Referat Baltagul De M Sadoveanu - Comentariu Literar.rtf
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Baltagul De M Sadoveanu - Comentariu Literar.rtf si de asemenea puteti face
Download Referat Baltagul de m sadoveanu - comentariu literar.rtfCiteste fragmente din Referat Baltagul De M Sadoveanu - Comentariu Literar.rtf
Mihail Sadoveanu
Pagina 1
Baltagul
- comentariu literar -
Mihail Sadoveanu
Prin capodopera Baltagul, apórut þn 1930, Sadoveanu realizeazó o
nouó interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicònd sursa de
inspiraÑŽie: “Stópòne stópòne,/ Mai cheamó Ñâ€-un còneâ€Â.
Subiectul este simplu, póstrònd elementele baladei: un cioban este
omoròt de doi tovaróÑâ€i ai sói pentru a-i lua oile, dar femeia
acestuia, aprigó Ñâ€i inteligentó nu are liniÑâ€te pònó nu afló
fóptaÑâ€ii Ñâ€i nu-i pedepseÑâ€te dupó legea nescrisó a comunitóюii.
Intriga, dupó modelul romanului poliюist, pune þn luminó vocaюia
justiÑŽiaró a eroinei, descoperirea asasinilor Ñâ€i demascarea acestora.
Faptele din Baltagul se petrec spre sfòrÑâ€itul secolului al XIX-lea Ñâ€i
þnceputul secolului al XX-lea, þnsó þntr-o societate patriarhaló,
arhaicó, strópunsó de zorii unei civilizaюii, de noi relaюii
sociale, capitaliste.
Titlul romanului este simbolic. Þn sensul basmului vechi, baltagul este
unealta magicó Ñâ€i simbolicó þnsuÑâ€itó de róufócótori Ñâ€i
cuceritó de erou, unealtó care rómòne puró, nepótató de sònge.
CompoziÑŽia e determinató de semnificaÑŽia córÑŽii: þnfóюiÑâ€area
unei societóюi de tip arhaic Ñâ€i un individ reprezentativ al ei, o
lume esenÑŽialó, lumea oamenilor de la munte Ñâ€i Vitoria Lipan,
exponentul acestei lumi.
Romanul þncepe cu prezentarea sinteticó a vieюii póstorilor
(vechimea, felul de viaюó, psihologia), fixató þntr-o cosmologie
popularó:
“Domnul Dumnezeu, dupó ce a alcótuit lumea, a pus rònduialó Ñâ€i
semn fiecórui neam.[…]
La urmó au venit Ñâ€i muntenii Ñâ€-au þngenunchiat la scaunul
þmpóróюiei. […]
- Apoi aюi venit cei din urmó, zece Domnul cu pórere de róu. Dragi
þmi sunteюi, dar n-am ce vó face. Rómòneюi cu ce aveюi. Nu vó
mai pot da þntr-un adaos decòt o inimó uÑâ€oaró ca só vó bucuraÑŽi
cu al vostru. Só vó paró toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; Ñâ€i
cel cu bóutura, Ñâ€i s-aveÑŽi muieri frumoase Ñâ€i iubeÑŽeâ€Â.
Naraюiunea simpló, ar putea fi delimitató schematic þn trei pórюi:
partea þntòi de la þnceput pònó la plecarea Vitoriei þn cóutarea
lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea Ñâ€i a lui
Gheorghiюó, coboròt la vale, cu oile, asinii Ñâ€i dulóii la iernat,
þntr-o baltó a Jijiei, þn apropiere de tòrg; neliniÑâ€tea Vitoriei
pentru þntòrzierea bórbatului ei, peste obicei, cunoaÑâ€terea Ñâ€i
“citirea†semnelor naturii; mersul femeii la pórintele Dóniló, la
bisericó, só-i “ceteascóâ€Â; mersul la baba Maranda, care avea
“unele tainice Ñâ€tiinÑŽi Ñâ€i meÑâ€teÑâ€uguriâ€Â; drumul la Piatra,
popasul la mónóstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autoritóюi
pentru a-Ñâ€i spune necazul.
Partea a doua, þncepònd cu cap. VII, cònd Vitoria “are þntr-þnsa
Ñâ€tiinÑŽa morÑŽii lui Nechifor Lipan Ñâ€i cròncenó durere, se vózu
totuÑâ€i eliberató de þntunericâ€Â; pórintele Dóniló þi scrie jalba
cótre autoritóюi; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la
mónóstirea Vóraticului, la cólugóriюa Melania, sora a mamei
Vitoriei; lósarea gospodóriei þn grija lui Mitrea; pregótirea de
plecare. Firul naraюiunii urmeazó popasurile Vitoriei Lipan þn
cóutarea adevórului despre bórbatul ei (itinerariul se sfòrÑâ€eÑâ€te
prin gósirea rómóÑâ€iÑŽelor lui Nechifor þntre Sabasa Ñâ€i Suha). A
treia, Ñâ€i ultima parte, stó sub semnul actului justiÑŽiar; prezintó
acÑŽiunile Vitoriei pentru þndeplinirea datinei creÑâ€tine Ñâ€i cinstirea
mortului, cercetarea despre vinovaÑŽi, þn Sabasa Ñâ€i Suha; þntoarcerea
acasó, la Magura Tarcóului pentru rònduirea praznicului, a celor
cuvenite pentru mort, dovedirea Ñâ€i pedepsirea vinovaÑŽilor.
Romanul construieÑâ€te pe parcursul sóu imaginea unei lumi
esenÑŽializate. SpaÑŽiul cel mai larg revine lumii satului de munte:
peisajul, datinile Ñâ€i oamenii.
Ritmul existenÑŽei póstoreÑâ€ti este dirijat de fenomenul
transhumanÑŽei, iar acesta urmóreÑâ€te miÑâ€carea marilor cicluri
naturale. Scriitorul surprinde trósóturile ce definesc aceastó
colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fóró lirism:
“Locuitorii aceÑâ€tia de sub brad sunt niÑâ€te fópturi de mirare. IuÑŽi
Ñâ€i nestatornici ca apele, ca vremea; róbdótori þn suferinÑŽi ca
Ñâ€i-n ierni cumplite, fóró griji þn bucurii […], plócòndu-le
dragostea Ñâ€i beÑŽia Ñâ€i datinile lor de la þnceputul lumii, […] mai
cu samó stau ei þn faюa soarelui c-o inimó ca din el ruptó: cel mai
adesea se desmiardó Ñâ€i luceÑâ€te - de còntec, de prietenie. AÑâ€a era
Ñâ€i acel Nechifor Lipan care acum lipsea†.
Ei au o existenюó simpló, dar grea: “Munteanului i-i dat só-Ñâ€i
còÑâ€tige pòinea cea de toate zilele cu toporul ori cu caÑŽa.â€Â
Gospodória Lipanilor arató oameni cu þndeletniciri specifice
muntelui: sunt vremuri þn care se practicó þncó schimbul de produse:
“Avere aveau còt le trebuia, poclózi þn casó, piei de miel þn
pod, oi þn munte. Aveau Ñâ€i parale strònse þntr-un cofóiel cu
cenuÑâ€Ã³. Fiindu-le lehamite de lapte, brònzó Ñâ€i carne de oi
sfòrtecate de lup, aduceau de la còmpie legume. Tot de la còmpii
largi cu soare mult aduceau fóinó de pópuÑâ€oi.â€Â
Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugróvind o
civilizaюie pastoraló milenaró. Evenimentele fundamentale ale
acesteia, ceremoniile sunt Ñâ€i ele prezente þn roman: cumótria de la
Borca, la Cruci nuntó, þn care tradiюia e plinó de strólucire.
Dar Baltagul rómòne, þn ultimó analizó, romanul “unui suflet de
munteancó, vóduva Vitoria Lipanâ€Â. Ea este din Mógura Tarcóului Ñâ€i
tróieÑâ€te viaÑŽa aspró a oamenilor de la munte. Figuró
reprezentativó de erou popular, Vitoria þntruneÑâ€te calitóюile
fundamentale ale omului simplu, care se þnscriu þn principiile etice
dintotdeauna ale poporului romòn: cultul adevórului, al dreptóюii,
al legii strómoÑâ€eÑâ€ti Ñâ€i al datinei.
Scriitorul dezvóluie neliniÑâ€tea eroinei datorate þntòrzierii
(Ñâ€aptezeci Ñâ€i trei de zile) peste obicei, a lui Nechifor Lipan,
“dragostea ei de douózeci Ñâ€i mai bine de aniâ€Â, plecat la Dorna só
cumpere oi. AÑâ€teptarea se transformó þn bónuialó, bónuiala þn
neliniÑâ€te, neliniÑâ€tea þn presimÑŽire Ñâ€i de aici decurg acÑŽiunile
ei. Munteanca þÑâ€i cunoaÑâ€te bórbatul aÑâ€a cum Ñâ€tie semnele vremii.
Þn aceste ceasuri de cumpónó, de cóutare a adevórului despre omul
ei, marea descoperire a Vitoriei rómòne þnsó póstrarea tinereюii
iubirii.
Tema fundamentaló, axul romanului þn jurul córuia sunt polarizate
timpul Ñâ€i spaÑŽiul, este cóutarea adevórului þn labirintul sóu
interior. Vitoria pare aceeaÑâ€i, þn exterior, dar viaÑŽa ei interioaró
se adònceÑâ€te. Acolo, þn sine, se hotóróÑâ€te totul.
Þntreaga strategie a Vitoriei are la bazó douó coordonate
fundamentale ale cunoaÑâ€terii: Ñâ€tiinÑŽa semnelor, Ñâ€i þ deplin acord
experienюa moraló. Primele semne róu prevestitoare sunt visele: cel
dintòi vis, care “a þmpuns-o þn inimó Ñâ€i a tulburat-oâ€Â, i-l
arató pe Nechifor “cólare cu spatele þntors spre eaâ€Â; altó dató
l-a visat róu, “trecònd o apó neagró… Era cu faÑŽa þncoloâ€Â.
Vitoria nu mósoaró vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea
þnюelege semnele firii. Elementele naturii þndeplinesc o funcюie
simbolicó. Mai ales vòntul dó semne: “trecu Ñâ€uÑâ€uind prin crengile
subÑŽiratice ale mestecenilorâ€Â.
Vitoria este o sintezó de spiritualitate stróveche romòneascó, ea
respectó neabótut datina moÑâ€tenitó din vechime, manifestató þn
viaюa cotidianó, sau la evenimente cruciale (nunюi, botezuri,
þnmormòntóri). Toate acюiunile ei poartó pecetea ceremonialului, au
un caracter solemn, sacru: Vitoria þÑâ€i lasó fata la mónóstire, se
mórturiseÑâ€te preotului, ia sfònta þmpórtóÑâ€anie, sfinÑŽeÑâ€te
baltagul pentru feciorul ei.
ÞnÑŽelepciunea, inteligenÑŽa Ñâ€i luciditatea þi dirijeazó
comportamentul: cere bani mórunÑŽi negustorului, só-i aibó “la
þndemònó†, þi leagó þntr-un colю de nóframó.
Cuvintele cheie þn jurul córora se concentreazó discursul narativ al
romanului au valoare simbolicó, definind eroina: rònduialó, semn,
þntuneric, luminó.
Þngroparea bórbatului dupó datinó marcheazó momentul reintrórii
þn liniÑâ€tea Ñâ€i ordinea vieÑŽii de la þnceput. “Descoperind
adevórul, Vitoria verificó implicit armonia lumii: afló ceva mia mult
decòt pe fóptuitorii omorului Ñâ€i anume có lumea are o coerenюó pe
ca moartea lui Lipan n-a distrus-oâ€Â.(N. Manolescu)
Þn comportamentul eroinei se cuprinde o þntreagó filozofie de viaюó
(ca cea a banului din MioriÑŽa), un echilibru Ñâ€i o mósuró þn toate,
fóró nici o tònguire, moÑâ€tenite din asprimea vieÑŽii din vremuri
imemoriale.