Referat Atlantida

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Atlantida si de asemenea puteti face Download Referat Atlantida

Citeste fragmente din Referat Atlantida

Etimologia cuvântului "Atlantida" Pentru a stabili etimologia acestui cuvânt pornim de la Antilia care reprezintă ultimul vestigiu al Atlantidei. Există motive temeinice pentru a se crede că aceasta mai exista la începutul secolului al XIV-lea, situându-se în mijlocul "Mării occidentale" la paralela 28. Antilia e o portiune a Atlantidei, scăpată ca printr-un miracol de cataclismul de acum douăsprezece milenii, ca să dispară ÅŸi ea pentru totdeauna pe la anul 1550. Etimologia insulei Antilia este încă ÅŸi mai curioasă. La baza acesteia stă forma "ante-ilia", adică insula din faţă, deci pământ necunoscut, sau insula dinainte, adică cea mai veche, cu alte cuvinte Atlantida! Coordonatele Atlantidei Atlantida se presupune că a existat "în centrul lumii". Studiind diferite hărÅ£i vechi s-a ajuns la concluzia că Antarctica este Atlantida deoarece aceasta neacoperită de gheaţă seamănă izbitor cu harta lumii văzută din Antarctica. Aici ea pare a fi buricul pământului înconjurată de toate celelalte continente. Văzută din Antarctica lumea are doar un ocean, "adevăratul acean", exact cum spunea Platon. Harta Atlantidei (1665) ÃŽnsă pentru identificarea Atlantidei mai erau două obstacole de trecut ÅŸi anume faptul că Antarctica era îngheÅ£ată de milioane de ani ÅŸi catastrofa care ar fi putut distruge un continent într-o zi ÅŸi-o noapte. O hartă a Americii de Nord în timpul Epocii Glaciare arăta că pe multe insule din nordul îndepărtat nu a existat nici urmă de gheaţă. Cum era posibil? Polul Nord de-a lungul a 80 000 de ani a avut trei poziÅ£ii diferite ÅŸi anume în Yukon, Marea Groenlandei ÅŸi Golful Hudson. ÃŽn urmă cu 80 000 de ani, Polul Nord s-a deplasat de la districtul Yukon către Marea Groenlandei, apoi, în urmă cu 50 000 de ani, de la Marea Groenlandei către Golful Hudson, ÅŸi, în urmă cu 12-17 000 de ani, de la Golful Hudson către poziÅ£ia actuală. Cu alte cuvinte, cea mai recentă deplasare a înveliÅŸului a început în anul 15 000 î.e.n. ÅŸi s-a încheiat în 10 000 î.e.n. ComparaÅ£ie între imaginea actală a Antarcticii ÅŸi harta Atlantidei (1665) Aceste deplasări ale Polului Nord nu s-au petrecut pe nesimÅ£ite ÅŸi, cel puÅ£in din punct de vedere al oamenilor de atunci, această deplasare de la Golful Hudson către poziÅ£ia actuală probabil că a avut efect de ÅŸoc, unele cataclismice, cum ar fi deplasarea înveliÅŸului scoarÅ£ei din zona La Brea, California din 11 000 î.e.n., în urma căreia, pe parcursul a 25 de ani, au dispărut zeci de specii. ÃŽn sprijinul acestei teorii este ÅŸi faptul că, în Antarctica, gheaÅ£a era mai groasă în zonele unde ningea mai puÅ£in, ceea ce părea a fi absurd, odată ce zăpada se transforma în gheaţă. La fel de ciudat era faptul că gheaÅ£a mai subÅ£ire se găsea în zonele în care ningea mai abundent. ExplicaÅ£ia era că zonele cu gheaţă groasă dăinuiau în Cercul Antarctic cu mii de ani înainte de zonele cu gheaţă subÅ£ire. Cu alte cuvinte, Antarctica se deplasase, iar partea situată în afara Cercului Antarctic este acum localizată în interiorul acestuia. ProiecÅ£ie a globului pământesc cu Antarctica în mijloc PopulaÅ£ia Atlantidei Acest continent se presupune că a fost populat de hiperboreeni deoarece după cum ÅŸtim, Polul Nord era în timpurile preistorice mai cald decât astăzi datorită faptului că planeza noastră se învârtea, înainte de potop, în jurul unei axe situate perpendicular pe planul elipsei circumsolare, ceea ce făcea ca pe atunci anotimpurile să fie inexistente. Este stabilit cu precizie faptul că Suedia ÅŸi Norvegia au cunoscut o vegetaÅ£ie de tip tropical, care constituie explicaÅ£ia existenÅ£ei astăzi în aceste ţări a ambrei galbene fosilizate, de origine răşinoasă, care se găseÅŸte pe ţărmurile Mării Baltice. P b f h j $ heU B* $ heU heU  f h l n p   ¢ á”›æ•¨à­•á˜€í±¨æ¼¹æ´€H渄H猄ై甄Ĉ᐀ Se presupune că hiperboreenii erau foarte înalÅ£i, cu pielea albă ÅŸi având, printre alte caracteristici, ochi mari, albaÅŸtrii ÅŸi limpezi ÅŸi părul blond deschis. Este de asemenea posibil ca sângele acestora să nu fi fost roÅŸu ÅŸi să fi avut o culoare apropiată de albastru din cauza conÅ£inutului bogat în gaz carbonic. Este posibil ca locuitorii Atlantidei să fi avut un al treilea ochi. Pentru iniÅ£iaÅ£i, al treilea ochi, situat in principiu în mijlocul frunÅ£ii, este un organ misterios, apt de a percepe ceea ce e subtil pentru simÅ£urile noastre grosolane. ÃŽnseamnă Å£i ochiul imaginaÅ£iei ÅŸi al visului, căci întors spre interior, pare să actioneze asupra universului intim. Pentru biolog, este glanda pineală sau epifiza, de mărimea unei nucÅŸoare, aÅŸezată în mijlocul creierului ÅŸi care nu poate să servească la mare lucru căci se calcifiază la vârsta adultă. Probabil că ea comandă un simÅ£ necunoscut care trebuie să aibă o strânsă legătură cu instinctul. Cu cât vertebrele urcă pe scara evoluÅ£iei, cu atât acest ochi devine o glandă, pierzând fibrele sale nervoase care îl legau de creier. Invers, ea capătă o inervaÅŸie excepÅ£ională venind de la sistemul simpatic ÅŸi mai ales de la lobul cervical superior care primeÅŸte excitaÅ£iile sale de la ochi. ÃŽn acest sens este un analizator de gradul doi. Epifiza acÅ£ionează emiţând o substanţă hormonală asupra glandelor genitale ÅŸi aceasta pare să frâneze sistemul sexual. Poate din această cauză iniÅ£iatul, dotat cu al treilea ochi, se detaÅŸează de plăcerile corpului în beneficiul exerciÅ£iilor spirituale. Faptul că epifiza pierde, odată cu vârsta, calităţile sale de ochi întors spre unoiversul interior, ne face să credem despre copil că este psihologic, mai bine înzestrat decât adultul pentru a percepe manifestările elementului ocult ÅŸi chiar pentru a deveni medium ÅŸi vizionar. Totul se petrece ca ÅŸi cum inteligenÅ£a sa, abia trezită, ar găsi o compensaÅ£ie într-un instinct ultra sensibil. CivilizaÅ£ia Atlantidei Civilizatia Atlantidei avea un nivel spiritual ÅŸi tehnologic mult mai avansat ca al nostru. Acest lucru este dovedit de vestigiile găsite ÅŸi scrierile despre aceÅŸtia. Ca de exemplu atlanÅ£ii descoperiseră secretul captării energiei solare pe care o concentrau asupra unei pietre "cu proprietăţi magnetice", încât ea emitea mai multă energie decât primea. Această energie -pe care noi o vom numi în zilele noastre produs al dezintegrării atomice-era distribuită în diferite circuite de utilizare: industrie, transporturi, menaj, aÅŸa cum servesc astăzi undele pentru a ghida unele vehicule. Marea piatră atomică era aÅŸezată intr-o construcÅ£ie în formă de dom, prevăzută cu panouri culisante, ca la observatoarele astronomice. Strălucirea sa se putea exercita în toate direcÅ£iile: "RadiaÅ£iile ce se propagau erau invizibile, dar acÅ£ionau asupra pietrelor, suport al forÅ£ei care furniza energie motrică avioanelor, vehiculelor de plăcere, circulând aproape de Terra ÅŸi navelor mergănd pe sub apă." Schiţă a domului cu apect de piramidă ÅŸi în vârf piatra atomică (Webshots, Aqueos Atlantis) Piatra cu energie solară era un cristal mare, cilindric pentru a capta energia ÅŸi a o reÅ£ine în mijlocul cilindrului. Astfel de pietre au fost descoperite le Zucatan în 1933. Este posibil ca folosirea nesăbuită a energiei atomice să fi provocat dezintegrări neprevăzute în natura înconjurătoare. ÃŽn final poate acest lucru a fost cauza directă a calei de-a doua distrugeri a Atlantidei. "Te crezi un nimic ÅŸi tu conÅ£ii rezumatul universului." (Avicenea-filozof ÅŸi medic arab) "Omul este nemuritor ÅŸi se reproduce fără încetare. Noi suntem strămoÅŸii noÅŸtrii. ÃŽn acest sens, viaÅ£a noastră conÅŸtientă, actuală, nu este decât o bucăţică din viaÅ£a marelui nostru "EU" etern. ExistenÅ£a superioară, cea în care eul nostru a învăţat mai mult, este cea care deja a trecut." 쥁@