Referat Mihai Sadoveanu - Baltagul -caracterizare Vitoria Lipan2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Sadoveanu - Baltagul -caracterizare Vitoria Lipan2 si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Sadoveanu - Baltagul -caracterizare Vitoria Lipan2

Citeste fragmente din Referat Mihai Sadoveanu - Baltagul -caracterizare Vitoria Lipan2

Vitoria Lipan “Pe constiinta mereu treaza a legaturilor cu pamantul se ridica edificiul sadovenian totalitate, incat, evocand evenimente de acum o jumatate de mileniu sau privind destine contemporane, prozatorul pune in miscare o psihologie, certitudini si permanente spirituale cu insemne romanesti.”(C. Ciopraga). Ideea de baza care se desprinde din vasta sa opera este aceea a unei miscari continue in spatial popular, cu radacini in baladesc, idee regasita si in “romanul transhumantei”-“Baltagul”. Acesta infatiseaza intr-o structura arhaica viata unei colectivitati cu indeletniciri, datini, obiceiuri, credinte, folclor, psihologie si mai ales norme de conduita morala, nescrise, datand din timpuri imemoriale, carora li se supun sau ar trebui sa se supuna. Din multimea de personaje ale romanului se distinge clar figura Vitoriei Lipan, cea care intretine toata actiunea, “Antigona a lui Sadoveanu” sau “Hamlet feminine” al literaturii romane. Dar oricum ar fi numit personajul, ramane un arhetip al socetatii romanesti arhaice. Eroina este deci exponentiala pentru oamenii din partile Tarcaului si Valea Bistritei. Personaj complex, munteanca trece printr-un proces de interiorizare, intr-o evolutie treptata ceruta de un anumit ritual. Mijloacele caracterizarii sunt multiple si variate, ele dezvaluind pe larg arta narativa, talentul portretistic sadovenian. In expozitiune, chipul Vitoriei este static, obrazul “parca era un portret neclintit”, construit din linii precise care sunt surprinse din exterior si din interior. “Ochii ei caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului, erau aprigi si inca tineri”. Surprinsa direct de catre autor, femeia uimeste prin frumusetea si farmecul fizic la cei aproape 40 de ani. Schitei de portret “ochi aprigi si tineri”, i se adauga meditatia ce reflecta izolarea eroinei din lumea reala. Profilul moral al personajului se releva din modul in care autorul ii evidentiaza dimensiunea interioara prin finetea analizei psihologice cu care sunt reliefate cele mai subtile ganduri si sentimente ale personajului. Absenta sotului declanseaza un zbucium afectiv iar analiza psihologica sustinuta de celelalte “semene” exterioare: vise, premonitii confirma ideea mortii si declanseaza intriga: hotararea de a pleca in cautarea celui disparut. Intuitia eroinei este fundamentala in descifrarea si interpretarea semnelor naturalului si cele ale supranaturalului, ca si in intelegerea sufletului omenesc. Cand moartea lui Nechifor devine certitudine interioara, se pregateste pentru calatoria care va invinge moartea, pentru a renaste, dar si ca restabilire a adevarului in numele dreptatii, dupa legile nescrise ale demnitatii umane care au fost incalcate. Aceasta interiorizare se desfasoara intre Sf. Andrei si sarbatorile de iarna, sub semnul purificarii sufletesti prin post si rugaciune. Naratorul imbina metodele directe si indirecte de caracterizare pentru a evidential sentimentele profunde ale Vitoriei fata de sot, ideea de statornicie si devotement in dragoste, dar si capacitatea de autocontrol, semn al unei discretii absolute sau al unui bun simt emotional caracteristic poporului roman, cand “timpul statu”, moartea devine pentru Vitoria o certitudine, iar cautarile sale o apropie de personae mitologice, mitul lui Isis si Osiris, motivul cautarii osirice. Femeie aspra, hotarata, gospodina harnica si priceputa, ea organizeaza rosturile familiei si ale gospodariei indestulate cu iscusinta de negustor, dovedind spirit intreprinzator, abilitate. Isi vinde produsele, dar duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi pradata. Se sfatuieste cu preotul, dar merge si la baba Maranda, ii cere lui Gheorghita sa-si faca baltag pe care parintele il sfinteste. Mama iubitoare si devotata isi pregateste fiul cu calm si stapanire de sine, reusind sa-l convinga de necesitatea calatoriei si de faptul ca are nevoie de bratul sau. Stie sa fie si apriga, intelegandu-si datoria de parinte ce trebuie sa-si impartaseasca experienta de viata pentru a face din tanar un barbat curajos. Cu Minodora pare aspra, neinduratoare, pentru ca vrea s-o educe in spiritual traditiei atat in ceea ce priveste portul, cat si comportamentul moral. Mai mare decat Gheorghita, la varsta maritisului. Minodora este in pragul vietii si Vitoria e hotarata sa o casatoreasca in aceleasi limite ale traditiei cu un gospodar harnic, cu casa si avere. Sotie iubitoare si devotata, Vitoria gaseste taria morala de a iesi din ganduri si singuratate si de a porni pe cai necunoscute. Calatoria ei are semnificatii labirintice si e legata de cultul soarelui, pentru ca ea se desfasoara de la rasarit spre apus, ea urmarind mereu lumina: a Soarelui, a dreptatii, a biruintei. In desfasurarea actiunii, Vitoria se constituie ca personaj si prin actiune. Portretul devine dinamic, realizat prin acumularea imprejurimilor. Autorul trece de la caracterizarea directa, prin meditatie contemplative, ori schite de portret, la caracterizarea indirecta, prin evenimente, gesture, atitudini, limbaj. Eroina este surprinsa in relatie cu cei din jur, intr-un mediu de viata nou. Pornind spre Tara de Jos, ea isi pastreaza insa firea apriga, voluntara, consecventa in implinirea datoriei si devine personaj justitiar. Valorificand experienta milenara a lumii pastorilor, ea descifreaza psihologia oamenilor cu care intra in relatie de-a lungul calatoriei labirintice si initiatice. Pe tot parcursul calatoriei, dovedeste experienta si curaj, tenacitate si darzenie. Reface drumul lui Nechifor, bazandu-se pe intuitie, pe experienta de viata, in comuniune cu elementele naturii. Iscoditoare sau retinuta, in functie de cei cu care se intalneste, ea ofera o multitudine de fete care dezvaluie abilitatea, perseverenta, luciditatea si stapanirea de sine. Buna cunoscatoare a oamenilor, ea se adapteaza celor mai variate situatii. Cu inteligenta nativa, ea valorifica informatiile culese in timpul popasurilor, se opreste asupra oricarui detaliu, recompune in memorie chipurile ucigasilor, ajungand sa-i descrie in amanunt, chiar inainte de a-I cunoaste. Urmand drumul sotului pe calea serpuita a muntelui Stanisoara, Vitoria constata ca la Sabasa erau erau trei oieri, iar la Suha doi. Este momentul cand “in intuneric incepea sa se faca lumina”. Cu agerime, ea intelege ca tragedia s-a petrecut intre cele doua asezari. Da la coana Maria, sotia carciumarului, afla amanunte despre cei doi insotitori ai lui Lipan, care se inbogatisera surprinzator. Gasirea cainelui Lupu si intalnirea cu cei doi la primarie, ii confirma banuielile asupra mortii. Animalul credincios ciobanului ii va regasi pe calatori si ii va conduce catre locul tragediei. Cainele are o functie simbolica, de psihopomp, intrucat spiritual nelinistit al lui Nechifor pare a-l indemna pe Lupu catre stapanii lui. Neobosita continua cautarile, pana cand descopera in rapa de la Crucea Talienilor, ramasitele sotului ei. Toata durerea se aduna in strigatul de iubire adresat celui mort cu numele intaiului botez, nume de alint, care infioara pe fiul zguduit de plans. Implinirea randuielilor de priveghi si de inhumare mobilizeaza resorturile interioare, amortind durerea acumulata si stapanita de atata vreme. Este acum si o alinare, o eliberare, caci implinise cautarile. Capitolul al XVI-lea cuprinde scena scena praznicului de pomenire ca punct culminant in care eroina apare in toata maretia. Personaj tragic pana acum, ea isi mobilizeaza inteligenta si abilitatea in dezvaluirea ucigasilor, devenind personaj justitiar. Cu pricepere, tact si calm, ea ii supune pe cei doi unui adevarat razboi psihologic. Prin arta disimularii, povesteste totul cu lux de amanunte, ca si cand ar fi fost de fata in clipa omorului. Pune intrebari, ofera explicatii, isi incolteste dusmanii pana cand ii face sa reactioneze. Isi pregateste in detaliu scena, invitand autoritatile si jandarmii. Cand Bogza devine violent, ea isi pastreaza atitudinea binevoitoare. Cand ucigasul ameninta, da drumul cainelui. Dupa ce Bogza isi marturiseste fapta, iar Cutui recunoaste vina, eroina isi vede menirea implinita, spiritual ei justitiar invinge. Iertarea mortului sta sub semnul divinului, iar Cutui este arestat de jandarmi. Deznodamantul o infatiseaza pe Vitoria in aceeasi cucernica dar hotarata actiune. Organizeaza celelalte pomeniri, dupa datina, dar isi face planuri de viitor pentru redobandirea oilor de la Rarau, pentru a-i arata Minodorei mormantul tatalui. Actiunile eroinei, comportarea ei, felul in care depaseste situatiile limita, releva calitati si defecte ce structureaza un character complex, un personaj feminine ce insumeaza tipul tarancii de la munte prin frumusete, statornicie, demnitate, inteligenta, perseverenta, curaj. Povestea de iubire dintre Vitoria si Nechifor si trainicia acesteia constituie principala motivatie a femeii in calatoria ei “caci el era […] de mai bine de 20 de ani”, transforma “Baltagul” intr-un roman de dragoste. 쥁@