Referat In Dulcele Stil Clasic

Mai jos puteti citi fragmente din Referat In Dulcele Stil Clasic si de asemenea puteti face Download Referat In dulcele stil clasic

Citeste fragmente din Referat In Dulcele Stil Clasic

În Dulcele Stil Clasic Poezia “În dulcele stil clasic“ a apărut în volumul cu acelaşi titlu în 1970. Are aspectul unei jelanii de iubire în stilul lacrimogen al poeţilor Văcăreşti. Secvenţele textului urmăresc evoluţia “idilei“, de la momentul apariţiei “domnişoarei“ la clipa revelaţiei, la formularea “idealului“ poetic şi la revenirea în starea expectativă. Ultimul vers, rupt din versul poemului, se transformă într-o frază “axiomatică“ de fixare a stării de “dor“ perpetuu, specifică poetului. Primul vers, ilustrează menirea originală de concepere a relaţiei obiect-calitate, proprie autorului:“ Dintr-un bolovan coboară/ pasul tău de domnişoară/ Dintr-o frunză verde-pală/ pasul tău de domnişoară“. Prima secvenţă se transformă într-un ritual de oficiere a întîlnirii între eul poetic şi univers, între relativ şi absolut. Secvenţa următoare cuprinde momentul de mazimă tensiune lirică:“ O secundă, o secundă/ eu l-am fost zărit în undă/ El avea roşcată fundă/ Inima-încet mi-afundă“. Conştient de unicitatea clipei trăite poetul reduce comunicarea la cea mai simplă formă, susţinînd-o stilistic prin repetiţie. Senzaţia este de contiunuă coborîre, de apăsătoare tristeţe:“ Inima-încet mi-afundă“. Poetul plasează accentul tragic pe substantivul “inimă“ pentru a obţine perceperea durerii în afară spre “sine“. Secvenţa a treia surprinde poetul redus la condiţia de victimă a propriei iluzii, după o afirmaţie ce îi aparţine “aici” şi “afară” la cumpăna dintre gînd şi cuvînt:” Mai rămîi cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu/ blestemat şi semizeu/ căci îmi este foarte rău”. Condamnat la solitudine, el percepe viaţa ca o stare de “boală” sub semnul dorului de moarte. Ultima strofă este o gravă meditaţie pe tema scurgerii ireversbile şi inutile a timpului, dublată de sancţionarea nimicirii omeneşti:” Stau întins şi lung şi zic/ Domnişoară, mai nimic/ pe sub soarele pitic/ aurit şi mozaic”. 쥁