Referat Comentariu-scrsoare
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Comentariu-scrsoare si de asemenea puteti face
Download Referat Comentariu-scrsoareCiteste fragmente din Referat Comentariu-scrsoare
I. Luca Caragiale, O scrisoare pierdutó
Punctul cel mai þnalt al dramaturgiei lui Caragiale, O scrisoare
pierdutó, este þn acelaÑâ€i timp cea mai valoroasó comedie din
literatura romónó. Satiró a moravurilor politice Ñâ€i familiale din
ultimele decenii ale secolului trecut, comedia aduce þn scenó
evenimentele legate de fixare candidatului guvernamental þn capitola
unui judeÑŽ de munte.
Þn O scrisoare pierdutó partizanii a douó fracюiuni de grupóri
guvernamentale aparÑŽinþnd claselor posedante se duÑâ€mónesc, se luptó
Ñâ€i se impacó. Ridicolul lor este subliniat Ñâ€i mai mult prin
þnconsecvenÑŽa dintre intransigenÑŽa lor iniÑŽiató Ñâ€i compromisul
final la care ajung.
AcÑŽiunea se petrece þn anul 1883, þntr-un oraцde provincie,
capitaló a unui judeю de munte. Sþntem þn preajma alegerilor pentru
reviziurea constituÑŽiei. Lupta se dó þntre guvernamentali Ñâ€i
independenюi din o poziюie. Candidaюii la deputaюie ai celor douó
organizaÑŽii locale sþnt, Farfuridi Ñâ€i Nae CaÑŽavencu. CaÑŽavencu,
vechi politician, Ñâ€tie có succesul este condiÑŽionat de sprijinul
organizaÑŽiei guvernamentale Ñâ€i, spre a Ñâ€i-l asigura, ajutat de
þmprejuróri, foloseÑâ€te Ñâ€antajul. Descoperind la Cetóюeanul
turmentat o scrisoare de amor trimisó de prefectul Ätefan Tipótescu
soÑŽiei lui Trahanache, Zoe, Ñâ€i-o þnsuseÑâ€te pentru ca, dupó aceea
só ameninюó cu publicarea ei þn Rócnetul Carpaюilor, þn cazul
cþnd nu va fi susюinut. Asupra lui se exercitó presiuni, este arestat
Ñâ€i bótut, percheziÑŽionat coriporal Ñâ€i la domiciliu, i se propun
funcÑŽii importante þn judeÑŽ, Ñâ€i moÑâ€ii, dar CaÑŽavencu rómþne
intrasigent þn opюiunea sa. Cþnd se pare có Caюavencu va obюine
voturile organizaюiei guvernamentale, þncurcótura se dezleagó þn
mod neprevózut: candidatul oficial, desemnat de centru, este Agamemnon
Dandanache, iar CaÑŽavencu nu-Ñâ€i poate pune þn aplicare Ñâ€antajul
plónuit. Prins cu o poliюó falsificató Ñâ€i lipsit de scrisoarea
compromitótoare pentru Zoe Ñâ€i Tipótescu, scrisoare pe care o pierduse
þn timpul unei þntruniri electorale, este nevoit só conducó
manifestaюia þn cinstea noului ales.
Folosind metoda realismului critic, I. L. Caragiale a intreprins þn
comedia O scrisoare pierdutó o vastó acюiune de demascare,
dezvóluind cu o maiestrie excepюioanló trósóturile caracteristice
vieÑŽii noastre publice sub regimul burgheziei Ñâ€i moÑâ€ieriunii.
ConstituÑŽia Ñâ€i legile erau cólcate þn picioare cu dezinvoltura, ori
de cþte ori interesele conducótorilor o cereau. Þn constituюia
burghezó erau þnscrise inviolabilitatea domiciliului, libertatea
cuvþntului, a persoanei, a þntrunirilor, a presei, secretul
corespondenюei, exprimarea liberó a votului. Dar cine юine seamó de
prevederiile constituÑŽionale? Prefectul Äetafan Tipótescu taie Ñâ€i
spþnzuró, dupó bunul sóu plac. Funcюionarii, unelte docile þn
mþinile guvernanÑŽilor, executó, umili Ñâ€i servili, toate ordinele,
chiar dacó ele sþnt ilegale. Poliюaiul Pristanda repetó aprobator
tot ce-i spune prefectul, ticul sóu verbal (curat) indicþnd pe omul
lipisit de personalitate, þn acord totdeauna cu superiorul.
Scriitorul obeservó có þntre partidele Ñâ€i grupórile
reprezentþnd interesele moÑâ€ieriunii Ñâ€i burgheziei nu existó
deosebiri principale. Þntre ele nu este un conflict adþnc ideologic,
ci numai o ceartó zgomotoasó pentru putere. Nae CaÑŽavencu, Ñâ€eful
opoziюiei, cere só fie sprijinit de guvernamentali, iar acestia sþnt
gata, la un moment dat, só-l accepte. Þn orice caz, el, opozantul, e
þn fruntea manifestaюiei organizate de tabóra adversó, aflató
atunci la putere.
Dramaturgul a creat personaje vii, reprezentative pentru
societatea romneascó de la sfþrÑâ€itul secolului trecut. Fiecare tip de
politician þÑâ€i are identitatea sa bine proiectató, trósóturile sale
particulare, þÑâ€i tróieÑâ€te viaÑŽa sa.
Ätefan Tipótescu este activ, energic, dar impulsiv. Arogant,
priveÑâ€te dispreÑŽuitor tabóra adversó (CaÑŽavencu, Ionescu, Popescu).
Pristanda vede þn el posesorul tuturor izvoarelor fericirii: „moÑâ€ia,
moÑâ€ie, foncÑŽia, foncÑŽie, coana JoÑŽicó, coana JoiÑŽicaâ€Â. El
priveÑâ€te judeÑŽul ca pe propria sa moÑâ€ie, de aceea propune lui
CaÑŽavencu þn schimbul scrisorii fel de fel de posturi Ñâ€i funcÑŽii: un
loc þn comitetul permanent, postul de avocat al statului, locul de
primar, de epitrop efor, moÑâ€ia Zóvoiul.
ZahariaTrahanache este un bótrþn viclean Ñâ€i cumpónit, ticul sóu
verbal „aveÑŽi puÑŽinticó róbdare†arótþnd pe omul care nu se
pripeÑâ€te. Abil Ñâ€i viclean góseÑâ€te la momentul oportun poliÑŽa
falsificató de Caюavencu. Interesele personale þi dictau só nu rupó
relaюiile cu Tipótescu, singurul din grupul lor, capabil só susюinó
partidul. Trahanache aparÑŽine þmpreunó cu Farfuridi Ñâ€i CaÑŽavencu
acelei categorii de personaje al córor ridicol constó þn
incapacitatea intelectualó þn lipsa oricórui rudiment de culturó.
Þntre Tipótescu Ñâ€i Trahanache troneazó Zoe. Ea conduce, de
fapt, judeÑŽul. ConÑâ€tientó de influenÑŽa pe care o are asupra celor
doi, ea face promisiuni.
Farfuridi Ñâ€i Brþnzovenescu sþnt inseparabili, apariÑŽia lor
fiind de un incontestabil efect comic prin contrastul temperamentelor.
Farfuridi este impulsiv, violent, prost, incult. Prin frazele sale
stereotip: „Eu, am, n-am só-ntþlnesc pe cineva, la zece fix mó duc
þn tþrg†sau „Eu, am, n-am clienÑŽi acasó, la unsprezece fix
mó-ntorc din tþrgâ€Â, este omul integrat þn monotonia Ñâ€i
automatismul vieюii provinciale de odinioaró.
Pristanda, lucid, o recunoaÑâ€te pe Zoe ca adevórata stópþnó.
Pentru a-Ñâ€i þntreÑŽine „famelia mareâ€Â, poliÑŽaiul oraÑâ€ului
recurge la toate compromisurile. LinguÑâ€itor, hoÑŽ, þncalcó conÑâ€tient
legile Ñâ€tiindu-se apórat de conducótori. Þn acelaÑâ€i timp este gata
oricþnd de tródare, trecþnd de partea celui pruternic.
Nae CaÑŽavencu este tipul demagogului politic. Äiret Ñâ€i
volubil, dornic de chivernisealó, practicó douó profesiuni - avocat
Ñâ€i gazetar. Se adapteazó uÑâ€or oricóror þmprejuróri, nu are ticuri
verbale ca celelalte personaje, e violent cþnd se Ñâ€tie stópþn pe
situaÑŽie, linguÑâ€itor, umil Ñâ€i servil cþnd se Ñâ€tie vinovat. Arogant,
inflexibil cþt timp are scrisoarea, devine lipsit de demnitate,
tþrþndu-se la picioarele Joiюicói, acceptþnd só conducó
manifestaюia cþnd nu mai are scrisoarea.
Agamemnon Dandanache mai canalie decþt Caюavencu (pentru có nu
sestituie scrisoarea), mai prost decþt Farfuridi este tipul
oportunistului. Creazó situaюii penibile confundþndu-l pe Trohanache
cu Tipótescu Ñâ€i considerþndu-l pe acesta soÑŽul JoiÑŽicói.
Cetóюeanul turmentat reprzintó majoritatea alegótorilor
manevraÑŽi de cei puternici dupó bunul lor plac: „Da, eu cu cine
votez?â€Â. Þntr-un moment de luciditate, la replica lui Tipótescu:
„Voteazó pentru cine pofteÑâ€tiâ€Â, acesta róspunde: „Eu nu poftesc
pe nimeni, dacó e vorba de poftóâ€Â.
Þn lupta care se dó pentru locul de candidat oficial (Ñâ€i nu
pentru reuÑâ€ita þn alegeri), se folosesc deci þnÑâ€elótoria,
Ñâ€antajul, demagogia, tródarea, arme caracteristice pentru regimul
trecut, pentru moravurile Ñâ€i morala claselor exploatatoare. Victoria
þn aceasta luptó a lui Aganiюó Dandanche, adicó a celui mai
ticólos Ñâ€i mai prost dintre toÑŽi, este semnificativó. Scriitorul a
vrut só scoató Ñâ€i mai mult þn relief mizeria vieÑŽii publice din
timpul sóu.
Comicul se realizeazó prin: a.) comic al situaюiilor; b.)
comic al intenÑŽiilor; c.) comic al caracterelor; d.) comic de limbaj;
e.) comic de nume.