Referat Padurea Spanzuratilor -comentariu

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Padurea Spanzuratilor -comentariu si de asemenea puteti face Download Referat Padurea Spanzuratilor -comentariu

Citeste fragmente din Referat Padurea Spanzuratilor -comentariu

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu Tema rãzboiului, prin bogatul ei material de viaþã, cu nesfârºitele implicaþii de ordin sufletesc ºi social, prin ceea ce reprezintã ca dramaticã încleºtare de forþe, a atras în chip deosebit preocupãrile artistice ale lui Rebreanu atât în nuvelã cât ºi în roman. Momentul suprem obþinut de scriitor în aceastã direcþie este romanul Pãdurea spânzuraþilor. Tema romanului a fost experimentatã de Rebreanu iniþial pe spaþiul mai restrâns, mai uºor de stãpânit, al unei nuvele: Catastrofa. Geneza romanului se poate reconstitui cu precizie dupã destãinuirile directe ale scriitorului, reluate ºi de alþi membri ai familiei, între care de cãtre soþia sa Fanny Rebreanu. Un prim strat genetic îl constituie impresia profundã lãsatã asupra scriitorului de ororile rãzboiului pe diferite câmpuri de luptã ºi mai ales de uciderea în masã prin spânzurãtoare a unor ostaºi cehi, scenã înregistratã pe o fotografie care i-a cãzut în mânã. Manuscrisele sale pãstreazã câteva schiþe, inclusiv planul acestei întâi faze, în care eroul reprezentativ se numea Virgil Bologa. Cel de-al doilea strat formativ l-a constituit vestea execuþiei fratelui sãu Emil de cãtre austro-ungari ºi dezvãluirea pânã în amãnunt, prin cercetãri la faþa locului, a felului în care s-a întâmplat tragicul eveniment. Al treilea strat formativ l-a constituit încercãrile de viaþã prin care a trecut scriitorul în timpul rãzboiului ºi cãrora le-a dat expresie directã, poate prea directã, în paginile nuvelei Calvarul. Cât despre modelele artistice care au luminat efortul sãu creator, sugerându-i tehnica ºi procedeele de investigaþie psihologicã, fundamental este Dostoevski din care Rebreanu a ºi tradus. Subiectul: Aºadar romanul Pãdurea spânzuraþilor prezintã drama românului transilvãnean înrolat în armata imperiului austro-ungar, asemãnãtoare cu drama altor naþionalitãþi subjugate în aceea odioasã "închisoare a popoarelor". Aceastã dramã, prezentatã mai întâi în nuvela Catastrofa, a fost reluatã în romanul Pãdurea spânzuraþilor, publicat în 1922. Mijlocul prin care se accentua, drama era rãzboiul imperialist, în care au fost atraºi sau obligaþi sã participe ofiþeri ºi soldaþi din diferite naþionalitãþi. Dacã pentru David Pop din Catastrofa rãzboiul, nu putea fi înþeles din cauza mediocritãþii, pentru Apostol Bologa, eroul din Pãdurea spânzuraþilor, rãzboiul nu putea fi înþeles, sub aspectele sale cauzale, din pricina efectului negativ al educaþiei. Apostol Bologa primise o educaþie rigidã, cu caracter religios, dar ºi de valoare eticã pe care adolescentul nu putea s-o reþinã corespunzãtor, deºi amintirea ideilor persistã în conºtiinþa lui. Fire sensibilã ºi meditativã, Apostol a suferit încã din copilãrie accesele unor "crize de misticism". Având un fond cinstit, pasionat de aflarea adevãrului ºi de sãvârºirea dreptãþii, Apostol este un personaj superior lui David Pop, deºi, ca ºi aceasta, are la un moment dat convingerea cã naþiunile - cãutate - adevãrul, dreptatea ºi scopul vieþii - ar fi sintetizate în noþiunea de datorie faþã de stat. Dar statul era austro-ungar ºi Apostol era ...român. Interesele statului nu coincideau cu interesele de cucerire a independenþei, spre care aspirau popoarele subjugate. Acest aspect politico-social nu a fost luat în consideraþie nici de David Pop ºi nici Apostol Bologa când s-au dus la rãzboi, David Pop, obligat, iar Apostol Bologa voluntar. Gestul lui Apostol este prezentat de autor ca un act al cutezanþei tinereºti, ca o înfruntare a logodnicei, Marta, orbitã de uniformele ofiþerilor unguri, ca un pas în sfera voluntarismului, ca un aparent spirit de decizie maturã. Cu conºtiinþa datoriei ºi a obligaþiilor ce-i revin în faþa legilor civile ale statului unit-naþional în care trãieºte, A. Bologa obþine decoraþii pe frontul din Galiþia ºi Italia ºi încearcã un sentiment de mândrie, când este numit în completul de judecatã al unui tribunal militar. Condamnarea cehului Svoboda pentru cã încercase sã dezerteze la inamic, i se pare un act de dreptate. A. Bologa supravegheazã el însuºi executarea pedepsei capitale mustrãri de conºtiinþã nu are, deocamdatã, dar eroul îºi aminteºte de cazul Svoboda ºi de pãdurile de spânzuraþi despre care-i vorbise cãpitanul Klapka. Când aflã cã regimentul sãu va fi dislocat, sã întãreascã frontul din Transilvania, împotriva românilor, ºtirea îl zdruncinã, ºi-l descumpãneºte. Ar fi voit sã rãmânã unde este, dar n-a obþinut încuviinþarea. Acum eºafodajul pe care ºi-a clãdit "convingerile" sale se clatinã din ce în ce mai mult, justeþea lor, viaþa i-o aratã brutal ca nulã ºi inumanã. Dar nici în acele momente Bologa nu a înþeles monstruozitatea rãzboiului imperialist ºi actul odios al ordinului habsburgic, care pune faþã în faþã pe fronturi duºmane fii ai aceluiaºi popor. În dilemã, deci, ca ºi David Pop din Catastrofa, încearcã sã dezerteze pe frontul rusesc. Rãnit, a fost mutat curând la o coloanã de muniþii, unde Bologa credea cã nu luptã direct pe front, din coloana lui alimenta frontul cu arma ucigaºã, aruncatã zilnic în liniile româneºti. Intr-o crizã de naþionalism, el se desparte de logodnica lui, Marta, pentru cã aceasta a cochetat cu un ofiþer maghiar, dar curând se logodeºte cu unguroaica Ilona, fiica unui þãran. In purtãrile lui, în aparenþã contradictorii, se simte tendinþa nelãmuritã de a rupe cu trecutul ºi de a afla o nouã cale, care sã scape de ºovãiri ºi inconsecvente. Adãpostul înºelãtor pe care socotea cã l-a aflat înapoia frontului e sfãrâmat brusc: Bologa e numit judecãtor la curtea marþialã ºi e obligat sã judece niºte þãrani români din zona frontului, sub acuzaþia de fraternizare cu inamicul. Acum începe o grea confruntare între sentimentul datoriei faþã de ordinea de stat ºi sentimentul datoriei faþã de neamul, de poporul din care fãcea parte încã înainte de a deveni ofiþer. Conºtiinþa datoriei faþã de popor învinge, determinându-l pe Bologa sã încerce trecerea la români, pentru a ieºi din dilemã. Dar planul sãu nu izbuteºte, este prins ºi condamnat la moarte prin spânzurãtoare, aºa cum el însuºi condamnase anterior pe alþii, pentru aceeaºi faptã. Romanul Pãdurea spânzuraþilor înfãþiºeazã rãzboiul ca o absurditate sângeroasã, condamnat deopotrivã atât de þãranii români în spatele frontului cât ºi de cei care luptau pe front, indiferent de naþionalitate. Þãranii ºi soldaþii români sau maghiari nutresc aceeaºi urã faþã de rãzboi, faþã de propaganda ºovinã, ce n-a influenþat pe soldaþi, pe oamenii din popor. Cauza dramei lui Apostol Bologa este obiectivã, deci, ºi ea este justificatã psihologic, prin comportamentul eroului, ea devine ºi o problemã de psihologie socialã. Moartea devine astfel o izbãvire, cãci absoarbã eroul de orice posibilã mustrare de conºtiinþã ºi de aceea A. Bologa o aºteaptã cu seninãtate. Ü¥eÀ