Referat Scrisoarea III - Politicienii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Scrisoarea III - Politicienii si de asemenea puteti face Download Referat Scrisoarea III - Politicienii

Citeste fragmente din Referat Scrisoarea III - Politicienii

Scrisoarea III -Portretul politicienilor liberali- Varianta 1 În "Scrisoarea a III-a" Mihai Eminescu realizeaza o satira dura la adresa societatii contemporane lui. Aceasta poezie este realizata în patru parti: prolog, partea I, partea a II-a, epilog. În partea a II-a apeleaza la elemente de pamflet în descrierea politicienilor liberali. Cu ajutorul acestor elemente de pamflet el realizeaza niste portrete caricaturale a acestor oameni politici. Aceste personaje fac parte din prezentul scriitorului si sunt puse în antiteza cu personajul ilustru prezentat în partea I. Amintim unele dintre aceste portrete realizate de Eminescu: "Vezi colo pe uriciunea fara suflet, fara cuget , Cu privirea-mparosata si la falci umflat si buget, Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri, La tovarasii sai spune veninoasele nimicuri;" "Quintesenta de mizerii de la crestet pâna-n talpa," "Îsi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…" Acesti politicieni nedemni de înaintasii lor sunt acuzati de Eminescu de prostie si incultura: "Ce a scos din voi Apusul când nimic nu e de scos?", "Nu se nasc glorii pe strada ori la usa cafenelei?". De asemenea îi acuza de fatarnicie, ipocrizie, mimând sentimente patriotice pe care nu le traiesc: "Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul De ai crede ca viata-I e curata ca cristalul?" "Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri" Poetul îi ridiculizeaza pe cei straini de tara care reusesc sa urce în ierarhia sociala: "Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;" "Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!" Folosindu-se de anafora lanseaza acuzatii grave: "Prea v-ati batut joc de limba, de batrâni si obicei Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei!" Ei sunt incapabili sa conduca tara si de aceea dau vina pe altii. Astfel Eminescu realizaeaza un portret reusit al politicienilor din vremea lui. Varianta 2 Partea a doua a poeziei cuprinde satira propriu-zisa, acuzarea prezentului decazut. Pentru a sublinia si mai mult antiteza Eminescu apeleaza si la elemente de pamflet, realizand astfel niste portrete caricaturale. Primele doua versuri sunt o sinteza a intregii poezii, primul-a partii intai iar al doilea a partii a doua, antiteza fiind comprimata in cateva cuvinte: "De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii;/ Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii…". Poetul este indignat de societatea contemporana in care apar nenumarate asa-zise genii "pe strada si la usa cafenelii", crezandu-se mari retori "ce se lupta cu retoricele suliti" si impresionand prin vorbele lor rasunatoare dar in esenta goale. Toti sunt oameni cu doua fete care una spun si alta fac, toti purtand "masti cu toate de renume din comedia minciunii". Ii acuza pe liberali de fals patriotism, ca vorbesc despre patrie si virtuti cu toate ca ei insisi sunt fatarnici si ipocriti. Le realizeaza politicienilor un portret caricatural facand o asemanare intre uratenia sufleteasca si cea fizica. Subliniaza astfel lacomia, minciuna, siretenia, falsitatea: "Vezi colo pe uraciunea fara suflet, fara cuget, cu privirea-mparosata si la falci umflat si buget, Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri, La tovarasi-I sa-I spune veninoasele-I nimicuri; Toti pe buze-avand virtute, iar in ei moneda calpa, Quintesenta de mizerii de la crestet pana-n talpa, Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca, isi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…". Printr-un oxmoron deosebit, "evlavie de vulpe", accentueaza inca o data fatarnicia lor. Poetul condamna modul lor de viata in "orgii obscene" precum si prostia si incultura: "Ce a scos din voi Apusul cand nimic nu e de scos?", "Drept stiint-avand in minte vre un vals de Bal-Mabil". Eminescu ii ridiculizeza si pe strainii de tara, care urca totusi in ierarhia politica, dandu-se romani si ajungand sa-I conduca pe adevaratii romani: "Si apoi in sfatul tarii se adun sa se admire Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi Sa ajung-a fii stapana si pe tara si pe noi!". Printr-o repetitie a pronumelui "tot" enumera defectele asa-zisilor patrioti ce stapanesc peste tara: "Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura, Tot ce-I insemnat cu pata putrejunii de natura, Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii, Toti se scursera aicea si formeaza patriotii, Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii, Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii! Voi sunteti urmasii Romai? Nistei rai si niste fame! I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni." Si cu toate ca sunt straini batjocoresc tara si trecutul glorios al neamului: "Si aceasta ciuma-n lume si aceste creaturi Nici rusine n-au sa ieie in smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara, Indraznesc ca sa rosteasca pan’ si numele tau… tara!" Folosindu-se de anafora lanseaza, spre sfarsitul poeziei, cateva acuzatii severe: "Prea v-ati aratat arama, sfasiind aceasta tara, Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara, Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni is obice, Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!" In incheiere poetul considera ca singura forta capabila sa pedepseasca dupa merit acesti politicieni ar fi fost Vlad-Tepes si printr-o invocatie retorica ii cere sa scape tara de "misei" si de "nebuni". Are valoare simbolica – in sensul practicului care ar putea pedepsi tot ce strica firescu frumos al vietii. Foloseste enumeratia, epitete caracterizante, cu aspect moral, adverbe nehotarate si pronume cu aspect generalizator: "tot", "toate", "fonfi", "flecari", "balbaiti". "Numai un mare poet putea da nobletea unor pure injurii, fie si abstracte, si sa ne faca a gasii emotii politice in versuri al caror rost este intr-o drama si ale caror idei intr-un articol de gazeta…" (G. Calinescu). Ü¥eÀ