - portretul fizic - schitat direct de catre autor; - parerea altor personaje; -autocaracterizarea; -expunerea facuta de catre narator in legatura cu faptele eroilor, cu mediul de viata si social si relatiile care se stabilesc intre personaje. c) caracterizarea indirecta: - relatare a faptelor si intamplarilor la care participa persoana; - prin comportamentul acestuia, prin dialog, prin numele pe care il acorda autorul; Personajele schitei sunt tipice, exemplare, menite sa ilustreze literar o unica trasatura morala, puternic accentuata, si anume lipsa de educatie si de cultura, in contrast cu pretentia ei de a fi cu mult deasupra oamenilor de rand. Datorita faptului ca, in intentia autorului, Goe trebuie sa devina un simbol al copiilor rai educati de pretutindeni si de oricand, el nu este plasat intr-un spatiu geografic precis, fiind numit simbolic Urbea X. Nu se insista nici asupra trasaturilor fizice, desi, printr-o scurta secventa descriptiva aflam ca "tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica "La Formidable". Descrierea vestimentatiei are rolul de a plasa personajul intr-un anumit mediu social. Goe apartien unei familii instarite, cu pretentii aristocratice care isi poate permite sa comande costume la Paris. Inscriptia de pe palarieanticipeaza caracterul sau de copil teribil si dificil, pentru ca acest "formidabil" nu respecta nici o regula sociala. Atitudinea ironica a naratorului Desi, sub aparenta obiectivitatii, naratorul nu pare sa interpreteze faptele ori sa califice moral personajele, el este totusi prezent in text printr-o atitudine permanent ironica. Astfel, prin abila punere in scena a contrastului comic dintre esenta si aparenta, prin care se subliniaza ridicolul, naratorul apare ca narator subiectiv. Goe este numit, in mod repetat, tanarul, d-l, barbatul pe cand, de fapt, el nu este decat un repetent recompensat cu o calatorie de placere la Bucuresti, personajele semi-analfabete poarta "discutii filologice", iar "puisorul, mititelul" este mereu alintat. Este o subtila modalitate de caracterizare prin care li se sugereaza faptul ca "domnul Goe" este adevaratul stapan al familiei, caruia i se permite orice, adica un mic tiran care nu poate fi contrazis. Caracterizarea directa de catre alte personaje Vazut ca printr-o oglinda care deformeaza realitatea, Goe este considerat de cele trei doamne, mama, bunica si matusa, topite de admiratie, drept un copil precoce; "Asa tin barbatii biletul, de o inteligenta iesita din comun: e lucru mare, cat e de destept!" si de un bun simt inascut: "Nu stii ce simtitor e?". El este un "procopsit" caruia bunica i se adreseaza ca unui superior cu apelativul "dumneata": "Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca d-ta!". In acest sens, George Calinescu sintetiza "Repetentul impertinent si autoritar inspira familiei o admiratiei atavica". Doar tanarul bine intentionay din tren il vede in dimensiunile lui reale: "Nu!... nu e voie sa scoti capul pe fereastra, mititelule!". Caracterizarea indirecta Caracterul lui Goe este conturat mai ales prin mijloacele caracterizarii indirecte adica prin fapte, prin gesturi si prin atitudini. Intamplarile schitei se succed intr-un ritm alert, pe parcursul unei calatorii cu trenul dispre provincie la Bucuresti, fiind menite sa puna in evidenta lipsa de educatie, aroganta si mahalagismul personajelor. Nucleele narative sunt astfel ordonate incat evidentiaza gradat atitudinea ridicola a cucoanelor fata de nazbatiile odraslei, nefiresti pentru varsta lui. Infumurat si neascultator, el nu admite decat propia vointa. Pierderea palariei pe fereastra trenului si dialogul impertinent cu tanarul, il fac sa zbiere, sa bata din picioare, chiar sa ceara familiei sa opreasca trenul. De altfel, chiar inainte de a urca in tren, Goe se arata "impacient", si le jigneste grav pe doamne, care vad insa in acest comportament agresiv un semn de precocitate intelectuala. In urma incidentului cu pierderea palariei, damele platesc amenda si un alt bilet, iar baiatul primeste un beret nou drept recompensa. Apoi, lovindu-se cu nasul de clanta usii de la cupeu, incepe sa urle, spre marea disperare a femeilor care se intrec sa-l impace. Este sarutat pe varful nasului, ca sa-i treac durerea, iar tanti Mita il scuipa, sa nu-l deoache, pupandu-l si ea. Mam mare ii ofera "ciucalata", ca sa aplaneze conflictul, primind in schimb sarutul "puisorului", si dandu-i invoirea sa ramana mai departe pe coridor. Mereu in actiune, Goe se inchide in toaleta, de unde este eliberat de conductor, iar in final, trage semnalul de alarma, provocand panica printre calatori si o intarziere semnificativa a trenului. Dupa ce scapa de o noua amenda prin minciuna, familia ajunge, in sfarsit, la Bucuresti. Caracterizarea prin atitudini si gesturi Gesturile, atitudinile personajului pun in lumina aceeasi lipsa de educatie, dispretul agresiv fata de ceilalti: Goe vorbeste "pe un ton incruntat", "comanda", "se stramba" si , mai ales, "zbiara", "urla", tiranizundu-si familia. Caracterizarea prin limbaj In schita, apar ample secvente dialogate, dialogul devenind un important mijloc de caracterizare indirecta, prin limbaj. Vocabularul de mahala, vulgar si isteric al celor trei "mame" incarcat de dezacorduri si de regionalisme, elemente de jargon si expresii pretentioase, tradeaza incultura tuturor personajelor schite: "Ce faci, soro? Esti nebuna!", "Tato, mor!", "bulivar", "platitara", "ciucalata". Rodul acestui model de educatie este insusi Goe: "Vezi ca sunteti proaste amndoua?", Ce treaba ai tu, uratule?". Caracterizarea prin numele personajului prezent si in titlu Un apelativ respectuos pentru adulti, "domnul" este asociat ridicol cu diminutivul Goe, dizgratios prin sonoritatea lui de mahala. Cele trei puncte de suspensie notate in titlu il pun in garda pe cititor invitandu-l de la inceput sa se intrebe saca se afla intr-adevar in fata unei naratiuni despre domni si doamne. III Incheiere In schita "D-l Goe" la fel ca si in "Vizita" personajul este "un puisor", elogiat de familie pentru orice obraznicie. Este intruchiparea slabiciunii vinovate a unor parinti inresponsabili. Vizitarea capitalei in confortul trasurii si al cuibului familial ne duce cu gandul la viitorul lui Goe, care va ajunge un "mitica", si care va trai in acelasi confort, fara sa aiba nici un merit personal. 쥁